El derecho de las personas es una rama del derecho paterno que tiene por objetivo a la persona en cuanto tal al nacimiento, modifica y se extiende de las situaciones jurídicas que le afectan.

Índice

1 Concepto jurídico de persona

1.1 Principio de existencia de las personas

1.2 El domicilio

1.3 El fin de la existencia de las personas

2 El derecho de las personas en la legislación

2.1 En Bolivia

2.2 En Perú

2.3 En Bolivia

2.4 Ver más

3 Referencias

Concepto jurídico de persona

Tradicionalmente, se considera persona a todo sujeto de derechos y obligaciones. Esta definición no solo incluye a los seres humanos, también llamados en derecho personas naturales o personas físicas, sino también a las entidades abstractas que, no siendo seres humanos, sí están formadas por ellos y reciben la denominación de personas jurídicas.

Principio de existencia de las personas

El nacimiento de una persona fija el principio de su existencia jurídica y, por ende, es considerado ya sujeto de derechos y obligaciones. Si el feto/embrión muere dentro del vientre de su madre, se reputará como no haber existido jamás, por lo que no establecerá el nacimiento de situaciones jurídicas.

El domicilio

El domicilio es un aspecto importante en cuanto a las personas, por cuanto es la residencia de un sujeto, acompañada del real o presuntivo ánimo de permanecer en ella. Con respecto al ánimo de una persona de permanecer en su residencia, esta se puede establecer de forma real o presuntiva, siendo real cuando se conoce el ánimo de la persona en forma declarada, por ejemplo cuando una persona vive largos años en su residencia conjuntamente con sus familiares; y puede ser presuntiva cuando la ley presume sobre el domicilio de una persona, por ejemplo si una persona abre un negocio o establece en alguna ciudad su lugar de trabajo, se considerara de acuerdo a la ley a aquel lugar como si fuera su domicilio legal. La ley establece ciertos presupuestos para considerar como presuntivo al domicilio de una persona.

El fin de la existencia de las personas

En derecho civil, la existencia de las personas termina con su muerte o con su declaración de fallecimiento.

El derecho de las personas en la legislación .

En Bolivia .

En la estructura del derecho civil español, que regula las siguientes materias:

1. Las normas jurídicas, alcance y efectos.

2. La de limitación del ámbito de poder de las personas y su relación con un grupo especial de personas por razones de nexo biológico o adoptivo.

3. Las categorías de bienes que pueden ser objeto de tráfico, así como las clases y estructuras de poder que pueden ostentar las personas sobre estos bienes. También las reglas de transmisión de los bienes por la desaparición de una persona (herencia).

Identificaremos las instituciones históricas que regula el derecho civil:

1. La persona en sí misma considerada, como sujeto de derecho, sin atributo añadido (ciudadano, comerciante...etc).

2. La familia en cuanto se refiere a un grupo humano básico que requiere una regulación específica que encuandre los derechos y deberes recíprocos entre sus miembros y de estos con el resto de la comunidad.

3. El patrimonio (conjunto de bienes, derechos y deberes de cualquier persona con capacidad para adquirir y transmitir bienes). También los instrumentos necesarios para su intercambio económico y transmisión a los familiares por herencia, etc.

El derecho civil quedará definido como: "el derecho de la personalidad privada, que se desenvuelve a través de la familia, sirviéndose para sus propios fines de un patrimonio y asegurando su continuidad a través de la herencia".

(3.579 bytes)

En Perú

Artículo 1.- Sujeto de Derecho

La persona humana es sujeto de derecho desde su nacimiento.

La vida humana comienza con la concepción. El concebido es sujeto de derecho para todo cuanto le favorece. La atribución de derechos patrimoniales está condicionada a que nazca vivo.

Artículo 2.- Reconocimiento del embarazo o parto

La mujer puede solicitar judicialmente el reconocimiento de su embarazo o del parto, con citación de las personas que tengan interés en el nacimiento.

“La solicitud se tramita como prueba anticipada, con citación de las personas que por indicación de la solicitante o a criterio del Juez, puedan tener derechos que resulten afectados. El Juez puede ordenar de oficio la actuación de los medios probatorios que estime pertinentes. En este proceso no se admite oposición.”

Artículo 3.- Capacidad de Goce

Toda persona tiene el goce de los derechos civiles, salvo las excepciones expresamente establecidas por ley.

Artículo 4.- Igualdad entre varón y mujer en el goce y ejercicio de sus derechos

El varón y la mujer tienen igual capacidad de goce y de ejercicio de los derechos civiles.

Artículo 5.- Derechos de la persona humana

El derecho a la vida, a la integridad física, a la libertad, al honor y demás inherentes a la persona humana son irrenunciables y no pueden ser objeto de cesión. Su ejercicio no puede sufrir limitación voluntaria, salvo lo dispuesto en el artículo 6.

Artículo 6.- Actos de disposición del propio cuerpo

Los actos de disposición del propio cuerpo están prohibidos cuando ocasionen una disminución permanente de la integridad física o cuando de alguna manera sean contrarios al orden público o a las buenas costumbres. Empero, son válidos si su exigencia corresponde a un estado de necesidad, de orden médico o quirúrgico o si están inspirados por motivos humanitarios.

Los actos de disposición o de utilización de órganos y tejidos de seres humanos son regulados por la ley de la materia.

Artículo 7.- Donación de órganos o tejidos

La donación de partes del cuerpo o de órganos o tejidos que no se regeneran no debe perjudicar gravemente la salud o reducir sensiblemente el tiempo de vida del donante.

Tal disposición está sujeta a consentimiento expreso y escrito del donante.

Artículo 8.- Disposición del cuerpo pos morten

Es válido el acto por el cual una persona dispone altruistamente de todo o parte de su cuerpo para que sea utilizado, después de su muerte, con fines de interés social o para la prolongación de la vida humana.

La disposición favorece sólo a la persona designada como beneficiaria o a instituciones científicas, docentes, hospitalarias o banco de órganos o tejidos, que no persigan fines de lucro.

Artículo 9.- Revocación de la donación del cuerpo humano

Es revocable, antes de su consumación, el acto por el cual una persona dispone en vida de parte de su cuerpo, de conformidad con el artículo 6. Es también revocable el acto por el cual la persona dispone, para después de su muerte, de todo o parte de su cuerpo.

La revocación no da lugar al ejercicio de acción alguna.

Artículo 10.- Disposición del cadáveres

El jefe del establecimiento de salud o el del servicio de necropsias donde se encuentre un cadáver puede disponer de parte de éste para la conservación o prolongación de la vida humana, previo conocimiento de los parientes a que se refiere el artículo 13. No procede la disposición si existe oposición de estos, manifestada dentro del plazo, circunstancias y responsabilidades que fija la ley de la materia. Los mismos funcionarios pueden disponer del cadáver no identificado o abandonado, para los fines del artículo 8, de conformidad con la ley de la materia.

Artículo 11.- Validez de obligación de sometimiento a examen médico

Son válidas las estipulaciones por las que una persona se obliga a someterse a examen médico, siempre que la conservación de su salud o aptitud síquica o física sea motivo determinante de la relación contractual.

Artículo 12.- Inexigibilidad de contratos peligrosos para la persona

No son exigibles los contratos que tengan por objeto la realización de actos excepcionalmente peligrosos para la vida o la integridad física de una persona, salvo que correspondan a su actividad habitual y se adopten las medidas de previsión y seguridad adecuadas a las circunstancias.

Artículo 13.- Actos funerarios

A falta de declaración hecha en vida, corresponde al cónyuge del difunto, a sus descendientes, ascendientes o hermanos, excluyentemente y en este orden, decidir sobre la necropsia, la incineración y la sepultura sin perjuicio de las normas de orden público pertinentes.

Artículo 14.- Derecho a la intimidad personal y familiar

La intimidad de la vida personal y familiar no puede ser puesta de manifiesto sin el asentimiento de la persona o si ésta ha muerto, sin el de su cónyuge, descendientes, ascendientes o hermanos, excluyentemente y en este orden. (4.877 caracteres)

Artículo 15.- Derecho a la imagen y voz

La imagen y la voz de una persona no pueden ser aprovechadas sin autorización expresa de ella o, si ha muerto, sin el asentimiento de su cónyuge, descendientes, ascendientes o hermanos, excluyentemente y en este orden.

Dicho asentimiento no es necesario cuando la utilización de la imagen y la voz se justifique por la notoriedad de la persona, por el cargo que desempeñe, por hechos de importancia o interés público o por motivos de índole científica, didáctica o cultural y siempre que se relacione con hechos o ceremonias de interés general que se celebren en público.

No rigen estas excepciones cuando la utilización de la imagen o la voz atente contra el honor, el decoro o la reputación de la persona a quien corresponden.

Artículo 16.- Confidencialidad de la correspondencia y demás comunicaciones

La correspondencia epistolar, las comunicaciones de cualquier género o las grabaciones de la voz, cuando tengan carácter confidencial o se refieran a la intimidad de la vida personal y familiar, no pueden ser interceptadas o divulgadas sin el asentimiento del autor y, en su caso, del destinatario. La publicación de las memorias personales o familiares, en iguales circunstancias, requiere la autorización del autor.

Muertos el autor o el destinatario, según los casos, corresponde a los herederos el derecho de otorgar el respectivo asentimiento. Si no hubiese acuerdo entre los herederos, decidirá el juez.

La prohibición de la publicación póstuma hecha por el autor o el destinatario no puede extenderse más allá de cincuenta años a partir de su muerte.

Artículo 17.- Defensa de los derechos de la persona

La violación de cualquiera de los derechos de la persona a que se refiere este título, confiere al agraviado o a sus herederos acción para exigir la cesación de los actos lesivos.

La responsabilidad es solidaria.

Artículo 18.- Protección de los derechos de autor e inventor

Los derechos del autor o del inventor, cualquiera sea la forma o modo de expresión de su obra, gozan de protección jurídica de conformidad con la ley de la materia.

En Bolivia .

LA PERSONA COMO MIEMBRO DEL ESTADO

TÍTULO PRIMERO

DERECHOS Y DEBERES FUNDAMENTALES DE LA PERSONA

ARTÍCULO 5.- No se reconoce ningún género de servidumbre y, nadie podrá ser obligado a prestar trabajos personales sin su pleno consentimiento y justa retribución. Los servicios personales sólo podrán ser exigibles cuando así lo establezcan las leyes.

ARTICULO 6.-

Todo ser humano tiene personalidad y capacidad jurídica, con arreglo a las leyes. Goza de los derechos, libertades y garantías reconocidos por esta Constitución, sin distinción de raza, sexo, idioma, religión, opinión política o de otra Índole, origen, condición económica o social u otra cualquiera.

La dignidad y la libertad de la persona son inviolables. Respetarlas y protegerlas es deber primordial del Estado.

ARTICULO 7.- Toda persona tiene los siguientes derechos fundamentales, conforme a las leyes que reglamenten su ejercicio:

A la vida, la salud y la seguridad;

A emitir libremente sus ideas y opiniones por cualquier medio de difusión;

A reunirse y asociarse para fines lícitos;

A trabajar y dedicarse al comercio, la industria o a cualquier actividad lícita, en condiciones que no perjudiquen al bien colectivo;

A recibir instrucción y adquirir cultura;

A enseñar bajo la vigilancia del Estado;

A ingresar, permanecer, transitar y salir del territorio nacional;

A formular peticiones individual o colectivamente;

A la propiedad privada, individual o colectivamente, siempre que cumpla una función social;

A una remuneración justa por su trabajo que le asegure para sí y su familia una existencia digna del ser humano;

A la seguridad social, en la forma determinada por esta Constitución y las leyes.

ARTICULO 8.- Toda persona tiene los siguientes deberes fundamentales:

De acatar y cumplir la Constitución y las leyes de la República.

De trabajar, según su capacidad y posibilidades, en actividades socialmente útiles.

De adquirir instrucción por lo menos primaria.

De contribuir, en proporción a su capacidad económica, al sostenimiento de los servicios públicos.

De asistir, alimentar y educar a sus hijos menores de edad, así como de proteger y socorrer a sus padres cuando se hallen en situación de enfermedad, miseria o desamparo.

De prestar los servicios civiles y militares que la Nación requiera para su desarrollo, defensa y conservación.

De cooperar con los órganos del Estado y la comunidad en el servicio y la seguridad sociales.

De resguardar y proteger los bienes e intereses de la colectividad.

Ver más

• Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.

• Nacimiento

• Muerte

• Domicilio

• Estado civil

• Persona

(4.727 caracteres)

Dreptul persoanelor este o ramură a dreptului părintesc care vizează persoana ca atare la naștere, modifică și extinde situațiile juridice care o afectează.

Index

1 Concept juridic de persoană

1.1 Principiul existenței oamenilor

1.2 Domiciliul

1.3 Sfârșitul existenței oamenilor

2 Dreptul persoanelor în legislație

2.1 În Bolivia

2.2 În Peru

2.3 În Bolivia

2.4 Vezi mai multe

3 Referințe

Conceptul juridic de persoană

În mod tradițional, orice subiect de drepturi și obligații este considerat persoană. Această definiție nu include doar ființele umane, numite și persoane fizice sau persoane fizice în drept, ci și entități abstracte care, nefiind oameni, sunt formate din acestea și se numesc persoane juridice.

Principiul existenței oamenilor

Nașterea unei persoane stabilește principiul existenței sale juridice și, prin urmare, este considerată deja subiect de drepturi și obligații. Dacă fătul/embrionul moare în pântecele mamei sale, acesta va fi considerat ca nu a existat niciodată, deci nu se va stabili nașterea unor situații legale.

Domiciliul

Căminul este un aspect important în ceea ce privește oamenii, întrucât este reședința unui subiect, însoțită de intenția reală sau prezumtivă de a rămâne acolo. În ceea ce privește intenția unei persoane de a rămâne în reședința sa, aceasta poate fi stabilită în mod real sau prezumtiv, fiind reală atunci când spiritul persoanei este cunoscut în mod declarat, de exemplu atunci când o persoană trăiește ani îndelungați în reședința sa împreună. cu familiile lor; și poate fi prezumtivă atunci când legea presupune despre domiciliul unei persoane, de exemplu dacă o persoană deschide o afacere sau își stabilește locul de muncă într-un oraș, acel loc va fi considerat conform legii ca și cum ar fi domiciliul său legal. . Legea stabilește anumite ipoteze pentru a considera domiciliul unei persoane ca fiind prezumtiv.

Sfârșitul existenței oamenilor

În dreptul civil, existența oamenilor se încheie cu moartea lor sau cu declararea morții lor.

Dreptul oamenilor în legislație . ..... .....

În Bolivia .

În structura dreptului civil spaniol, care reglementează următoarele aspecte:

1. Normele juridice, domeniul de aplicare și efectele.

2. Limitarea sferei puterii oamenilor și a relației acestora cu un grup special de oameni din motive de legături biologice sau adoptive.

3. Categoriile de bunuri care pot fi traficate, precum și clasele și structurile de putere pe care oamenii le pot deține asupra acestor bunuri. De asemenea, regulile de transfer al bunurilor ca urmare a dispariției unei persoane (moștenire).

Vom identifica instituțiile istorice pe care dreptul civil le reglementează:

1. Persoana însăși considerată, ca subiect de drept, fără atribut adăugat (cetățean, comerciant... etc).

2. Familia deoarece se referă la un grup uman de bază care necesită o reglementare specifică care să includă drepturile și îndatoririle reciproce dintre membrii săi și ale acestora cu restul comunității.

3. Patrimoniul (ansamblu de bunuri, drepturi si obligatii ale oricarei persoane cu capacitate de a dobandi si transmite bunuri). De asemenea instrumentele necesare schimbului economic și transmiterii acesteia către rude prin moștenire etc.

Dreptul civil va fi definit ca: „dreptul personalității private, care se desfășoară prin intermediul familiei, servindu-și scopurilor proprii dintr-o moștenire și asigurându-i continuitatea prin moștenire”.

(3.368 bytes)

În Peru

Articolul 1.- Obiectul legii

Persoana umană este subiect de drept încă de la naștere.

Viața umană începe cu concepție. Persoana concepută este subiect de drept pentru tot ceea ce o favorizează. Atribuirea drepturilor patrimoniale este condiționată de a fi născut viu.

Articolul 2.- Recunoașterea sarcinii sau a nașterii

Femeia poate cere judiciar recunoașterea sarcinii sau a nașterii, convocând persoanele care au interes în naștere.

„Cererea se soluționează ca probă prealabilă, cu citare a persoanelor care, la cererea reclamantului sau la aprecierea Judecătorului, pot avea drepturi care sunt afectate. Judecătorul poate dispune din oficiu efectuarea probelor pe care le consideră pertinente. Nu este permisă opoziția în acest proces.”

Articolul 3.- Capacitatea de a se bucura

Orice persoană se bucură de drepturi civile, cu excepția excepțiilor expres stabilite de lege.

Articolul 4.- Egalitatea între bărbați și femei în exercitarea și exercitarea drepturilor lor

Bărbații și femeile au capacitatea egală de a se bucura și de a exercita drepturile civile.

Articolul 5.- Drepturile persoanei umane

Dreptul la viață, integritate fizică, libertate, onoare și altele inerente persoanei umane sunt inalienabile și nu pot fi cesionate. Exercitarea acestuia nu poate fi limitată voluntar, cu excepția celor prevăzute la articolul 6.

Articolul 6.- Actele de dispoziţie a organismului însuşi

Actele de dispozitie a organismului propriu-zis sunt interzise atunci cand provoaca scaderea permanenta a integritatii fizice sau cand in orice fel sunt contrare ordinii publice sau bunelor obiceiuri.

Ele sunt însă valabile dacă cererea lor corespunde unei stări de necesitate, medicală sau chirurgicală sau dacă sunt inspirate din motive umanitare.

Actele de dispozitie sau folosire a organelor si tesuturilor fiintelor umane sunt reglementate de legea materiei.

Articolul 7.- Donarea de organe sau ţesuturi

Donarea de părți ale corpului sau de organe sau țesuturi care nu se regenerează nu trebuie să dăuneze grav sănătății sau să reducă semnificativ durata de viață a donatorului. O astfel de furnizare este condiționată de acordul expres și scris al donatorului.

Articolul 8.- Dispunerea cadavrului pos morten

Este valabil actul prin care o persoană dispune în mod altruist de tot sau o parte din corpul său pentru a fi folosit, după moartea sa, în scopuri de interes social sau pentru prelungirea vieții umane.

Prevederea favorizează numai persoana desemnată ca beneficiar sau instituții științifice, educaționale, spitalicești sau bănci de organe sau țesuturi care nu urmăresc scopuri de profit.

Articolul 9.- Revocarea donarii corpului uman

Este revocabil, înainte de consumarea sa, actul prin care o persoană dispune de o parte din trupul său în viață, în conformitate cu articolul 6. Actul prin care persoana dispune, după moartea sa, de tot sau de o parte din corpul dumneavoastră.

Revocarea nu dă naștere la exercitarea vreunei acțiuni.

Articolul 10.- Aruncarea cadavrelor

Șeful unității sanitare sau serviciului de autopsie în care se găsește un cadavru poate dispune o parte din acesta pentru păstrarea sau prelungirea vieții umane, cunoștințele prealabile ale rudelor la care se face referire la articolul 13. Dispoziția nu se aplică dacă există opoziție. dintre acestea, manifestate în termenul, împrejurările și responsabilitățile pe care legea materiei le stabilește. Aceiași funcționari pot dispune de cadavrul neidentificat sau abandonat, în sensul articolului 8, în condițiile legii în materie.

Articolul 11.- Valabilitatea obligaţiei de a se supune la un control medical

Sunt valabile prevederile prin care o persoană este obligată să se supună unui control medical, cu condiția ca menținerea sănătății sau a aptitudinii fizice sau psihice a acesteia să fie un motiv determinant al raportului contractual.

Articolul 12.- Inopozabilitatea contractelor periculoase pentru persoană

Contractele al căror scop este săvârșirea unor acte excepțional de periculoase pentru viața sau integritatea fizică a unei persoane nu sunt executorii, cu excepția cazului în care corespund activității lor obișnuite și se adoptă măsurile de precauție și de securitate corespunzătoare în circumstanțe.

Articolul 13.- Acte funerare

În lipsa unei declarații făcute în viață, revine soțului defunctului, descendenților, ascendenților sau fraților acestuia, în exclusivitate și în această ordine, să se pronunțe asupra autopsiei, incinerării și înmormântării, fără a aduce atingere reglementărilor de ordine publică în vigoare. .

Articolul 14.- Dreptul la intimitate personală și familială

Intimitatea vieții personale și de familie nu poate fi dezvăluită fără consimțământul persoanei sau dacă aceasta a decedat, fără cel al soțului, descendenților, ascendenților sau fraților acesteia, exclusiv și în această ordine.

(4.810 caractere)

Articolul 15.- Dreptul la imagine si voce

Imaginea și vocea unei persoane nu pot fi exploatate fără autorizarea expresă a acesteia sau, dacă aceasta a decedat, fără acordul soțului/soției, descendenților, strămoșilor sau fraților acesteia, exclusiv și în această ordine.

Consimțământul menționat nu este necesar atunci când utilizarea imaginii și a vocii este justificată de notorietatea persoanei, de funcția pe care o deține, de evenimente de importanță sau de interes public sau de motive de natură științifică, educațională sau culturală și cu condiția ca că se referă la evenimente sau ceremonii de interes general care au loc în public.

Aceste excepții nu se aplică atunci când utilizarea imaginii sau a vocii amenință onoarea, decorul sau reputația persoanei căreia îi corespund.

Articolul 16.- Confidențialitatea corespondenței și a altor comunicări

Corespondența epistolară, comunicările de orice fel sau înregistrările vocale, atunci când sunt confidențiale sau se referă la intimitatea vieții personale și de familie, nu pot fi interceptate sau dezvăluite fără acordul autorului și, după caz, al destinatarului.

Publicarea amintirilor personale sau de familie, în aceleași împrejurări, necesită autorizarea autorului.

Decedat autorul sau destinatarul, după cazuri, corespunde moștenitorilor dreptul de a acorda consimțământul respectiv. Dacă nu există un acord între moștenitori, judecătorul va decide.

Interdicția publicării postume făcută de autor sau de destinatar nu se poate extinde peste cincizeci de ani de la moartea acestuia.

Articolul 17.- Apărarea drepturilor persoanei

Încălcarea oricăruia dintre drepturile persoanei la care se referă prezentul titlu conferă părții vătămate sau moștenitorilor săi acțiunea de a cere încetarea faptelor vătămătoare.

Responsabilitatea este comună.

Articolul 18.- Protectia drepturilor de autor si inventator

Drepturile autorului sau inventatorului, indiferent de forma sau modul de exprimare a operei lor, se bucură de ocrotire juridică în conformitate cu legea în materie.

În Bolivia

PERSOANA CA MEMBRU AL STATULUI

TITLUL I

DREPTURILE ȘI OBSERVAȚIILE FUNDAMENTALE ALE PERSOANEI

ARTICOLUL 5.- Nici un fel de servitute nu este recunoscut si nimeni nu poate fi obligat sa presteze munca personala fara acordul sau deplin si justa compensatie. Serviciile personale pot fi solicitate numai atunci când este stabilit prin lege.

ARTICOLUL 6.-

Fiecare ființă umană are personalitate și capacitate juridică, în conformitate cu legile. El se bucură de drepturile, libertățile și garanțiile recunoscute de prezenta Constituție, fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine, condiție economică sau socială sau orice alta.

Demnitatea și libertatea persoanei sunt inviolabile. Respectarea și protejarea acestora este o datorie primordială a statului.

ARTICOLUL 7.- Orice persoană are următoarele drepturi fundamentale, în conformitate cu legile care reglementează exercitarea lor:

Pentru viață, sănătate și siguranță;

Să-și exprime liber ideile și opiniile prin orice mijloc de diseminare;

Să se întâlnească și să se asocieze în scopuri legale;

Să lucreze și să se angajeze în comerț, industrie sau orice activitate legală, în condiții care să nu prejudicieze bunul colectiv;

Să primească instruire și să dobândească cultură;

Să predea sub supravegherea statului;

Să intre, să stea, să tranziteze și să părăsească teritoriul național;

Să formuleze cereri individual sau colectiv;

La proprietatea privată, individuală sau colectivă, atâta timp cât îndeplinește o funcție socială;

La o remunerație echitabilă pentru munca sa care să îi asigure lui și familiei sale o existență demnă de ființa umană;

La asigurările sociale, în modul stabilit de prezenta Constituție și de legi.

ARTICOLUL 8.- Orice persoană are următoarele îndatoriri fundamentale:

Să respecte și să respecte Constituția și legile Republicii.

Să lucreze, după capacitatea și posibilitățile lor, în activități utile social.

Pentru a obține cel puțin instruire primară.

Să contribuie, proporțional cu capacitatea lor economică, la întreținerea serviciilor publice.

Să-și asista, să hrănească și să-și educe copiii minori, precum și să-și protejeze și să-și ajute părinții atunci când aceștia se află într-o situație de boală, mizerie sau neputință.

Să asigure serviciile civile și militare de care Națiunea are nevoie pentru dezvoltarea, apărarea și conservarea sa.

Să coopereze cu organele statului și ale comunității în serviciul și securitatea socială.

Pentru a proteja și proteja bunurile și interesele comunității.

Vezi mai mult

• Vezi portalul de pe Portalul Drept: Drept. Conținut legat de Drept.

• Naștere

• Moarte

• Acasă

• Stare civila

• Persoană

(4.694 caractere)

Dreptul persoanelor este o ramură a dreptului patern care are ca obiectiv persoana ca atare la naștere, modifică și extinde situațiile juridice care le afectează.

Index

1 Conceptul juridic de persoană

1.1 Începutul existenței persoanelor

1.2 Domiciliul

1.3 Sfârșitul existenței persoanelor

2 Dreptul persoanelor în cadrul legislației

2.1 În Bolivia

2.2 În Peru

2.3 În Bolivia

2.4 Vezi mai multe

3 Referințe

Conceptul juridic de persoană

În mod tradițional, orice subiect de drepturi și obligații este considerat persoană. Această definiție nu include doar ființele umane, numite în Drept și persoane naturale sau persoane fizice, ci și entități abstracte care, nefiind oameni, sunt formate din acestea și se numesc persoane juridice.

Principiul existenței oamenilor

Nașterea unei persoane stabilește principiul existenței sale juridice și, prin urmare, este considerată deja subiect de drepturi și obligații. Dacă fătul/embrionul moare în pântecele mamei sale, acesta va fi considerat ca nu a existat niciodată, deci nu se va stabili nașterea unor situații legale.

Domiciliul

Căminul este un aspect important în ceea ce privește oamenii, întrucât este reședința unui subiect, însoțită de intenția reală sau prezumtivă de a rămâne acolo. În ceea ce privește intenția unei persoane de a rămâne în reședința sa, aceasta poate fi stabilită în mod real sau prezumtiv, fiind reală atunci când spiritul persoanei este cunoscut în mod declarat, de exemplu atunci când o persoană trăiește ani îndelungați în reședința sa împreună. cu familiile lor; și poate fi prezumtivă atunci când legea presupune despre domiciliul unei persoane, de exemplu dacă o persoană deschide o afacere sau își stabilește locul de muncă într-un oraș, acel loc va fi considerat conform legii ca și cum ar fi domiciliul său legal. . Legea stabilește anumite ipoteze pentru a considera domiciliul unei persoane ca fiind prezumtiv.

Sfârșitul existenței oamenilor

În dreptul civil, existența oamenilor se încheie cu moartea lor sau cu declararea morții lor.

Dreptul oamenilor în legislație . ..... ...... ..... .....

În Bolivia .

În structura dreptului civil spaniol, care reglementează următoarele aspecte:

1. Normele juridice, domeniul de aplicare și efectele.

2. Limitarea sferei puterii oamenilor și a relației acestora cu un grup special de oameni din motive de legături biologice sau adoptive.

3. Categoriile de bunuri care pot fi traficate, precum și clasele și structurile de putere pe care oamenii le pot deține asupra acestor bunuri. De asemenea, regulile de transfer al bunurilor ca urmare a dispariției unei persoane (moștenire).

Vom identifica instituțiile istorice pe care dreptul civil le reglementează:

1. Persoana însăși considerată, ca subiect de drept, fără atribut adăugat (cetățean, comerciant... etc).

2. Familia deoarece se referă la un grup uman de bază care necesită o reglementare specifică care să includă drepturile și îndatoririle reciproce dintre membrii săi și ale acestora cu restul comunității.

3. Patrimoniul (ansamblu de bunuri, drepturi si obligatii ale oricarei persoane cu capacitate de a dobandi si transmite bunuri). De asemenea instrumentele necesare schimbului economic și transmiterii acesteia către rude prin moștenire etc.

Dreptul civil va fi definit ca: „dreptul personalității private, care se desfășoară prin intermediul familiei, servindu-și scopurilor proprii dintr-o moștenire și asigurându-i continuitatea prin moștenire”. (3.368 bytes)

În Peru

Articolul 1.- Obiectul legii

Persoana umană este subiect de drept încă de la naștere.

Viața umană începe cu concepție. Persoana concepută este subiect de drept pentru tot ceea ce o favorizează. Atribuirea drepturilor patrimoniale este condiționată de a fi născut viu.

Articolul 2.- Recunoașterea sarcinii sau a nașterii

Femeia poate cere judiciar recunoașterea sarcinii sau a nașterii, convocând persoanele care au interes în naștere.

„Cererea se soluționează ca probă prealabilă, cu citare a persoanelor care, la cererea reclamantului sau la aprecierea Judecătorului, pot avea drepturi care sunt afectate. Judecătorul poate dispune din oficiu efectuarea probelor pe care le consideră pertinente. Nu este permisă opoziția în acest proces.”

Articolul 3.- Capacitatea de a se bucura

Orice persoană se bucură de drepturi civile, cu excepția excepțiilor expres stabilite de lege.

Articolul 4.- Egalitatea între bărbați și femei în exercitarea și exercitarea drepturilor lor

Bărbații și femeile au capacitatea egală de a se bucura și de a exercita drepturile civile.

Articolul 5.- Drepturile persoanei umane

Dreptul la viață, integritate fizică, libertate, onoare și altele inerente persoanei umane sunt inalienabile și nu pot fi cesionate. Exercitarea acestuia nu poate fi limitată voluntar, cu excepția celor prevăzute la articolul 6.

Articolul 6.- Actele de dispoziţie a organismului însuşi

Actele de dispozitie a organismului propriu-zis sunt interzise atunci cand provoaca scaderea permanenta a integritatii fizice sau cand in orice fel sunt contrare ordinii publice sau bunelor obiceiuri.

Ele sunt însă valabile dacă cererea lor corespunde unei stări de necesitate, medicală sau chirurgicală sau dacă sunt inspirate din motive umanitare.

Actele de dispozitie sau folosire a organelor si tesuturilor fiintelor umane sunt reglementate de legea materiei.

Articolul 7.- Donarea de organe sau ţesuturi

Donarea de părți ale corpului sau de organe sau țesuturi care nu se regenerează nu trebuie să dăuneze grav sănătății sau să reducă semnificativ durata de viață a donatorului. O astfel de furnizare este condiționată de acordul expres și scris al donatorului.

Articolul 8.- Dispunerea cadavrului pos morten

Este valabil actul prin care o persoană dispune în mod altruist de tot sau o parte din corpul său pentru a fi folosit, după moartea sa, în scopuri de interes social sau pentru prelungirea vieții umane.

Prevederea favorizează numai persoana desemnată ca beneficiar sau instituții științifice, educaționale, spitalicești sau bănci de organe sau țesuturi care nu urmăresc scopuri de profit.

Articolul 9.- Revocarea donarii corpului uman

Este revocabil, înainte de consumarea sa, actul prin care o persoană dispune de o parte din trupul său în viață, în conformitate cu articolul 6. Actul prin care persoana dispune, după moartea sa, de tot sau de o parte din corpul dumneavoastră.

Revocarea nu dă naștere la exercitarea vreunei acțiuni.

Articolul 10.- Aruncarea cadavrelor

Șeful unității sanitare sau serviciului de autopsie în care se găsește un cadavru poate dispune o parte din acesta pentru păstrarea sau prelungirea vieții umane, cunoștințele prealabile ale rudelor la care se face referire la articolul 13. Dispoziția nu se aplică dacă există opoziție. dintre acestea, manifestate în termenul, împrejurările și responsabilitățile pe care legea materiei le stabilește. Aceiași funcționari pot dispune de cadavrul neidentificat sau abandonat, în sensul articolului 8, în condițiile legii în materie.

Articolul 11.- Valabilitatea obligaţiei de a se supune la un control medical

Sunt valabile prevederile prin care o persoană este obligată să se supună unui control medical, cu condiția ca menținerea sănătății sau a aptitudinii fizice sau psihice a acesteia să fie un motiv determinant al raportului contractual.

Articolul 12.- Inopozabilitatea contractelor periculoase pentru persoană

Contractele al căror scop este săvârșirea unor acte excepțional de periculoase pentru viața sau integritatea fizică a unei persoane nu sunt executorii, cu excepția cazului în care corespund activității lor obișnuite și se adoptă măsurile de precauție și de securitate corespunzătoare în circumstanțe.

Articolul 13.- Acte funerare

În lipsa unei declarații făcute în viață, revine soțului defunctului, descendenților, ascendenților sau fraților acestuia, în exclusivitate și în această ordine, să se pronunțe asupra autopsiei, incinerării și înmormântării, fără a aduce atingere reglementărilor de ordine publică în vigoare. .

Articolul 14.- Dreptul la intimitate personală și familială

Intimitatea vieții personale și de familie nu poate fi dezvăluită fără consimțământul persoanei sau dacă aceasta a decedat, fără cel al soțului, descendenților, ascendenților sau fraților acesteia, exclusiv și în această ordine.

Articolul 15.- Dreptul la imagine si voce

Imaginea și vocea unei persoane nu pot fi exploatate fără autorizarea expresă a acesteia sau, dacă aceasta a decedat, fără acordul soțului/soției, descendenților, strămoșilor sau fraților acesteia, exclusiv și în această ordine.

Consimțământul menționat nu este necesar atunci când utilizarea imaginii și a vocii este justificată de notorietatea persoanei, de funcția pe care o deține, de evenimente de importanță sau de interes public sau de motive de natură științifică, educațională sau culturală și cu condiția ca că se referă la evenimente sau ceremonii de interes general care au loc în public.

Aceste excepții nu se aplică atunci când utilizarea imaginii sau a vocii amenință onoarea, decorul sau reputația persoanei căreia îi corespund.

Articolul 16.- Confidențialitatea corespondenței și a altor comunicări

Corespondența epistolară, comunicările de orice fel sau înregistrările vocale, atunci când sunt confidențiale sau se referă la intimitatea vieții personale și de familie, nu pot fi interceptate sau dezvăluite fără acordul autorului și, după caz, al destinatarului.

Publicarea amintirilor personale sau de familie, în aceleași împrejurări, necesită autorizarea autorului.

Decedat autorul sau destinatarul, după cazuri, corespunde moștenitorilor dreptul de a acorda consimțământul respectiv. Dacă nu există un acord între moștenitori, judecătorul va decide.

Interdicția publicării postume făcută de autor sau de destinatar nu se poate extinde peste cincizeci de ani de la moartea acestuia.

Articolul 17.- Apărarea drepturilor persoanei

Încălcarea oricăruia dintre drepturile persoanei la care se referă prezentul titlu conferă părții vătămate sau moștenitorilor săi acțiunea de a cere încetarea faptelor vătămătoare.

Responsabilitatea este comună.

Articolul 18.- Protectia drepturilor de autor si inventator

Drepturile autorului sau inventatorului, indiferent de forma sau modul de exprimare a operei lor, se bucură de ocrotire juridică în conformitate cu legea în materie.

În Bolivia

PERSOANA CA MEMBRU AL STATULUI

TITLUL I

DREPTURILE ȘI OBSERVAȚIILE FUNDAMENTALE ALE PERSOANEI

ARTICOLUL 5.- Nici un fel de servitute nu este recunoscut si nimeni nu poate fi obligat sa presteze munca personala fara acordul sau deplin si justa compensatie. Serviciile personale pot fi solicitate numai atunci când este stabilit prin lege.

ARTICOLUL 6.-

Fiecare ființă umană are personalitate și capacitate juridică, în conformitate cu legile. El se bucură de drepturile, libertățile și garanțiile recunoscute de prezenta Constituție, fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine, condiție economică sau socială sau orice alta.

Demnitatea și libertatea persoanei sunt inviolabile. Respectarea și protejarea acestora este o datorie primordială a statului.

ARTICOLUL 7.- Orice persoană are următoarele drepturi fundamentale, în conformitate cu legile care reglementează exercitarea lor:

Pentru viață, sănătate și siguranță;

Să-și exprime liber ideile și opiniile prin orice mijloc de diseminare;

Să se întâlnească și să se asocieze în scopuri legale;

Să lucreze și să se angajeze în comerț, industrie sau orice activitate legală, în condiții care să nu prejudicieze bunul colectiv;

Să primească instruire și să dobândească cultură;

Să predea sub supravegherea statului;

Să intre, să stea, să tranziteze și să părăsească teritoriul național;

Să formuleze cereri individual sau colectiv;

La proprietatea privată, individuală sau colectivă, atâta timp cât îndeplinește o funcție socială;

La o remunerație echitabilă pentru munca sa care să îi asigure lui și familiei sale o existență demnă de ființa umană;

La asigurările sociale, în modul stabilit de prezenta Constituție și de legi.

ARTICOLUL 8.- Orice persoană are următoarele îndatoriri fundamentale:

Să respecte și să respecte Constituția și legile Republicii.

Să lucreze, după capacitatea și posibilitățile lor, în activități utile social.

Pentru a obține cel puțin instruire primară.

Să contribuie, proporțional cu capacitatea lor economică, la întreținerea serviciilor publice.

Să-și asista, să hrănească și să-și educe copiii minori, precum și să-și protejeze și să-și ajute părinții atunci când aceștia se află într-o situație de boală, mizerie sau neputință.

Să asigure serviciile civile și militare de care Națiunea are nevoie pentru dezvoltarea, apărarea și conservarea sa.

Să coopereze cu organele statului și ale comunității în serviciul și securitatea socială.

Pentru a proteja și proteja bunurile și interesele comunității.

Vezi mai mult

• Portal: Drept. Conținut legat de Drept.

• Naștere

• Moarte

• Domiciliul

• Stare civila

• Persoană

(4.694 caractere)