Eliecer Avila - Wikipedia (de)

Page start up on 28.03.2020_01.27 (UTC+1 / España)

Perdona la molestia, la pagina es en construcción.

Los únicos datos (en Wikipedia) que encontré sobre el Eliecer, encontré en alemán, idioma que no conozco de nada. Para traducir yo en rumano (como es mi intención) debo que traducir primero en ingles (ingles conozco un poco mas que nada, pero el traductor automático hace una traducción mucha mas fiel de alemán a ingles, como de alemán a español, y así... poquito a poco, con que pone el traductor automático y con que pongo yo mismo, a ver lo que me sale.

/

Scuzati deranjul, pagina se afla in faza de constructie.......

Eliécer Ávila Cicilia (* 1985 in Puerto Padre, Las Tunas) ist ein kubanischer Informatiker und prominenter Regierungskritiker. Er wurde 2008 als Student für seine außergewöhnlich offenen und kritischen Fragen an den Parlamentspräsidenten des Landes bekannt, mit denen er diesen während einer politischen Versammlung an einer Elite-Hochschule in Havanna in für Kuba einmalige Weise in peinliche Verlegenheit brachte.

Ávila stammt aus El Yarey, einem kleinen Dorf in der Nähe der ostkubanischen Kleinstadt Puerto Padre (Provinz Las Tunas) und hatte durch seine schulischen Leistungen und seine Bekenntnisse zum bestehenden politischen System einen Studienplatz an der Hochschule für Informatik (UCI) in Havanna erlangt. Seit dem Grundschulalter und seinem Eintritt in die kommunistische Pionierorganisation hatte er sich immer vorbildlich in den staatlich gelenkten Aktivitäten engagiert. An der UCI war er als aktives Mitglied des Studentenbundes und des Jugendverbandes der Kommunistischen Partei in die Organisation politischer Aktivitäten eingebunden.[1] Außerdem war er an seiner Fakultät Leiter des Projekts „Vigilancia Tecnológica y Política“ (technische und politische Überwachung), einem eigens und ausschließlich an der UCI gebildeten Team von ideologischen Kontrolleuren, die in der von der Staatsführung häufig beschworenen Überzeugung, sich in einem „Cyberkrieg“ mit den Feinden der Revolutionsregierung zu befinden, im Internet systematisch nach Kritik an der Politik in Kuba suchen, um solchen Äußerungen mit regierungskonformen Kommentaren oder anderen „Waffen“ zu begegnen.

Im März 2013 gründete Ávila die oppositionelle Organisation Somos+ (sprich: Somos más, spanisch Wir sind mehr). Ziel dieser Bewegung ist die Schaffung „eines modern, florierenden und freien Landes“

(1788 bytes)

Inhaltsverzeichnis

1 Die Diskussion mit Parlamentspräsident Alarcón an der UCI

1.1 Das internationale Medienecho

1.2 Die Reaktion der staatlichen Medien

2 Weiteres Leben seit den Fernsehauftritten

3 Weblinks

4 Einzelnachweise

(235 bytes)

Die Diskussion mit Parlamentspräsident Alarcón an der UCI

Am Vortag der Wahlen zur Nationalversammlung besuchte Ricardo Alarcón, Parlamentspräsident und Mitglied des Politbüros der allein zugelassenen Kommunistischen Partei, am 19. Januar 2008 die Hochschule zu einer Informationsveranstaltung für Studenten und Professoren, die über den hochschulinternen Fernsehkanal UCI TV für die 10.000 Studenten übertragen wurde. Nach mehreren Ansprachen wurde dem aus rund 300 Personen bestehenden Publikum die Möglichkeit gegeben, Fragen an Alarcón zu richten. Zu den Studenten, die diese Gelegenheit nutzten, gehörte Ávila, der sich in seiner 16 Minuten langen Wortmeldung zwar als treuer Anhänger der Kubanischen Revolution und ihrer Führer zu erkennen gab, gleichzeitig aber mehrere politisch heikle Themen ansprach, die sehr häufig von als Staatsfeinden kriminalisierten Oppositionellen oder ausländischen Beobachtern, kaum jedoch von der Führung des Landes öffentlich behandelt wurden. Zu diesen Themen gehörte beispielsweise das bestehende Verbot für Kubaner, auf eigene Verantwortung Auslandsreisen zu unternehmen, behördliche Blockaden wichtiger Bereiche des Internets, der zunehmende Verkauf von Produkten des täglichen Bedarfs ausschließlich gegen die Parallelwährung „Peso Convertible“, zu der ein großer Teil der Bevölkerung keinen Zugang hat, und das völlige Fehlen eines von der Führung erläuterten politischen Zukunftsprojekts. Alarcón, der zu den in der öffentlichen Rede sowie im Umgang mit kritischen Fragen erfahrensten Repräsentanten der Staatsführung gehört, ging auf einige der vorgebrachten Punkte überhaupt nicht ein, sondern sprach stattdessen ausführlich über die Zeit vor 1959. Er antwortete, weder über das Thema Internet noch zur Frage nach den parallelen Währungen ausreichend informiert zu sein. Die Reiseverbote legitimierte Alarcón mit dem Argument, dass vor 1959 noch weniger Kubaner als aktuell in einheimischen Hotels übernachteten und dass am Himmel nicht genug Platz für die notwendigen Flugzeuge sei, damit alle sechs Milliarden Erdenbewohner reisen könnten wohin sie wollten. (2.106 bytes)

Eliécer Ávila Cicilia (* 1985 en Puerto Padre, Las Tunas) es un informático cubano y un destacado crítico del gobierno. En 2008 se hizo conocido como estudiante por sus preguntas extraordinariamente abiertas y críticas al presidente del parlamento del país, con las cuales lo avergonzó durante una reunión política en una universidad de élite en La Habana de una manera que era exclusiva de Cuba.

Ávila proviene de El Yarey, un pequeño pueblo cerca del pueblo cubano oriental de Puerto Padre (provincia de Las Tunas) y se había ganado un lugar en la Universidad de Ciencias de la Computación (UCI) en La Habana debido a su rendimiento académico y su compromiso con el sistema político existente. Desde la edad de la escuela primaria y su entrada en la organización comunista pionera, siempre había sido ejemplar en las actividades dirigidas por el estado. En la UCI participó como miembro activo de la Unión de Estudiantes y la asociación juvenil del Partido Comunista en la organización de actividades políticas. En su facultad, también fue el jefe del proyecto de "Vigilancia Tecnológica y Política", un equipo de controladores ideológicos formados especial y exclusivamente en la UCI, que, en la convicción a menudo expresada por el liderazgo del estado, estuvo involucrado en una "guerra cibernética". "Para estar con los enemigos del gobierno revolucionario, busque sistemáticamente críticas de la política en Cuba en Internet para contrarrestar tales declaraciones con comentarios gubernamentales u otras" armas ".

En marzo de 2013, Ávila fundó la organización de oposición Somos + (léase: Somos más, español Somos más). El objetivo de este movimiento es crear "un país moderno, floreciente y libre"

Tabla de contenidos

1 La discusión con el presidente Alarcón en la UCI

1.1 El eco de los medios internacionales

1.2 La reacción de los medios estatales

2 Más vida desde las apariciones en televisión

3 enlaces web

4 registros individuales

Eliécer Ávila Cicilia (* 1985 la Puerto Padre, Las Tunas) este un informatician cubanez și un important critic guvernamental. În 2008 a devenit cunoscut ca student pentru întrebările sale extraordinar de deschise și critice președintelui parlamentului țării, cu care l-a jenat în timpul unei întâlniri politice la o universitate de elită din Havana, într-un mod unic pentru Cuba.

Ávila provine din El Yarey, un sat mic din apropierea estului cubanez Puerto Padre (provincia Las Tunas) și a câștigat un loc la Universitatea de Informatică (UCI) din Havana datorită performanței sale academice și angajamentului său față de sistemul politic existent. Încă de la vârsta școlară primară și intrarea sa în organizația de pionieri comunisti, el a fost întotdeauna exemplar în activitățile conduse de stat. La UCI a fost implicat ca membru activ al Uniunii Studenților și al asociației de tineret a Partidului Comunist în organizarea activităților politice. La facultatea sa, a fost, de asemenea, șeful proiectului „Vigilancia Tecnológica y Política” (supraveghere tehnică și politică), o echipă de controlori ideologici formați special și exclusiv la UCI, care, în convingerea adesea exprimată de conducerea statului, a fost implicat într-un „război cibernetic. "Pentru a fi alături de inamicii guvernului revoluționar, căutați sistematic critici ale politicii din Cuba pe Internet pentru a contracara aceste declarații cu comentarii guvernamentale sau cu alte" arme ".

În martie 2013, Ávila a fondat organizația de opoziție Somos + (citiți: Somos más, spaniolă Suntem mai mulți). Scopul acestei mișcări este de a crea „o țară modernă, înfloritoare și liberă”

Cuprins

1 Discuția cu președintele Alarcón la UCI

1.1 Ecoul mass-media internațional

1.2 Reacția mass-mediei de stat

2 Viață suplimentară de la aparițiile televiziunii

3 link-uri web

4 înregistrări individuale

The discussion with President Alarcón at the UCI

La discusión con el presidente Alarcón en la UCI

La discusión con el presidente Alarcón en la UCI

El día antes de las elecciones a la Asamblea Nacional, Ricardo Alarcón, presidente del Parlamento y miembro del Buró Político del único Partido Comunista con licencia, asistió a la universidad el 19 de enero de 2008 para un evento informativo para estudiantes y profesores, que se transmitió en el canal de televisión de la universidad UCI TV para los 10,000 estudiantes.

Después de varios discursos, la audiencia compuesta por unas 300 personas tuvo la oportunidad de hacer preguntas a Alarcón.

Entre los estudiantes que aprovecharon esta oportunidad se encontraba Ávila, quien, en su discurso de 16 minutos, se identificó como un fiel partidario de la Revolución Cubana y sus líderes, pero al mismo tiempo planteó varios temas políticamente delicados que muy a menudo fueron planteados por figuras de la oposición criminalizadas como enemigos del estado. u observadores extranjeros, pero apenas fueron tratados públicamente por el liderazgo del país.

Estos temas incluyeron, por ejemplo, la prohibición existente para que los cubanos viajen al extranjero bajo su propia responsabilidad, los bloqueos oficiales en áreas importantes de Internet, la creciente venta de productos cotidianos solo contra la moneda paralela "peso convertible", a la que gran parte de la población no Tiene acceso, y la ausencia total de un proyecto político futuro explicado por el liderazgo.

Alarcón, quien es uno de los líderes más experimentados en hablar en público y tratar temas críticos, no respondió en absoluto a algunos de los puntos planteados, sino que habló ampliamente sobre el tiempo anterior a 1959.

No respondió ni en Internet ni estar adecuadamente informado sobre la cuestión de las monedas paralelas.

Alarcón legitimó las prohibiciones de viaje al argumentar que antes de 1959 había menos cubanos que los que se quedaban actualmente en hoteles locales y que no había suficiente espacio en el cielo para el avión necesario para que los seis mil millones de personas en la tierra pudieran viajar a donde quisieran.

On the day before the National Assembly elections, Ricardo Alarcón, President of the Parliament and member of the Politburo of the only licensed Communist Party, attended the university on January 19, 2008 for an information event for students and professors, which was broadcast on the university's television channel UCI TV for the 10,000 students.

After several speeches, the audience consisting of around 300 people was given the opportunity to ask questions to Alarcón.

Among the students who took advantage of this opportunity was Ávila, who, in his 16-minute speech, identified himself as a loyal supporter of the Cuban Revolution and its leaders, but at the same time raised several politically sensitive issues that were very often raised by opposition figures criminalized as enemies of the state or foreign observers, but were hardly treated publicly by the country's leadership.

These topics included, for example, the existing ban for Cubans to travel abroad on their own responsibility, official blockades in important areas of the Internet, the increasing sale of everyday products only against the parallel currency "peso convertible", to which a large part of the population does not Has access, and the complete absence of a political future project explained by the leadership.

Alarcón, one of the most experienced leaders in public speaking and critical issues, did not address some of the points raised, but instead spoke extensively about the time before 1959.

He did not respond, either on the Internet or to be adequately informed about the question of parallel currencies.

Alarcón legitimized the travel bans by arguing that before 1959 fewer Cubans than currently stayed in local hotels and that there was not enough space in the sky for the necessary aircraft so that all six billion people on earth could travel wherever they wanted.

El día antes de las elecciones a la Asamblea Nacional, Ricardo Alarcón, presidente del Parlamento y miembro del Buró Político del único Partido Comunista con licencia, asistió a la universidad el 19 de enero de 2008 para un evento informativo para estudiantes y profesores, que se transmitió en el canal de televisión de la universidad UCI TV para los 10,000 estudiantes.

Después de varios discursos, la audiencia compuesta por unas 300 personas tuvo la oportunidad de hacer preguntas a Alarcón.

Entre los estudiantes que aprovecharon esta oportunidad se encontraba Ávila, quien, en su discurso de 16 minutos, se identificó como un partidario fiel de la Revolución Cubana y sus líderes, pero al mismo tiempo planteó varios temas políticamente delicados que a menudo se plantearon por figuras de la oposición criminalizadas como enemigas del estado u observadores extranjeros, pero los líderes del país apenas las trataron públicamente.

Estos temas incluyeron, por ejemplo, la prohibición existente para que los cubanos viajen al extranjero bajo su propia responsabilidad, bloqueos oficiales en áreas importantes de Internet, la venta cada vez mayor de productos cotidianos solo contra la moneda paralela "peso convertible", a la que gran parte de la población no tiene acceso, y la ausencia total de un proyecto político futuro explicado por el liderazgo.

Alarcón, uno de los líderes más experimentados en hablar en público y temas críticos, no abordó algunos de los puntos planteados, sino que habló ampliamente sobre el tiempo anterior a 1959.

No respondió, ni en Internet ni para estar adecuadamente informado sobre el cuestión de monedas paralelas.

Alarcón legitimó las prohibiciones de viaje al argumentar que antes de 1959 había menos cubanos que los que actualmente se hospedaban en hoteles locales y que no había suficiente espacio en el cielo para el avión necesario para que los seis mil millones de personas en la tierra pudieran viajar a donde quisieran.

Discuția cu președintele Alarcón la UCI

Discuția cu președintele Alarcón la UCI

Cu o zi înainte de alegerile Adunării Naționale, Ricardo Alarcón, președintele Parlamentului și membru al Biroului Politic al singurului partid comunist autorizat, a participat la 19 ianuarie 2008 la universitate pentru un eveniment de informare pentru studenți și profesori, difuzat la postul de televiziune universitar UCI TV pentru 10.000 de studenți.

După mai multe discursuri, audiența formată din aproximativ 300 de persoane a primit posibilitatea de a pune întrebări lui Alarcón.

Printre studenții care au profitat de această oportunitate s-a numărat Ávila, care, în discursul său de 16 minute, s-a identificat ca un susținător loial al Revoluției cubaneze și al conducătorilor acesteia, dar în același timp a ridicat mai multe probleme politice sensibile, care erau adesea ridicate de către persoane de opoziție incriminate ca dușmani ai statului sau observatori străini, dar au fost greu tratate public de conducerea țării.

Aceste subiecte includeau, de exemplu, interdicția existentă pentru cubanezi de a călători în străinătate pe propria răspundere, blocajele oficiale în domenii importante ale internetului, vânzarea crescândă a produselor de zi cu zi numai față de moneda paralelă „peso convertibil”, la care o mare parte din populație nu are acces, iar absența completă a unui proiect de viitor politic explicat de conducere.

Alarcón, unul dintre cei mai experimentați lideri în problemele de vorbire publică și critică, nu a abordat unele dintre punctele ridicate, ci a vorbit în detaliu despre perioada anterioară anului 1959. Nu a răspuns, nici pe Internet, nici nu a fost informat în mod adecvat despre problema monedelor paralele.

Alarcón a legitimat interdicțiile de călătorie, argumentând că, înainte de 1959, mai puțini cubanezi decât au rămas în prezent în hotelurile locale și că nu există suficient spațiu pe cer pentru aeronavele necesare, astfel încât toate cele șase miliarde de oameni de pe Pământ să poată călători oriunde și-au dorit.

Cu o zi înainte de alegerile Adunării Naționale, Ricardo Alarcón, președintele Parlamentului și membru al Biroului Politic al singurului partid comunist autorizat, a participat la 19 ianuarie 2008 la universitate pentru un eveniment de informare pentru studenți și profesori, care a fost difuzat pe canalul de televiziune al universității UCI TV pentru cei 10.000 de studenți.

După mai multe discursuri, audiența formată din aproximativ 300 de persoane a primit posibilitatea de a pune întrebări lui Alarcón.

Printre studenții care au profitat de această oportunitate s-a numărat Ávila, care, în discursul său de 16 minute, s-a identificat drept un susținător loial al Revoluției cubaneze și al liderilor acesteia, dar în același timp a ridicat mai multe probleme politice sensibile, care au fost adesea ridicate de figuri de opoziție criminalizate ca inamici ai statului sau observatori străini, dar au fost greu tratați public de conducerea țării.

Aceste subiecte includeau, de exemplu, interdicția existentă pentru cubanezi de a călători în străinătate pe propria răspundere, blocajele oficiale în zone importante ale internetului, vânzarea crescândă a produselor de zi cu zi numai față de moneda paralelă „peso convertibil”, la care o mare parte a populației nu Are acces și absența completă a unui proiect de viitor politic explicat de conducere.

Alarcón, care este unul dintre cei mai experimentați lideri în vorbirea în public și care se ocupă de probleme critice, nu a răspuns deloc la unele dintre aspectele ridicate, ci a vorbit în mare parte despre perioada anterioară anului 1959. Nu a răspuns nici pe Internet, nici pe să fie informat în mod adecvat cu privire la problema monedelor paralele.

Alarcón a legitimat interdicțiile de călătorie, argumentând că, înainte de 1959, mai puțini cubanezi decât au rămas în prezent în hotelurile locale și că nu există suficient spațiu pe cer pentru aeronavele necesare, astfel încât toate cele șase miliarde de oameni de pe Pământ să poată călători oriunde și-au dorit.