Calea de mijloc
Calea de mijloc sau, mai bine spus, cumpatarea. (pentru "cumpatare" vezi "moderacion")
In multe sisteme etice "calea dreapta" este prezentata drept "cea mai buna cale de mijloc".
Nu se abate nici intr-o parte, nici in cealalta, ci reprezinta moderatia, armonia, echilibrul si
evitarea capcanelor din cele doua parti
Doctrina aristotelica a "justei masuri" reprezinta toate virtutile ca fiind cele ce gasesc un echilibru intre viciile excesului si viciile lipsei.
Omul care se teme de orice este las, insa omul care nu se teme de nimic este un nechibzuit; omul care isi satisface toate placerile
este "ingaduitor cu sine", dar omul care nu tolereaza niciuna este "ingust la minte".
O idee asemanatoare aparuse deja in dialogul lui Platon, Philebos, si provine de la "Pitagora.
Doctrina este insemnata in "confucianism": in "Analecte", Confucius scrie ca viata armonioasa este cea care evita excesele si
lipsurile si in care intelepciunea este adunata de la tanar si varstnic, de la supus si superior.
Kong Ji, nepotul lui Confucius, a scris o carte intitulata "Zhong Yong, adica "mijlocul echilibrului si armoniei".
Lucrarea anonima "Doctrina mediei" a fost un text esential in timpul examenelor in vederea obtinerii unei slujbe in cadrul administratiei
civile in China, din 1313 pana in 1905.
In "Sistemul caii de mijloc" din filozofia budista, doctrina respinge atat ascetismul, cat si hedonismul usuratic.
Termenul "calea de mijloc aurita" provine de la poetul latin Horatiu, care descrie "aurea mediocritas" in "Ode 2.10.5