Această lecție a introdus reprezentarea digitală (eșantionată) a unui semnal.

• Pentru a converti un semnal analogic într-un semnal digital, frecvența de eșantionare (fs) trebuie să fie cel puțin de două ori cea mai mare frecvență din semnal. În caz contrar, frecvențele semnalului care sunt mai mari decât frecvența Nyquist (fs/2) apar ca alias-uri (dubluri) nedorite.

• Puteți utiliza un filtru low-pass înainte de a eșantiona semnalul analogic pentru a limita conținutul său de frecvență la mai puțin de fs/2. Un astfel de filtru utilizat pentru a preveni efectul de aliasing este cunoscut ca un filtru antialias.

• Ați văzut cum să utilizați o scală logaritmică (decibelul) pentru a afișa o gamă largă de valori. Aceasta face acest lucru prin comprimarea valorilor mari și extinderea celor mici.

• Această lecție a oferit, de asemenea, o prezentare generală a Bibliotecii de analiză LabVIEW/BridgeVIEW și a conținutului acesteia.

Întrebări:

1. Dați câteva exemple de semnale digitale în viața de zi cu zi.

2. Fiind dat un set de valori ale eșantionului x = {x [i]} unde i este o variabilă întreagă, ce este rata de eșantionare?

3. Ce este aliasing? Cum poate fi evitat?

4. Având în vedere că frecvența de eșantionare este de 100 Hz, care este frecvența alias (dacă există) pentru următoarele: 13 Hz, 25 Hz, 40 Hz, 75 Hz, 99 Hz, 101 Hz, 200 Hz și 350 Hz?

5. De ce folosim scala în decibeli? În ce aplicații este folosit în mod obișnuit?

6. Care dintre următoarele este posibilă folosind VI-urile de analiză?

a. Găsirea deviației medii sau standard a datelor recensământului.
b. Proiectarea unui filtru pentru eliminarea zgomotului de la o electrocardiogramă.
c. Detectarea vârfurilor într-o formă de undă a tensiunii arteriale pentru a măsura frecvența cardiacă.
d. Interpolarea între punctele de date pentru a trasa o traiectorie a unui obiect (de exemplu, o cometă sau o ghiulea).