Izvorul de minuni al Maicii Domnului

Ştefan MĂRCULEŢ

Minunea făcută de Maica Domnului în urmă cu aproximativ 1.500 de ani, la Constantinopol, a dat naştere unei sărbători cunoscute credincioşilor ca Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului, ca o smerită mulţumire pentru minunile făcute de-a lungul anilor la acest izvor, dar şi în alte locuri asemănătoare din lume. Agheazma făcută în această zi de către preoţi în bisericile ortodoxe aminteşte de apa vindecătoare din izvoarele dăruite lumii de Maica Domnului.

Sărbătoarea din prima vineri de după Paşti, numită Izvorul Tămăduirii, datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Se spune că împăratul bizantin Leon cel Mare (457-474), pe când era tânăr şi nu era încoronat, se plimba printr-o pădure din preajma vechii cetăţi bizantine. Acolo, a întâlnit un bătrân orb, pe care l-a luat cu el şi a discutat mult despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După mai multă vreme, bătrânul l-a rugat pe Leon să-i dea să bea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În acel moment, i s-a arătat Maica Domnului, care i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure, şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“. În acel moment, împăratul a găsit un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“.

Biserica tămăduirilor

Când a ajuns împărat, Leon cel Mare a zidit o biserică închinată Maicii Domnului, pe locul unde se afla acel izvor minunat. Tradiţia arată că, după zidirea lăcaşului de cult, Fecioara Maria s-a arătat oamenilor, promiţându-le că le va vindeca suferinţele fizice. Mii de oameni au alergat la această biserică ce ocrotea izvorul Maicii Domnului şi s-au vindecat de bolile de care sufereau. Mai târziu, împăratul Justinian (526-575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor al Maicii Domnului şi s-a vindecat. Drept mulţumire, el a zidit o biserică şi mai mare, fiind distrusă însă de turcii cuceritori, în 1453. Ruinele acestei biserici se mai pot vedea şi astăzi.

Vinerea Maicii Domnului

Chiar dacă biserica tămăduirilor, de lângă Constantinopol, a fost dărâmată, izvorul vindecător de la Constantinopol există şi astăzi. El se află pe teritoriul statului turc şi este ocrotit de acesta. Mii de credincioşi vin aici pentru a primi ajutor de la Maica Domnului. Pentru a ne aminti mereu de minunile făcute de Maica Domnului prin acest izvor şi pentru a-i mulţumi, în acelaşi timp, Părinţii Bisericii au hotărât ca prima vineri de după Paşti să fie închinată Maicii Domnului. În această zi, după Sfânta Liturghie, la bisericile ortodoxe se oficiază slujba Sfântului Maslu şi slujba Aghezmei. Există, în unele locuri, obiceiul de a se face sfinţirea apei unui râu sau lac, sau chiar a unei fântâni. Credincioşii vin aici şi iau agheazma pe care o folosesc la stropirea caselor, grădinilor şi pământurilor.

Simbol al Bisericii creştine

Faptul că sărbătoarea închinată puterii Maicii Domnului de a vindeca bolile şi suferinţele oamenilor a fost aşezată în calendarul ortodox în prima vineri de după Paşti, nu este întâmplător. În Vinerea Patimilor, Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care a izvorât viaţă şi mântuire. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, Maica Domnului simbolizează harul vindecător al divinităţii. Ea este, acum, imaginea Bisericii, locul unde lucrează acest har vindecător al lui Hristos. De aceea, Fecioara Maria este cinstită într-un mod deosebit, ca aceea care face minuni prin mijlocirea şi rugăciunile ei. În această zi, la slujbele oficiate în biserici, se cântă: „Lucruri minunate şi uimitoare a săvârşit Stăpânul Cerurilor, dintru început prin tine, cea cu totul fără prihană“. Evanghelia care se citeşte astăzi aminteşte de izgonirea negustorilor de la Templu, ceea ce ne arată că Biserica este locul unde găsim vindecare pentru sufletele şi trupurile noastre.

Darurile Maicii Domnului

Tradiţia spune că Maica Domnului a dăruit lumii mai multe izvoare cu apă vindecătoare. Astfel, în 1858, în Franţa, la Lourdes, Maica Domnului s-a arătat unei tinere creştine, Bernadette. Fecioara Maria i-a poruncit să sape într-un loc arătat de ea, pentru a descoperi un izvor cu apă vindecătoare. Din acel moment, apa care a fost descoperită de tânăra creştină a devenit o apă minunată, care a vindecat mii de oameni. În ţara noastră, Maica Domnului a dăruit şi poporului român izvoare tămăduitoare, care au vindecat mulţi oameni. Unul dintre aceste izvoare se află la Mănăstirea Dervent, pe locul unde se spune că Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, făcând să izvorască o apă vindecătoare. Astăzi, izvorul Maicii Domnului de la Mănăstirea Dervent se află într-un paraclis, în care credincioşii pot veni să se închine şi să guste din apa vindecătoare.

Tradiţii populare de Izvorul Tămăduirii

În unele zone ale ţării, în această zi, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acest legământ se face în casa sau în grădini, în jurul unui copac înflorit. Tinerii trec prin mai multe momente rituale prin care fac jurământul respectiv, prin care fac schimb de colaci, de lumânări, se îmbrăţişează şi dansează. În sudul ţării, în unele sate, preotul este însoţit la o apă de sătenii îmbrăcaţi în costume populare. După slujba aghiasmei, sătenii organizează hora satului, la care participă toţi gospodarii satului. În Bucovinei, se aruncă într-o apă curgătoare cojile de ouă roşii de la Paşti, iar cel mai bătrân sătean oficiază un ritual prin care comunică cu cei morţi.

Minunile de la izvorul vindecător

Tradiţia bisericească arată că, după câţiva ani de la zidirea bisericii tămăduirii de către împăratul Justinian cel Mare, un cutremur a zguduit puternic biserica ce ocrotea izvorul cel minunat, de la Constantinopol. Se spune că oamenii din biserică s-au speriat şi au început să se roage Fecioarei Maria să-i salveze. Rugăciunile lor au fost ascultate şi, se spune, au fost salvaţi în mod miraculos: Maica Domnului s-a pogorât atunci şi a ţinut cu mâinile ei pereţii bisericii, pentru a nu se dărâma peste credincioşi. Zecile de credincioşii au ieşit teferi din biserica păzită de Maica Domnului şi au mulţumit Fecioarei pentru gestul ei minunat. Mărturiile tradiţiei arată că apa acestui izvor chiar a înviat un bătrân marinar din Tesalia, care venea la acest izvor, dar a murit pe drum. Rugăciunile celor care îl însoţeau şi apa de la izvor, l-au readus la viaţă pe marinar.

„Izbăvitoarea de secetă“ de la Horăicioara

Mănăstirea Ghighiu ocroteşte şi ea un izvor tămăduitor. Pe 25 februarie 1958, a fost adusă aici o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, din Siria. Se spune că, episcopul sirian care a adus-o, a căzut în genunchi la sosirea în mănăstirea românească, plângând şi cerând iertare Maicii Domnului că a luat icoana de la locul ei. A doua zi, pe acel loc, a izvorât apă vindecătoare. Pelerini din întreaga ţară vin aici să se vindece gustând din această apă. Un alt izvor cu apă vindecătoare se află la Mănăstirea Horăicioara (foto), unde există şi celebra icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „izbăvitoarea de secetă“. Anual, mii de pelerini vin aici să se roage şi să primească apa de la izvorul minunat.