Botezul lui Hristos, care se prăznuieşte pe 6 ianuarie, sub numele de Teofanie (,,Epifanie"), este descrie de iconografia tradiţională astfel:

În stânga şi în dreapta, dealuri reprezentate schematic prin stânci înalte, sub formă de trepte. Între ele curge râul Iordan, cu revărsare mare. În mijlocul Iordanului stă Hristos, fie cu totul dezbrăcat, fie doar cu o pânză albă în dreptul şoldurilor. Binecuvântează apele cu mâna dreaptă sau cu amândouă mâinile. Chipul Său are o expresie de sobrietate şi de concentrare.

În unele icoane, apa în care a intrat îi acoperă tot trupul, până la umeri, ca în mozaicurile din Hosios Lukas, Daphni şi Nea Moni. În alte icoane - murale sau pe lemn - apa curgătoare a râului apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său şi sub picioare, fără a-L acoperi. Acest din urmă mod de reprezentate pare să fie utilizat pentru a nu strica linia clară a trupului, claritatea fiind unul dintre principiile folosite de iconarii bizantini. Insă primul mod, mai vechi, de reprezentare a apei, în faţa şi pe ambele laturi ale trupului, este mai potrivit, pentru că are în vedere o claritate superioară a formei trupului. Arată că Botezul lui Hristos s-a făcut prin scufundare totală în apele Iordanului, după cum ne spun Evangheliile Sfinţilor Matei (3, 16) şi Marcu (1, 10).

Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului stă drept pe malul Iordanului - aproape întotdeauna în partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior aşezat ferm în urma celuilalt. Nu este pe jumătate dezbrăcat, ca în pictura Botezului lui El Greco, ci poartă tunică şi himation, care îi acoperă tot trupul, cu excepţia antebraţelor şi a tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă şi atinge capul lui Hristos. Nu este înfăţişat, ca în picturile religioase apusene, stropind cu apă capul Domnului, pentru că Botezul Său nu s-a făcut prin stropire, ci prin scufundare. Cu mâna stângă, Sfântul Ioan face un gest spre înălţime.

În faţa Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în gest de rugăciune, plecaţi, cu aripile lăsate. Fiecare ţine, cu amândouă mâinile, câte un ştergar.

În unele icoane ale Botezului se pot observa lângă picioarele lui Hristos - la dimensiuni foarte mici, pentru a nu ieşi în evidenţă – o femeie şi un bătrân, fiecare călărind câte un peşte mare. Femeia simbolizează marea; bărbatul este simbolul râului. Femeia apare adesea cu o coroană pe cap şi cu un sceptru în mână, în timp ce bărbatul ţine în mâini un vas din care se revarsă apă. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar feţele lor au o expresie de mare uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit versetului al treilea din Psalmul 113: ,,Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi". Acest verset se rosteşte într-una din rugăciunile pe care preotul le citeşte în timpul slujbei Botezului Domnului, când se sărbătoreşte Teofania. Se mai rosteşte şi la strană, ca introducere la unele cântări din timpul slujbei.

Uneori Hristos este înfăţişat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o cruce sub care se află şerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, versetul 14, care spune: ,,Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă". Balaurii îl simbolizează pe diavol şi pe îngerii lui. Această idee se regăseşte în imnografia Bisericii, aşa cum se întâmplă cu toate elementele Botezului pe care le-am descris. În icoanele bine executate, şerpii nu au dimensiuni mari, nici culori aprinse - ei nu ies in evidenţă. Ar fi mai bine chiar să se renunţe la acest element, pentru că produce o distragere inutilă de la componentele esenţiale ale scenei. Marii maeştri care au lucrat mozaicurile din Hosios Lukas, Nea Moni şi Daphni nu l-au folosit.

Uneori, în jurul lui Hristos înoată peşti mici. În fresca Bisericii Peribleptos din Mystra, nu numai peşti, ci şi copii înoată pe lângă El. Acest element, iarăşi, nu este de dorit. Introducerea în scenă a elementelor irelevante, care distrag atenţia, contravin principiului simplităţii.

O componentă esenţială, extrem de importantă, este reprezentarea bolţii cereşti şi a razei de lumină care coboară deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus a compoziţiei, exact deasupra lui Hristos. In interiorul razei apare figura unui porumbel, manifestare simbolică a Duhului Sfânt. În mozaicul de la Hosios Lukas şi în cel de la Daphni, în partea de sus a razei de lumină, ieşind din bolta cerului, o mână binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu-Tatăl, al cărui glas de sus, conform relatării evanghelice, s-a auzit spunând: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".

Compoziţia care înfăţişează Botezul lui Hristos are o inscripţie simplă în centru, aproape de bolta cerească: (,,Botezul").

În elementele ei principale, descrierea este extrasă din Evanghelia după Matei, capitolul 3, versetele13-17. Aici citim:

,,În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă îl oprea, zicând: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Şi răspunzând, Iisus a zis către el: "Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea". Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"”.

Fragmentul din Evanghelia după Ioan (In.1, 29-34), cam tot atât de lung ca şi cel din Matei, arată şi subliniază faptul că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se asupra lui Hristos sub formă de porumbel - lucru nemenţionat în celelalte Evanghelii, o adăugare semnificativă la istoria Botezului. Este un detaliu care explică de ce, în unele descrieri ale Botezului, Sfântul Ioan este înfăţişat privind în sus, cu mâna stângă ridicată, arătând spre înălţime - ca în mozaicul Bisericii Nea Moni (mijlocul secolului al XIV-lea) şi în icoana pictată de Teofan Cretanul de pe iconostasul bisericii mari a mănăstirii Stavronikita (1546) din Muntele Athos.

Imnografia Bisericii Ortodoxe are multe cântări frumoase care descriu sau se referă la Botezul lui Hristos. O descriere completă a acestuia apare în Troparul Sfintei Epifanii, care zice:

,,În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea Cuvântului; Cel ce Te-ai arătat, Hristoase, Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie".

Sărbătoarea închinată Botezului lui Hristos se numeşte Teofanie pentru că la Botez S-a arătat Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest lucru este scos în evidenţă în Tropar. ,,Teofania" (din grecescul Theos, ,,Dumnezeu", şi phaino, ,,a releva, a descoperi") reprezintă manifestarea lui Dumnezeu perceptibilă prin simţuri.

Trebuie observat că, deşi icoana Botezului indică apariţia sfinţilor îngeri la locul şi în vremea Botezului lui Hristos, nici Evangheliile, nici Troparul tocmai citat, care rezumă principalele momente ale evenimentului, nu pomenesc nimic despre apariţia îngerilor. Un motiv - cel mai important - pentru care iconarii au înfăţişat, încă din vechime, sfinţi îngeri cu ştergare în icoana Botezului pare să fie acela de a sublinia, cu mijloace simbolice, faptul că Botezul ortodox se face prin scufundare completă, lucru care necesită ştergerea de apă a trupului după scufundare. Alte motive erau, probabil, realizarea simetriei compoziţiei - unul dintre principiile ce caracterizează iconografia bizantină - şi utilizarea principiului perspective psihologice. Stând în picioare pe unul din malurile Iordanului, îngerii realizează un echilibru cu Sfântul Ioan Botezătorul, care stă pe celălalt mal, în timp ce Hristos se află în centru. Prezenţa îngerilor este totodată în consonanţă cu funcţia ce li se atribuie într-un fragment următor relatării Botezului: slujirea lui Hristos. Aici ni se spune că, după Botez, ,,Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavol" şi că atunci când diavolul L-a lăsat, “iată îngerii, venind la El, Îl slujeau"(Mt.4,1,ll; cf. Mc.l, l2-13).

Ideea includerii îngerilor cu ştergare în icoana Botezului apare cel puţin din secolul al VI-lea. Ei sunt astfel întâlniţi pe capacul unui relicvar din lemn din secolul al Vl-lea, de la Vatican, pe care sunt înfăţişate Naşterea, Botezul, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea Domnului.