Voința bună
Sau, cu alte cuvinte "buna vointă", "bună vointa", "bunăvointa"
În utilizarea pe care i-o da Kant, voința bună este un bun in sine, necondiționat, independent de ce se "produce sau realizează"
in lume (Întemeierea metafizicii moravurilor).
Ea este hotărarea de a acționa potrivit legii autonomiei sau libertății, adică in acord cu legea morală universală și indiferent de
avantajul egoist. ----> imperativ categoric/ipotetic.