Un filtru analogic are un semnal analogic atât la intrare cât și la ieșire. Atât intrarea, x(t), cât și ieșirea, y(t), sunt funcții de o variabilă continuă t și pot lua un număr infinit de valori. Filtrul analogic este cu aproximativ 50 de ani mai în vârstă decât filtrul digital. Astfel, există cărți cu scheme de filtre analogice simple și bine testate, care pot fi găsite pe larg în literatură. Totuși, acest tip de schemă a filtrului este adesea rezervat specialiștilor, deoarece necesită cunoștințe matematice avansate și înțelegerea proceselor implicate în sistem, care afectează filtrul.

Uneltele moderne de eșantionare și prelucrarea semnalului digital au făcut posibilă înlocuirea filtrelor analogice cu filtre digitale, în aplicații care necesită flexibilitate și programabilitate. Aceste aplicații includ audio, telecomunicații, geofizică și monitorizare medicală. Avantajele filtrelor digitale asupra filtrelor analogice sunt:

• Sunt programabile software și astfel sunt ușor de construit și de testat.

• Ele necesită doar operațiile aritmetice de multiplicare și adunare/scădere și astfel sunt mai ușor de implementat.

• Sunt stabile (nu se schimbă în timp și temperatură) și previzibile.

• Nu se deplasează cu temperatură sau umiditate și nu necesită componente de precizie.

• Au un raport superior performanță-cost.

• Nu suferă de variații de fabricație sau de îmbătrânire.

6.5. Diferențele dintre filtrele IIR și FIR