Prietenie

Problema a filosofiei morale, discutata pe larg de "Platon", "Aristotel" si "stoici".

In epoca moderna, tema prieteniei pare sa fi fost uitata, pana la resuscitarea ei in abordarile etice contextualiste si feministe.

In prietenie exista o "deschidere" a unuia fata de altul ce poate fi privita ca o extindere a eului.

Aristotel scrie ca "omul desavarsit este legat de prietenul sau in acelasi fel in care este legat de sine insusi, intrucat un prieten

este un al doilea eu; prin urmare, asa cum propria lui fiinta este demna de alegere pentru el, in acelasi fel sau intr-un fel asemanator

este demna de alegere si fiinta prietenului".

Astfel, prietenia face posibila evitarea egoismului sau a credintei ca un curs rational al evenimentelor este intotdeauna acela in care

fiecare urmareste propriul sau interes.

Totusi,pentru a adopta aceasta solutie va trebui sa aflam ce intelege Aristotel prin "in acelasi fel sau intr-un fel asemanator".

Se mai cuvine remarcat si faptul ca prietenia presupune unele sentimente carora Kant le neaga importanta morala.

Prietenia este o chestiune pur personala, ce presupune virtutea.

Ea contravine imperativului universal dupa care toti ceilalti trebuie tratati impersonal, intrucat un prieten este o persoana tratata

diferit fata de ceilalti.

Se pune problema de a reconcilia aceste cerinte aparent conflictuale.