Înălţarea lui Hristos este una dintre dogmele Bisericii incluse în Simbolul de Credinţă niceo-constantinopolitan. Aceasta afirmă ,,Şi S-a răstignit pentru noi în timpul lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui".

Ca şi Răstignirea şi Învierea, Înălţarea nu se prăznuieşte la o dată fixă. Ziua Înălţării variază de la an la an. Ea depinde de data Paştelui, Înălţarea fiind la a Patruzecea zi după Paşte, adică în joia de după Duminica Orbului.

În iconografia bizantină, Înălţarea este prezentată astfel:

La mijloc, în planul frontal, se află Maica Domnului, cu faţa, privind drept înainte, cu mâinile înălţate în rugăciune. Adeseori o putem vedea stând în picioare pe un scăunel. In spatele ei, în dreapta şi în stânga, se află câte un înger îmbrăcat în veşminte albe. Îngerii ţin câte un toiag în mâna dreaptă, iar cu stânga ridicată Îl arată, deasupra lor, pe Domnul înălţându-se. Uneori ţin câte un filacter desfăşurat, pe care sunt scrise fraze preluate din Faptele Apostolilor. Pe filacterul unuia dintre îngeri stă scris: "Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer" (Fapte 1,11).

Lângă îngeri se află Apostolii, şase de o parte şi şase de cealaltă. Apostolii din faţă, Pavel şi Petru, stau lângă Maica Domnului, Pavel în dreapta ei şi Petru în stânga. Capetele Sfinţilor Apostoli sunt îndreptate în sus, privind cu uimire la Hristos, Care Se înalţă. Unii dintre ei fac gesturi vii cu mâna, pe care o ridică, arătându-L pe Hristos. Sfântul Pavel priveşte ameţit, cu mâna dreaptă în faţa ochilor. Acest gest aminteşte de experienţa lui de pe drumul Damascului, când a fost orbit de lumina lui Iisus (Fapte 9, 1-5).

In spatele Maicii Domnului, al îngerilor şi al Apostolilor, se află un munte de măslini – reprezentat schematic -, pentru a aminti privitorului că Înălţarea s-a petrecut pe Muntele Măslinilor.

Deasupra muntelui, la mijlocul laturii de sus a compoziţiei, este reprezentat Hristos, într-o mandorlă circulară. Stă aşezat pe un curcubeu, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând un filacter în stânga. În afara mandorlei sunt doi, patru sau mai mulţi îngeri, care zboară, cu braţele întinse, atingând cu mâinile lor marginea exterioară a mandorlei - un gest de cinstire a lui Hristos. Aureola este utilizată numai în reprezentarea lui Iisus, a Maicii Domnului şi a Îngerilor.

În capătul de sus al icoanei, deasupra mandorlei, se află inscripţia (,,Înălţarea”).

Nu se face nici o referire la Înălţare în Evangheliile după Matei şi Ioan. O referire scurtă apare în celelalte două Evanghelii şi în prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Timotei. Mult mai mult se vorbeşte despre ea în Faptele Apostolilor.

Evanghelistul Marcu spune că Înălţarea s-a petrecut după ce Hristos le-a apărut celor unsprezece ucenici ai Săi şi “i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci nu au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat” ţi le-a poruncit să răspândească peste tot cuvântul Evangheliei, spunând: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura” (Mc. 16, 15). După ce Domnul a rostit aceste cuvinte şi altele câteva, pe care Marcu le redă: “S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau" (Mc. 16, 19-20).

Acest pasaj ne oferă informaţia importantă că Înălţarea a avut loc în prezenţa ucenicilor, după cum arată şi icoana. In icoană sunt prezenţi doisprezece Apostoli, în loc de unsprezece – numărul dat de Marcu. A fost inclus Sfântul Apostol Pavel, împlinind numărul celor doisprezece ucenici, chiar dacă el nu se afla împreună cu ceilalţi ucenici la Înălţarea Domnului. Sfântul Apostol Pavel apare în compoziţie pentru că Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece ucenici de la început, Îl trădase pe Iisus şi nu era acolo. În legătură cu aceasta, Kontoglou remarcă: “În multe situaţii, iconografia ortodoxă nu reprezintă un subiect evanghelic cu acurateţe istorică, ci în chip simbolic". Fapt este că doar cu puţin înainte de Înălţarea Sa, Hristos îi îndemnase pe ucenicii Săi să propovăduiască pretutindeni Evanghelia - aşa cum am arătat deja - iar Sfântul Pavel a fost ,,vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel" (Fapte 9, 15). Trebuie observat că, deşi Pavel nu s-a numărat printre ucenici în timpul vieţii lui Hristos pe pământ, ci a devenit unul dintre cei doisprezece după Înălţare şi după adunarea Sfinţilor Apostoli la Ierusalim în ziua Cincizecimii, el a fost prezent la întâlnirile Apostolilor, după aceste evenimente (vezi, de exemplu, Fapte 9, 26-28,15,6-25).

Evanghelia după Luca ne mai oferă nişte informaţii despre Înălţare. În ultimul capitol se spune că, după Înviere, Hristos li s-a arătat celor unsprezece ucenici la Ierusalim, le-a vorbit, le-a cerut de mâncare şi a mâncat înaintea lor, "le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile" şi le-a vorbit despre necesitatea de a propovădui "în numele Său la toate neamurile", după ce vor fi ,,îmbrăcaţi cu putere de sus" (Lc. 24, 45, 47, 49). Apoi i-a dus pe cei unsprezece ucenici ai Săi ,,Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, ia binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare"(Lc. 24, 50-52)

Ceea ce adaugă acest pasaj la relatarea Evangheliei după Marcu este locul Înălţării – lângă Betania - şi faptul că Hristos Şi-a binecuvântat atunci ucenicii, aşa cum se vede şi în icoană. În Faptele Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca precizează şi mai exact locul unde s-a petrecut Înălţarea: el spune că era Muntele Măslinilor. Mai departe, vorbeşte aici despre un ,,nor" în care S-a ridicat Hristos. ,,NoruI" era Slava dumnezeiască a lui Hristos, care, în icoană, apare în formă circulară luminoasă de jur-împrejurul Lui. În plus, mai vorbeşte de cei doi îngeri în veşminte albe, care au apărut pe Muntele Măslinilor şi citează cuvintele pe care ei le-au adresat Apostolilor. Toate aceste informaţii se află în primul capitol din Faptele Apostolilor. Aici citim:

,,(Iisus) S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semnc doveditoare, arătânduli-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. [...] Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: <<Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer >>. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă" (Fapte 1, 3, 9-12).

În sfârşit, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola întâi către Timotei: ,,Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă" (I Tim. 3, 16).

Troparul care se cântă în ziua sărbătorii Înălţării, precizându-i semnificaţia, îşi ia primele cuvinte de la încheierea pasajului paulin citat mai sus:

,,Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeule, bucurie făcând ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Duhului Sfânt, încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii."

Elementele icoanei Înălţării care nu se regăsesc în textile Noului Testament sunt - pe lângă includerea Sfântului Apostol Pavel, despre care deja am vorbit - prezenţa Maicii Domnului şi a îngerilor care zboară în jurul mandorlei circulare. Cu privire la Maica Domnului, Kontoglou remarcă faptul că ea este reprezentată ca fiind prezentă la eveniment, după cum afirmă tradiţia nescrisă. Cât despre îngerii care zboară, se poate spune că includerea lor are o semnificaţie simbolică, exprimând nespusa evlavie şi iubire pe care le au îngerii pentru Hristos. Este, totodată, în acord şi cu afirmaţia din Evanghelii că îngerii Ii slujesc Lui (Mt. 4, 1l; Mc. 1, 13).

Înălţarea apare, de obicei, zugrăvită pe bolta în leagăn, spre răsărit (la baza turlei, spre Sfântul Altar). Când se foloseşte pentru Înălţare întreaga boltă, jumătate dintre Apostoli împreună cu Maica Domnului, încadrată de doi îngeri, sunt pictaţi pe o parte a bolţii, ceilalţi şase pe cealaltă parte, iar Hristos în slavă şi îngerii care zboară, pe partea cea mai înaltă a bolţii.

Iconografia Înălţării are o istorie foarte lungă, începând, cel târziu, din secolul al Vl-lea. În Evangheliarul Rabbula apare o miniatură înfăţişând Înălţarea, care datează din anul 586, iar o icoană a ei, datând din a doua jumătate a secolului al VI-lea sau începutul secolului al VII-lea, se păstrează la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Prototipul icoanelor Înălţării se poate desluşi deja, în elementele principale, în aceste icoane sau în altele tot atât de vechi: Hristos în slavă, cu îngeri zburând în jurul Lui; dedesubt, Maica Domnului încadrată de doi îngeri şi doisprezece Apostoli, printre care şi Sfântul Pavel.

Una dintre cele mai remarcabile icoane monumentale ale Înălţării este cea din Biserica Sfânta Sofia din Trapezund, Pont, din nordul Asiei Mici. Aceasta este o biserică monumentală, construită în secolul al XIII-lea de împăratul Manuel Comnenul (1238-1263). Înălţarea ocupă aici întreaga boltă de deasupra Sfântului Altar. Hristos în slavă este înconjurat de şase îngeri, trei de o parte şi trei de cealaltă.