Sfântul Antonie cel Mare este cinstit în mod deosebit, în ziua sărbătorii sale, la 17 ianuarie 2015, la Biserica Domnească - Paraclis Patriarhal - Sfântul Anton - Curtea Veche din Capitală. În lăcaşul de cult de la Curtea Veche se află şi o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare este cinstit în spațiul răsăritean, atât în Egipt, cât mai ales în spațiul Ortodoxiei bizantine, prin minunile ce se săvârșesc în numele său, prin icoanele făcătoare de minuni, la care se ridică rugăciunile creștinilor.

O astfel de icoană să află și la cea mai veche biserică din București, Biserica Domnească a capitalei României, care de peste 165 de ani a primit ca al doilea ocrotitor al ei, după Maica Domnului, pe Sfântul Antonie cel Mare, prin una din icoanele salvate de la Biserica Sf. Anton, din imediata apropiere, care a ars la 1847. Aici, ca și în alte locuri din lumea ortodoxă unde există evlavie pentru Sfântul Antonie cel Mare, credincioșii pot mărturisi că sfântul nu este doar părintele monahilor, ci mai ales a devenit părintele nostru, al tuturor celor care ne rugăm spunând: Bucură-te Sfinte Părinte Antonie! În acatistul închinat Avvei Antonie ne rugăm lui spunând: Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine!

Viața Sfântului Cuvios Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminător al credinței a fost fiul unor țărani creștini înstăriți. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinților săi, și-a împărțit averea la săraci, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.

După ce s-a nevoit o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povățuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt păgân; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului. Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc. Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunități monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis.

După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți din cauza persecuției lui Maximin, Antonie se stabilește în 312 în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas sfântul până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici, părăsind locul doar pentru a-și vizita discipolii și pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de susținătorii ereticului Arie.

Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 la vârsta de 105 ani, după cum aflăm de la Sfântul Atanasie cel Mare.

Sursa: basilica.ro