Întâmpinarea Domnului, care se prăznuieşte pe 2 februarie, este descrisă astfel:

În centrul compoziţiei, în partea stângă sau în dreapta, se află un baldachin, iar sub el o Sfântă Masă. Acesta este modul simplu, schematic, de a reprezenta un templu. Maica Domnului se apropie de dreptul Simeon, care se află în faţa Sfintei Mese sau într-o latură a ei. Ea Îl ţine pe Pruncul Hristos în braţe şi i-L întinde lui Simeon. Iconarii vechi, care aveau o înţelegere mai profundă a principiilor iconografice decât cei moderni, Îl reprezentau pe Hristos – cea mai importantă figură din această scenă - în centru sau aproape de centru. Aceasta, după principiul perspectivei psihologice. Observăm că acest principiu există şi în mozaicul de secol XI al Bisericii Hosios Lukas din Boetia. Pruncul nu este gol, ci îmbrăcat. Uneori, Simeon apare descris cu Pruncul în braţe. Dreptul Simeon este bătrân, are părul lung şi o expresie de cutremurare, privind la Prunc sau ţinându-L în braţe. Expresia chipului lui Simeon aminteşte de cuvintele pe care Sfântul Evanghelist Luca i le atribuie: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace" (Lc.2,29).

Maica Domnului este înfăţişată tânără. Dacă nu ţine Pruncul în braţe, căci i L-a dat lui Simeon, mâna ei dreaptă stă întinsă într-un gest de rugăciune.

In spatele Maicii Domnului stă, cucernic, dreptul Iosif ţinând în faldul veşmântului său, într-o colivie, două turturele pe care le aduce la templu, după Legea mozaică.

În unele reprezentări ale acestui eveniment, în spatele lui Iosif sau în spatele lui Simeon, ori între Maica Domnului şi Iosif, se află prorociţa Ana, fiica lui Fanuel. Ana L-a slujit pe Dumnezeu în templu din tinereţea ei ,,în post şi în rugăciuni" (Lc. 2, 37). Conform relatării despre ea din Evanghelia după Luca, Ana este înfăţişată ca o femeie bătrână. Ţine în mână un filacter desfăşurat pe care stă scris: « Pruncul a întărit cerul şi pământul ».

Toate persoanele menţionate - Hristos, Maica Domnului, Iosif şi Ana - sunt reprezentate cu aureole.

Icoana poartă inscripţia (,,Aducerea lui Hristos la templu").

Aducerea lui Hristos la templu este descrisă pe larg de Sfântul Luca,2,22-38, astfel:

,,Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel". Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc, şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: “Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”. Şi era şi Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuirea în Ierusalim.”

În vechile biserici cu turlă, Aducerea lui Hristos la Templu se află, de obicei, în aceeaşi absidă cu Naşterea - cea sudică -, pe latura ei vestică.

Troparul care se cântă pe 2 februarie, atunci când se prăznuieşte acest eveniment, îl redă astfel:

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric: Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi înviere" (Tropar, glas 1).

Acest tropar oferă o descriere mult mai simplă a Aducerii lui Hristos la templu decât icoana sau Evanghelia. Nu pomeneşte despre dreptul Iosif sau despre prorociţa Ana; vorbeşte numai despre cele trei persoane principale: Hristos, Maica Domnului şi ,,bătrânul drept" Simeon.

Una dintre Mărimurile care se cântă tot în acea zi îi menţionează şi ea numai pe cei trei. Dar face referire şi la templu: ,,Astăzi sfinţita Maică şi cea mai înaltă decât Biserica, la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume şi Dătătorul Legii, pe Care şi în braţe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se, a strigat "Acum slobozeşte pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine, mântuirea sufletelor noastre!".