Icoana Maicii Domnului cea numită "Paramythia", adică "Mângâietoarea" sau "Ocrotitoarea", este cinstită în chip deosebit pe 21 ianuarie. Este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu păstrate în Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos. Este o icoană în frescă, nefăcută de mână omenească, ci schimbată prin voia lui Dumnezeu.

Sfantul Munte Athos este un loc ocrotit de Maica Domnului. Multi l-au numit "Gradina Maicii Domnului". In acest loc sfant, viata zilnica se intrepatrunde in mod obisnuit cu minunile. Fiecare calugar athonit a vazut sau a trait minuni ale Nascatoarei de Dumnezeu. Pentru minunile savarsite de Maica Domnului, icoanele ei, pastrate in bisericile manastirilor, sunt ferecate in aur si impodobite cu pietre si bijuterii scumpe.

"Fiind turma înconjurată de cei care o luptă și-nverșunați prigonitorii asupra oilor tale, Curată, ai vestit pe robul tău, grăind aievea către el. Pentru aceasta, cetele de monahi ție îți strigă, Maică: Slavă, Preacinstită, ajutorului tău, slavă ocrotirii tale, slavă ție, Mângâietoare, una Atotlăudată." (Troparul icoanei Paramythia)

Această icoană este, de fapt, o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat mai întâi în pridvorul bisericii mari, în fața Paraclisului Sfântul Nicolae. După săvârșirea minunii, însă, ea a fost strămutată într-un paraclis închinat ei: Paraclisul Maicii Domnului "Mângâietoarea" - Paramythia.

Această icoană este legată de minunea în urma căreia Maica Domnului și Pruncul și-au schimbat forma feței și poziția corpului. Este o icoană nefăcută de mâna omenească, deoarece s-a săvârșit în forma de astăzi prin harul lui Dumnezeu, după intervenția minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mănăstirii.

Exista în trecut obiceiul ca, ieșind monahii din biserică, după săvârșirea slujbei de dimineață, să se închine fiecare la icoana Maicii Domnului din privdor și, tot acolo, starețul să dea portarului cheile de la poarta cea mare a mănăstirii, închisă peste noapte, pentru a o deschide.

In data de 21 ianuarie 1320, când starețul a dat portarului cheile, icoana Maicii Domnului, pictată pe zidul bisericii, s-a însuflețit deodată, iar Născătoarea de Dumnezeu a zis cu voce tare: "Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați mai întâi pirații!"

Atunci, îndată, Pruncul Iisus și-a întins mâna și a acoperit gura Maicii Sale, în semn de tăcere, zicând: "Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiți, după cum merită, căci și-au lăsat neîmplinite datoriile lor călugărești!" Atunci, cu îndrăzneală de maică, Născătoarea de Dumnezeu a îndepărtat mâna Pruncului, coborând-o de la gura sa, și, îndreptându-și capul spre dreapta, a zis starețului a doua oară: "Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații cei ascunși pe țărm!" Apoi, a continuat: "Luați aminte și pocăiți-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!" Apoi, a zis iarăți: "Astăzi nu deschideți porțile mănăstirii."

După această minunată descoperire a milei Născătoarei de Dumnezeu către oameni, icoana în frescă de pe zidul mănăstirii a rămas în poziția aceea, diferită de cea dintâi, spre aducere aminte. Chipul Fecioarei a rămas plin de blândețe și de milă, în timp ce chipul Pruncului a rămas cu o mișcare aspră, de Judecător.

Cuviosul Neofit Vatopedinul, pe când se afla cu ascultare la un metoc al mănăstirii, în insula Evia, s-a îmbolnăvit și a rugat-o pe Maica Domnului să nu-l lase să moară departe de mănăstirea lui athonită. In vremea rugăciunii, în taina inimii sale, el a primit cuvânt de la Maica Domnului: "Neofite, mergi la mănăstirea ta și, după un an, să fii gata." Intors în mănăstire, după exact un an, în timp ce trecea pe lângă paraclisul icoanei Maicii Domnului "Paramythia", cuviosul a auzit: "Neofite, vremea ieșirii tale a sosit!" Apoi, și-a cerut iertare de la întreaga obște și a adormit lin în Domnul.

De atunci și până astăzi, călugării din Mănăstirea Vatoped îi mulțumesc cu lacrimi Maicii Domnului pentru ajutorul primit în tot ceasul. In fiecare vineri, în paraclisul unde se află icoana, se săvârșește Sfanta Liturghie, iar Paraclisul icoanei se cântă în fiecare zi. Candela de lângă icoană luminează tot timpul chipurile închinătorilor. Există obiceiul ca tunderile în călugărie să fie săvârșite în acest paraclis, înaintea Maicii Domnului.

*

Prin această minune s-a făcut încă o dată vădita îndrăzneală de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către Fiul ei. Ea mijlocește și astăzi pentru izbăvirea neamului omenesc, prin rugăciunile ei, din pedepsele pe care le merită pentru mulțimea păcatelor lui.

Teodor Dănălache