Constiinta
Cunoasterea pe care o au oamenii ca o actiune este ceruta sau interzisa din punct de vedere
moral.
Natura acestei cunostinte si statutul ei cognitiv constituie o problema centrala in traditia crestina.
Pe de o parte, a actiona impotriva propriei constiinte e un pacata; pe de alta parte constiinta ne
poate induce in eroare, de vreme ce ne putem insela in privinta a ceea ce este cerut sau interzis.
Toma d'Aquino pune problema in felul urmator: "Daca supunerea si nesupunerea fata de o constiinta eronata sunt ambele rele, se pare
ca oamenii ce au constiinte eronate sunt prinsi intr-o capcana si nu mai pot evita pacatul" (Summa Theologiae, Ia IIae 19.6).
Solutia consta in a face distinctie intre greselile de constiinta care sunt deliberate si condamnabile si cele care sunt involuntare: in
primul caz suntem raspunzatori, in al doilea caz doar facem rau fara sa stim. Problema autoritatii constiintei a devenit stringenta o
data cu aparitia eticii protestante, in care constiinta joaca rolul rezervat pana acum autoritatii independente a Bisericii.
Printre criticii acestei notiuni se afla La Mettrie si Nietzsche, ambii considerand o constiinta rea ca pe un fel de boala