Icoana Maicii Domnului Prousiotissa este o veche icoană făcătoare de minuni, atribuită Sfântului Evanghelist Luca, ce se păstrează în prezent în mănăstirea din satul Prousa, Grecia. Apariția acestui așezământ monahal este legată de o minune a Icoanei Maicii Domnului Prousiotissa.

Istoria acestei icoane merge până în urmă cu mai bine de un mileniu, în vremea iconoclasmului. In anul 829 icoana era păstrată într-o biserică din orașul Proussa, Asia Mică (astăzi aflat pe teritoriul Turciei). In timpul persecuțiilor iconoclaste un tânăr credincios din acest oraș, fiul unui ofițer al curții regale, a luat icoana și a decis să fugă, împreună cu câțiva slujitori de încredere, pe teritoriul Greciei de astăzi, unde persecuția se manifesta într-un mod mai puțin violent. In timp ce se afla pe drumul către orașul Callipolis acesta a pierdut icoana Maicii Domnului. Cu durere în suflet, pentru că nu-și putea explica dispariția miraculoasă a icoanei, tânărul a crezut că Maica Domnului l-a pedepsit pentru păcatele sale. El nu s-a mai întors în locul natal, ci a hotărât să se stabilească în orasul Noua Patra, în Peloponez.

După o perioadă de timp, avea să audă despre o minune petrecută în regiunea Etolia din Grecia. Această regiune era complet necunoscută și inaccesibilă în acel timp. Predominând relieful montan, cu stânci și prăpastii, nu exista niciun sat, singurele așezări omenești fiind stânele păstorilor. In acest loc sălbatic se ascundeau unii creștini în perioadele de persecuție.

Minunea despre care auzise tânărul era legată chiar de Icoana Maicii Domnului. Aceasta fusese descoperită într-o peșteră de câțiva păstori după ce, în repetate rânduri, acel loc le-a atras atenția prin cântările ce se auzeau și printr-un stâlp luminos care se înălța până la cer.

Aceștia s-au închinat icoanei și, în semn de mulțumire, au amenajat acel loc spre a adăposti în continuare icoana. In fiecare zi înălțau rugăciuni înaintea icoanei, aprindeau lumânări și ardeau tămâie.

Auzind vestea despre icoana făcătoare de minuni tânărul ce trăia în Noua Patra a pornit imediat împreună cu slujitorii săi către acel loc binecuvântat pentru a se închina icoanei. Ajungând la peșteră și închinându-se înaintea icoanei a cunoscut că era vorba despre icoana pe care o luase cu sine din Prousa și pe care o pierduse.

Le-a povestit păstorilor cele întâmplate și, în schimbul icoanei, le-a oferit acestora daruri bogate. Tânărul intenționa să ducă icoana într-o biserică din Noua Patra. In drum spre aceasta localitate, oprind pentru odihnă, după ce s-au trezit din somn tânărul și slujitorii care l-au însoțit nu au mai găsit nicăieri icoana. Aceasta a dispărut în chip minunat încă o dată.

Crezând că păstorii i-au urmărit și au furat icoana, aceștia au hotărât să se întoarcă la peștera unde au aflat-o. Dar pe când se îndreptau către acel loc tânărul a auzit glasul Maicii Domnului care i-a spus că doreste ca icoana sa să rămână în acest loc sălbatic împreună cu păstorii și oamenii simpli iar nu într-un oraș unde se propovăduiesc erezii. Maica Domnului i-a mai spus tânărului că dacă vrea să-i urmeze să meargă la peștera unde a găsit icoana.

Un dor dumnezeiesc s-a aprins atunci în sufletul tânărului care i-a eliberat pe toți slujitorii săi și a împărțit săracilor avuția sa. Un singur slujitor a dorit să-i urmeze tânărului în noua sa viață. Amândoi s-au întors la peștera unde au și găsit icoana. Tânărul a construit o capelă în peșteră pentru a adăposti icoana făcătoare de minuni, iar în apropiere a ridicat o chilie ca loc de nevoință. Atât el cât și slujitorul său au fost tunși în monahism de către Ieromonahul Rafael de la Sihăstria Sfântul Dimitrie, aflată în apropiere. Tânărul a primit numele Dionisie iar slujitorul său a primit numele Timotei. Părintele Dionisie a adormit în pace în acest loc. Ucenicul său l-a înmormântat cu cinste în biserica zidită între timp pe acest loc. Acesta a fost practic începutul Mănăstirii Maicii Domnului din Prousa (Prousiotissa).

Mănăstirea Maicii Domnului Prousiotissa

Mănăstirea Maicii Domnului Prousiotissa este una dintre puținele mănăstiri păstrate în Evritania. In aceasta sfântă mănăstire s-a păstrat până în zilele noastre Icoana Maicii Domnului Prousiotissa.

Biserica principală a mănăstirii, închinata Adormirii Maicii Domnului, se află în peșteră. Vechea icoană a rămas în peșteră, înconjurată de numeroase daruri primite din partea închinătorilor. Darurile sunt tot atâtea dovezi ale minunilor petrecute în trecut și în prezent.

Mănăstirea Prousiotissa se află la 31 km de Karpenisi și 53 km de Agrinio și este construită într-un loc greu accesibil, pe stâncile Munților Kaliakouda și Chelidona.

Mănăstirea Maicii Domnului Prousiotissa a fost întrebuințată ca adăpost pentru civili în timpul ocupației turcești. Tot în aces loc și-a avut reședința G. Karaiskakis un reprezentant de seamă al luptei antiotomane. Mănăstirea a fost distrusă și refăcută de numeroase ori în timpul ocupației turcești. In anul 1944 așezământul monahal a fost incendiat de germani.

Biserica închinată Maicii Domnului ce datează din 1754 are forma de cruce greacă înscrisă. In partea de vest a bisericii se află o criptă folosită ca paraclis. Frescele interioare datează din 1785. In partea exterioară a paraclisului pot fi văzute fresce datând din secolul al XIII-lea. La interior, paraclisul este împodobit cu un frumoasă catapeteasmă ce datează din anul 1810.

In mănăstire se păstrează o clădire istorică a primei Școli grecești ce a funcționat în timpul Ocupației Otomane, deschisă de Sfântul Cosma Etolul.

Radu Alexandru