Imoral / Inmoral

Versiunea originală spaniolă

Dentro del concepto de moral surgen otros dos conceptos que son, cada uno a su manera, antónimos y que no deben ser confundidos. Uno es el de «inmoral», el cual hace referencia a todo aquel comportamiento o persona que viola una moral específica o la moral social. Cuando se dice que una persona actúa inmoralmente, se quiere decir que está actuando de forma incorrecta, haciendo mal.

Por otra parte, el concepto de «amoral» o amoralidad, hace referencia a una postura en la que las personas se consideran carentes de moral, por lo que no consideran que los hechos o actos humanos sean malos o buenos, correctos o incorrectos. La mayor defensa de la amoralidad la realiza en el taoísmo, en el cual se considera que la moral corrompe al ser humano, obligándolo a hacer cosas buenas cuando no está preparado y prohibiéndole hacer cosas malas cuando necesita experimentar para darse cuenta de las repercusiones de sus actos.16​ Todo lo «moral», según ellos, implica forzar la naturaleza del ser humano y es fruto de la desconfianza y el miedo a los demás, a lo que puedan hacer si no están sometidos al estricto gobierno de unas leyes que rijan su comportamiento.17

Pe de altă parte, conceptul de "amoral" (sau de amoralitate) se referă la o postură în care persoanele sunt considerate ca lipsite de moralitate, si prin urmare care nu au capacitatea de a percepe că actele sau faptele lor sunt rele sau bune, corecte sau incorecte. Cea mai mare apărare a amoralității o manifestă taoismul, in cadrul căruia se consideră că moralitatea corupe ființa umană, constrângând-o să facă lucruri bune atunci când nu este preparată pentru asta și interzicându-i să facă lucruri rele atunci când ar fi trebuit să experimenteze spre a-si da seama de repercusiunile actelor (actiunilor) sale.16 Tot ce este "moral", conform lor, implică forțarea naturii ființei umane și este fructul neîncrederii și fricii față de ceilalți, a ceea ce ar putea face dacă nu ar fi supusi strictei guvernări ale unor legi care sa le controleze (conducă, calauzească) comportamentul.17

El ser humano es un ser moral porque tiene capacidad de elegir al hora de actuar, es responsable de sus actos y es capaz de evaluar las consecuencias que de ellos se derivan. La conciencia moral se manifiesta en la pregunta: ¿Qué debo hacer? Para responder, las personas deben pensar sobre lo bueno y lo malo. Lo que una persona considera bueno se convierte en un valor moral. Y las normas morales desarrollan y protegen esos valores. Así, el valor de la vida aparece protegido con la norma «No matarás». Los animales no son capaces de decidir reflexivamente, no se preguntan qué deben hacer. Su vida es ajena al ámbito de lo moral, por eso decimos que son amorales. Las normas y los valores no tienen sentido, pues carecen de las capacidades necesarias. Alguien es inmoral si no cumple las normas morales de su comunidad.18​

Ființa umană este o ființă morală, deoarece are capacitatea de a alege atunci (in momentul) când acționează, este responsabilă pentru acțiunile sale și este capabilă să evalueze consecințele care derivă din ele. Conștiința morală se manifestă în întrebarea: Ce trebuie să fac? Pentru a-si răspunde, omul trebuie să reflexioneze (să cantărească) asupra a ce este bine (beneficios) să facă și a ceea ce este rău (pagubos) să facă. Ceea ce o persoană consideră bun devine o valoare morală. Iar normele morale dezvoltă și protejează aceste valori. Asa spre exemplu, valoarea vieții este protejată de regula "Să nu ucizi". Animalele nu sunt capabile să decidă reflexiv, nu se întreabă ce ar trebui să facă. Viața lor este străină domeniului moralității, de aceea spunem că sunt amorale. Normele și valorile nu au pentru ele nici un sens, deoarece nu au capacitățile reflexive necesare. Cineva este imoral dacă nu respectă, in mod deliberat, standardele morale ale comunității sale. 18.