Majoritatea semnalelor întâlnite direct în știință și inginerie sunt continue: intensitatea luminii care se schimbă cu distanța; tensiune care variază în timp; o rată de reacție chimică care depinde de temperatură etc. Conversia analogic-digitală (ADC) și conversia digital-analogică (DAC) sunt procesele care permit calculatoarelor digitale să interacționeze cu aceste semnale de zi cu zi. Informația digitală diferă de informația continuă în două aspecte importante: se eșantionează și se cuantifică. Ambele limitează cât de multă informație poate conține un semnal digital. Acest capitol se referă la gestionarea informației: înțelegerea informațiilor pe care trebuie să le păstrați și a informațiilor pe care vă puteți permite să le pierdeți. La rândul său, acest lucru dictează selectarea frecvenței de eșantionare, a numărului de biți și a tipului de filtre analogice necesare pentru conversia între domeniile analogice și digitale.