Capacitate / Capacidad

La capacidad jurídica , en Derecho, la aptitud de una persona para adquirir derechos y contraer obligaciones por sí misma, sin el ministerio o autorización de otro.​

La capacidad jurídica se clasifica en dos;

- Capacidad de goce: es la idoneidad que tiene una persona para adquirir derechos y contraer obligaciones.

- Capacidad de obrar o de ejercicio: es la idoneidad de una persona para ejercer personalmente tales derechos y cumplir las obligaciones.​

La capacidad va paralela a la personalidad: se debe ser necesariamente persona para tener capacidad. Por eso algunos jurisconsultos han confundido los términos, que sin embargo son diferentes. Lo mismo se aplica a la diferenciación entre capacidad de 'goce' y de 'ejercicio'; ya que de hecho, puede tenerse capacidad de goce mas no de ejercicio, un ejemplo sería el nasciturus, quien, aunque aún no ha nacido, pero ya puede ser titular de ciertos derechos; o yéndonos menos al extremo, podríamos hablar de los infantes que son propietarios de un bien inmueble, y aunque tienen derechos sobre la propiedad, no pueden ejercitar sus derechos vendiéndola o arrendándola.

La imposibilidad de ejercer o gozar de la capacidad de obrar se conoce como incapacidad'.

En la legislación mexicana, toda persona tiene por el simple hecho de existir capacidad jurídica o de goce. Esta capacidad se adquiere en el momento del nacimiento y se pierde al morir; sin embargo, el Código Civil Federal establece que desde el momento en que el individuo es concebido se le tiene por nacido y está bajo la protección de las Leyes de dicho código.

Para obtener la capacidad de ejercicio deben cumplirse ciertos requisitos que la ley señala. En el caso de México, se necesita tener 18 años cumplidos, es decir, ser mayor de edad para ejercer la capacidad. Existe la figura de la emancipación, que permite que un menor pueda adquirir un grado de capacidad de ejercicio casi idéntica a la de un adulto, excepto que no puede casarse sin consentimiento de su actual tutor legal.

Existen casos en que a pesar de cumplir la mayoría de edad, no se puede contar con capacidad de ejercicio.

En cuanto a las sucesiones, puede estarse incapacitado para heredar si se cumplen ciertas condiciones, como haber cometido un delito en perjuicio del titular de la herencia, o bien haber sido el médico o sacerdote personal del fallecido.

En los casos anteriores se dice que quienes estén en ese supuesto son "incapaces" o están en estado de interdicción. Este tipo de incapacidad es natural y legal; natural porque su condición humana no les permite ejercer el derecho y legal porque el derecho, desde el punto de vista objetivo, reconoce dicha imposibilidad de ser capaces en ejercicio.

En el Derecho romano, los esclavos no tenían personalidad, eran reducidos a bienes propiedad de un dueño y al ser bienes su estatus en la sociedad era de cosas, no de personas. (2.879 bytes)

Capacitatea juridică, în drept, aptitudinea unei persoane de a dobândi de la sine drepturi și obligații contractuale, fără minister sau autorizația alteia.

Capacitatea juridică este clasificată în două;

- Capacitatea de bucurie: este capacitatea unei persoane de a dobândi drepturi și obligații contractuale.

- Capacitatea de a acționa sau de a exercita: este adecvarea unei persoane de a exercita personal aceste drepturi și de a-și îndeplini obligațiile.

Capacitatea merge paralel cu personalitatea: trebuie să fii neapărat o persoană care să aibă capacitate. De aceea, unii avocați au confundat termenii, care sunt totuși diferiți. Același lucru se aplică diferențierii dintre capacitatea de „plăcere” și „exercițiu”; întrucât, de fapt, se poate avea capacitatea de a se bucura, dar nu de a exercita, un exemplu ar fi nenăscutul, care, deși nu este încă născut, dar poate fi deja proprietarul anumitor drepturi; Sau mergând mai puțin la extrem, am putea vorbi despre sugarii care dețin proprietăți imobiliare și, deși au drepturi asupra proprietății, nu își pot exercita drepturile prin vânzarea sau închirierea acesteia.

Imposibilitatea de a exercita sau de a se bucura de capacitatea de a acționa este cunoscută sub numele de incapacitate. ”

În legislația mexicană, fiecare persoană are prin simplul fapt capacitatea legală sau de plăcere existentă. Această abilitate se dobândește la naștere și se pierde la moarte; Cu toate acestea, Codul civil federal stabilește că, din momentul în care individul este conceput, el este considerat născut și se află sub protecția legilor codului menționat.

Pentru a obține capacitatea de a exercita anumite cerințe pe care legea le indică trebuie să fie îndeplinite. În cazul Mexicului, trebuie să aveți 18 ani, adică să aveți vârsta legală pentru a vă exercita capacitatea.

Există figura emancipării, care permite unui minor să dobândească un grad de capacitate de exercițiu aproape identic cu cel al unui adult, cu excepția faptului că nu se poate căsători fără consimțământul actualului său tutore legal.

Există cazuri în care, deși atingeți vârsta majoratului, nu puteți avea capacitatea de a vă exercita.

În ceea ce privește moștenirea, este posibil să nu puteți moșteni dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cum ar fi săvârșirea unei infracțiuni în detrimentul proprietarului moștenirii sau faptul că ați fost medicul personal sau preotul decedatului.

În cazurile de mai sus se spune că cei care sunt în acest caz sunt „incapabili” sau se află într-o stare de interdicție. Acest tip de handicap este natural și legal; firesc deoarece condiția lor umană nu le permite să-și exercite dreptul și legalul deoarece legea, din punct de vedere obiectiv, recunoaște această imposibilitate de a-l putea exercita.

În dreptul roman, sclavii nu aveau personalitate, erau reduși la proprietăți deținute de un proprietar și, fiind proprietate, statutul lor în societate era al lucrurilor, nu al oamenilor.

Capacitatea juridică , în Drept, repreznta aptitudinea unei persoane de a dobândi prin sine insasi drepturi și obligații contractuale, fără administrarea sau autorizația altcuiva.

Capacitatea juridică este clasificată în două;

- Capacitatea de posesie (de uz): reprezinta competenta unei persoane la a dobândi drepturi și obligații contractuale.

- Capacitatea de lucru sau de exercitare: reprezinta competenta unei persoane de a exercita personal aceste drepturi și de a-și îndeplini obligațiile.

Capacitatea merge paralel cu personalitatea: trebuie să fii neapărat o persoană care să aibă capacitate. De aceea, unii avocați au confundat termenii, care sunt totuși diferiți. Același lucru se aplică diferențierii dintre capacitatea de „plăcere” și „exercițiu”; întrucât, de fapt, se poate avea capacitatea de a se bucura, dar nu de a exercita, un exemplu ar fi nenăscutul, care, deși nu este încă născut, dar poate fi deja proprietarul anumitor drepturi; Sau mergând mai puțin la extrem, am putea vorbi despre sugarii care dețin proprietăți imobiliare și, deși au drepturi asupra proprietății, nu își pot exercita drepturile prin vânzarea sau închirierea acesteia.

Imposibilitatea de a exercita sau de a se bucura de capacitatea de a acționa este cunoscută sub numele de incapacitate. ”

În legislația mexicană, fiecare persoană are prin simplul fapt capacitatea legală sau de plăcere existentă. Această abilitate se dobândește la naștere și se pierde la moarte; Cu toate acestea, Codul civil federal stabilește că, din momentul în care individul este conceput, el este considerat născut și se află sub protecția legilor codului menționat.

Pentru a obține capacitatea de a exercita anumite cerințe pe care legea le indică trebuie să fie îndeplinite. În cazul Mexicului, trebuie să aveți 18 ani, adică să aveți vârsta legală pentru a vă exercita capacitatea.

Există figura emancipării, care permite unui minor să dobândească un grad de capacitate de exercițiu aproape identic cu cel al unui adult, cu excepția faptului că nu se poate căsători fără consimțământul actualului său tutore legal.

Există cazuri în care, deși atingeți vârsta majoratului, nu puteți avea capacitatea de a vă exercita.

În ceea ce privește moștenirea, este posibil să nu puteți moșteni dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cum ar fi săvârșirea unei infracțiuni în detrimentul proprietarului moștenirii sau faptul că ați fost medicul personal sau preotul decedatului.

În cazurile de mai sus se spune că cei care sunt în acest caz sunt „incapabili” sau se află într-o stare de interdicție. Acest tip de handicap este natural și legal; firesc deoarece condiția lor umană nu le permite să-și exercite dreptul și legalul deoarece legea, din punct de vedere obiectiv, recunoaște această imposibilitate de a-l putea exercita.

În dreptul roman, sclavii nu aveau personalitate, erau reduși la proprietăți deținute de un proprietar și, fiind proprietate, statutul lor în societate era al lucrurilor, nu al oamenilor.