Icoana Maicii Domnului din Kursk se numără în rândul icoanelor făcătoare de minuni cunoscute și prețuite îndeosebi în lumea slavă-ortodoxă. Această icoană datează din secolul al XIII-lea și este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi icoane ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Datorită locului unde a fost descoperită, această icoană mai este cunoscută și sub numele "Icoana Rădăcinii din Kursk”.

Icoana Maicii Domnului din Kursk aparține tipului iconografic "Maica Domnului a Semnului” în care Hristos apare în medalion, pe pieptul Maicii Sale. Variantele apusene îl arată pe Prunc în sânul Mariei, dar El pare mai degrabă un prunc aflat încă în pântecele Maicii Sale. Ori, în icoana ortodoxă, Hristosul din medalion este chiar Domnul, cu fruntea largă, plină de înțelepciunea dumnezeiască, făcând deja gestul binecuvântării. Această icoană înfățișează vedenia lui Isaia, 7, 14: "Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel". Câteodată, arhanghelii Mihail și Gavriil o înconjoară pe Sfânta Fecioara. Centrul icoanei rămâne Hristos care este și care vine, deși icoana este numită "Maica Domnului a Semnului".

Istoria cunoscută a acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului începe în secolul al XIII-lea, în timpul invaziei tătarilor în Rusia, când provincia Kursk a suferit mari pierderi în rândul populației. În această vreme în care orasul Kursk fusese cu totul pustiit, locuitorii orașului Rylsk care au supraviețuit invaziei, călătoreau adesea în acest loc pentru a vâna animale sălbatice. Unul dintre vânători, mergând de-a lungul malului râului Skal, aflat în apopiere de Kursk, a observat o icoană așezată cu fața spre pământ, chiar lângă rădăcina unui copac.

Vânătorul a ridicat icoana și chiar în acest moment are loc prima minune consemnată a acestei sfinte icoane. Din locul unde icoana fusese așezată a țâșnit un izvor cu apă proaspătă. Aflarea icoanei Maicii Domnului din Kursk s-a petrecut pe 8 septembrie 1295, chiar de praznicul Nașterii Maicii Domnului.

Vânătorul a construit o capelă din lemn lângă locul aflării icoanei, în care a și așezat icoana făcătoare de minuni. Vestea descoperirii acestei icoane precum și cea a minunii săvârșite s-a răspândit în scurt timp între locuitorii orașului Rylsk, astfel încât aceștia veneau în număr mare să se închine icoanei Născătoarei de Dumnezeu.

Aflând despre icoana făcătoare de minuni prințul Vasili Shemyaka de Rylsk a poruncit ca aceasta să fie adusă în orasul Rylsk. Mutarea icoanei a avut loc în mod solemn, locuitorii orașului ieșind în întâmpinarea icoanei. Se pare că tocmai prințul Shemyaka a refuzat să participe la festivități motiv pentru care Maica Domnului a îngăduit ca el să orbească. Pocăindu-se până la urmă prințul înaintea icoanei Maicii Domnului, Impărăteasa Cerului i-a redat acestuia vederea. Mișcat profund de minunea Macii Domnului, Shemyaka a construit o biserică în orașul Rylsk închinată Nașterii Maicii Domnului. În acest locaș de cult a fost apoi așezată icoana făcătoare de minuni.

Dar voia Maicii Domnului nu era ca această icoană să rămână în acest loc. Icoana dispărea din biserica din Rylsk și apărea în chip minunat în capela de lângă locul în care fusese descoperită. Și această minune s-a petreceut de mai multe ori până când locuitorii orașului Rylsk au hotărât să țină seama de dorința Năsătoarei de Dumnezeu.

In Kursk, icoana se afla în grija ieromonahului Bogoliub care își construise aici o chilie în care trăia ca ascet. În anul 1383, provincia Kursk a fost din nou invadată de tătari. Aceștia au hotărât să incendieze capela în care se afla icoana, dar capela nu a putut fi mistuită de foc. Crezând că îi poate aduce la credință preotul le-a arătat acestora icoana făcătoare de minuni spunându-le că acesta este adevăratul motiv pentru care capela nu arde. Tătarii au luat însă icoana și au tăiat-o în două, au dat foc capelei iar pe părintele Bogoliub l-au luat prizonier. Au aruncat cele două bucăți ale icoanei în apropiere de acel loc.

In timpul cât a stat prizonier părintele Bogoliub nu și-a pierdut credința în mijlocirea și ajutorul Maicii Domnului înaintea căreia se ruga neîncetat. Cu ajutorul unor emisari din partea Țarului Moscovei părintele a fost eliberat din robia tătarilor.

Părintele Bogoliub s-a putut întoarce la locul unde se nevoise și unde fusese păstrată icoana Maicii Domnului, în apropiere de Kursk. Găsind cele două bucăți ale icoanei tăiate de tătari, cuviosul părinte a fost martor al unei noi minuni. În momentul în care a apropiat bucățile din icoană acestea s-au lipit în chip miraculos (deși semnul tăieturii a rămas vizibil până în prezent).

Auzind de această nouă minune, locuitorii orașului Rylsk au dat slavă lui Hristos și Preacuratei Maicii Sale. Au încercat iarăși să mute icoana în orașul lor, dar icoana a apărut în locul său cel dintâi. O nouă capela a fost construită pe locul descoperirii icoanei. Icoana Maicii Domnului a rămas în acest loc pentru 200 de ani.

Orașul Kursk a fost reîntemeiat în anul 1597 la ordinul lui Teodor Ivanovich al Moscovei. Acest Țar credincios, care a auzit de icoana făcătoare de minuni, și-a exprimat dorința de a o deține, iar în Moscova, icoana a fost primită cu mare solemnitate. Țarina, Irina Theodorovna, a îmbodobit icoana cu ramă din aur. La porunca Țarului, icoana a fost ferecată în argint. Pe ferecătură apar reprezentați "Domnul Oștirilor” și Sfinții Proroci ținând suluri în mâini.

Țarul a returnat icoana, și, cu ajutorul său, pe locul vechii capele a fost construit un așezământ monahal numit Sihăstria Kursk (Sihăstria Rădăcinii Kursk). În timpul unei noi invazii a tătarilor, icoana a fost mutată în catedrala din Kursk, în sihăstrie fiind lăsată o copie fidelă a originalului. Țarul Boris Godunov a oferit numeroase și prețioase daruri pentru obținerea acestei icoane și chiar și succesorul său, Dimitrie, care a dorit să atragă atenția asupra lui și să atragă susținerea celor care viețuiau în apropiere de Kursk, a venerat icoana pe care a așezat-o în reședința regală, unde a rămas până în anul 1615.

După ce în anul 1612, Maica Domnului a salvat orasul Kursk de atacul polonezilor, precum odinioară Constantinopolul de atacul perșilor, locuitorii acestui oraș au ridicat o Catedrală închinată Icoanei Maicii Domnului a Semnului. Icoana a fost adusă în acest locaș de cult la o dată ulterioară.

In martie 1898 un grup de anarhiști ce dorea să slăbească credința poporului rus au hotărât să distrugă această icoană. Aceștia au plasat o bombă în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului, iar la 2 dimineața o explozie puternică a aruncat în aer zidurile mănăstirii. Maica Domnului a săvârșit însă o nouă minune cu această ocazie deoarece, în pofida exploziei deosebit de puternice și daunelor reale provocate de aceasta, icoana a rămas neatinsă.

In fiecare an, în Vinerea din săptămâna a IX-a după Paști, Icoana Maicii Domnului a Semnului era purtată într-o procesiune solemnă de la Catedrala din Kursk la locul în care a fost descoperită, la Sihăstria Kursk, unde rămânea până pe 12 septembrie. Pe 13 septembrie era înapoiată în mod solemn orașului Kursk.

La sfârșitul lunii octombrie 1919, când Armata Albă Rusă a evacuat orașul Kursk, doisprezece monahi ai mănăstirii au mutat icoana în orașul Belgorod, din care a fost din nou mutată, mai întâi la Taganrog și Ekaterinodar, și apoi la Novorosiik. În timpul evacuării, cu permisiunea Mitropolitului Antonie Krapovitsky, care era președintele Inaltei Admistrații Bisericești în Sudul Rusiei, icoana a fost luată la bordul vasului "Sfântul Nicolae” de către Episcopul Teofan de Kursk pe 1 martie 1920, fiind dusă la Tesalonic.

Pe 3 aprilie 1920, Episcopul Teofan a luat cu sine icoana în orașul Pec, vechea capitală a Serbiei. Timp de patru luni icoana a rămas la Pec, iar în luna septembrie, la cererea Baronului Wrangel, a fost dusă înapoi în Crimeea. După un an a fost mutată din nou din orașul Kursk, pe 29 octombrie 1920, sfânta icoană părăsind locul sau de proveniența în timpul evacuării Armatei Albe și a populației ruse care au refuzat să se supună regimului sovietic. După ce a ajuns din nou în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu binecuvântarea Patriarhului Dimitrie, sfânta icoană a fost păstrată de Episcopul Teofan în mănăstirea Sârbă Yazak din Muntele Frushkaya. Spre sfârșitul anului 1927, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost mutată în biserica rusească a Sfintei Treimi din Belgrad.

Cu binecuvântarea Sinodului Episcopilor, Episcopul Teofan a purtat icoana în numeroase locuri ale diasporei ruse. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Belgradul a fost bombardat, această icoană făcătoare de minuni a devenit un sprijin dătător de nădejde celor ce se apropiau de ea prin rugăciune.

Icoana a fost mutată la Munchen în primăvara anului 1945 unde, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, a fost de asemenea, un sprijin duhovnicesc credincioșilor. Din Munchen icoana a fost dusă în Elveția, Franța, Belgia, Anglia, Austria și în multe alte orașe din Germania.

Ulterior, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost mutată la New York unde, pentru început a fost așezată în biserica Sihăstriei Noul Kursk din Mahopac, iar apoi în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, rezidența Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată în prezent.

Icoana Maicii Domnului din Kursk este prăznuită pe 27 noiembrie.

Radu Alexandru