Nemerituos fiu al părinților mei / Desmerecido hijo de mis padres

Nemerituos fiu al părinților mei.

Azi am primit telefonica veste că mama mea... a murit.

Vestea asta urâtă, pe care nimeni în viața lui nu așteaptă să o primească, am primit-o pe la ora spaniolă 16:00 (asta însemnând ora românească 17:00), de la fata mea cea mare (care locuiește în țară), după ce și ea la rândul ei primise trista veste de la femeia care o îngrijea pe mama mea.

Azi suntem în 3 aprilie 2020, cu o Uniune Europeană în plină criză provocată de pandemia de coronavirus.

La "consemnarea a-formală la domiciliu" pe care eu o trăiesc de peste opt ani, se mai adaugă (ca un încă un capac peste capacul deja pus) și această "consemnare formală la domiciliu" impusă în mai toate statele Lumii, impusă printre atâtea alte state, și Spaniei (unde îmi am de pe la începutul anului 2004 "domiciliul de jure", dar și în România (țara în care m-am născut și în care îmi am "domiciliul de facto")

Când eram copil, mama mea m-a învățat "Crezul" (după ce mai întâi mă învățase "Înger, îngerașul meu" și mai apoi "Tatăl nostru") și era tare mândră că la o vârstă relativ fragedă memorasem textul și îl puteam folosi la rugăciunile din fiecare seară pe care le făceam înaintea unei icoane... pe care o țin minte și acum,

Mama mea m-a invățat ceea ce ea învățase de la mama ei, de la părinții ei, pe cale verbală, pentru că așa s-au transmis cele mai multe dintre informațiile care ajungeau la urechile omului, pe acele vremuri.

Cititul a constituit multă vreme o activitate pe care... (cam așa cum o vreme a fost "condusul mașinii"), nu o practica prea multă lume,

Cititul a fost multă vreme un lucru care produceau (celor care se încumetau să îl practice), împăienjeneli de ochi, dureri de cap, și alte ponoase.

De-abia după anii alfabetizării....... Va urma!

Inmerecido hijo de mis padres.

Hoy recibí la llamada de noticias de que mi madre ... murió.

Esta fea noticia, que nadie en su vida espera recibir, la recibí a la hora española 16:00 (esta es la hora rumana 17:00), de mi hija mayor (que vive en el país), después de que ella también recibió la triste noticia de la mujer que cuidaba a mi madre.

Hoy estamos el 3 de abril de 2020, con una Unión Europea en plena crisis causada por la pandemia de coronavirus.

A la "entrega a domicilio formal" que he estado viviendo durante más de ocho años, se agrega (como una cubierta más sobre la cubierta ya colocada) y esta "entrega a domicilio formal" impuesta en la mayoría de los estados del mundo, impuesta entre tantos otros estados, así como España (donde he estado desde principios de 2004 "domicilio de jure", pero también en Rumania (el país donde nací y donde tengo mi "domicilio de facto")

Cuando era niño, mi madre me enseñó "Credo" (después de que primero me enseñó "Ángel, mi ángel" y luego "Nuestro Padre") y estaba tan orgullosa que a una edad relativamente joven había memorizado el texto y podía usarlo para las oraciones. todas las noches que hice antes de un ícono ... que recuerdo ahora,

Mi madre me enseñó lo que había aprendido de su madre, de sus padres, verbalmente, porque así era como se transmitía la mayor parte de la información que llegaba a los oídos humanos en ese momento.

La lectura ha sido durante mucho tiempo una actividad que ... (algo así como "conducir el automóvil" por un tiempo), no mucha gente lo practica,

Leer durante mucho tiempo era algo que estaban produciendo (para aquellos que se atrevieron a practicarlo), párpados, dolores de cabeza y otra pérdida de cabello.

Solo después de los años de alfabetización.... ¡Seguira!