Tradiţia spune că icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Bacikovo a fost pictată de către întâiul iconar creştin, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, pe când Maica Domnului nu fusese răpită la cer, aflându-se în grija preaiubitului ucenic al lui Hristos, Ioan Evanghelistul, în cetatea Ierusalimului. Această icoană se încadrează în tipul iconografic „Maica Domnului - Umilenie" şi se evidenţiază prin milostivirea şi dragostea sa înduioşătoare de Maică îndreptată către dumnezeiescul Prunc şi prin înduioşarea Pruncului către Maică, cele două chipuri fiind zugrăvite strâns unite unul de altul. Conform predaniei, icoana a fost trimisă de la Ierusalim în Iviria (Gruzia), iar din veacul al V-lea s-a aflat în împrejurimile Sfintei Mănăstiri Bacikovo, unde în acele vremuri se afla un aşezământ monahal.

Când monahii au înţeles că mănăstirea lor era ameninţată de primejdia jafului goţilor, aceştia au ascuns icoana într-o crăpătură a unei stânci din acele locuri, numită „Stânca roşie". Mănăstirii i s-a dat foc, iar de atunci urmele icoanei s-au pierdut. După un timp, când marele comandant gruzin Grigorie Bakuriani, care se afla în fruntea oştirii bizantine din Europa, a înălţat actuala mănăstire (1083), icoana nu era încă descoperită. Minunata ei aflare s-a petrecut astfel: departe de mănăstire, un păstor de capre, pe nume Anghel, îşi păştea turma sa. După o vreme, a băgat de seamă, pe un loc înalt, o minunată lumină. Vedenia s-a repetat în mai multe rânduri şi în cele din urmă păstorul, simplu cu firea, dar nespus de evlavios, şi-a dat seama că lumina izvorăşte dintr-o icoană.

Fără să mai zăbovească, a mers la Mănăstirea Bacikovo şi a povestit egumenului despre această întâmplare. Incredinţându-se de adevărul spuselor păstorului de capre, egumenul a mers împreună cu fraţii la locul dat, numit „Stânca roşie", unde cu mai multe veacuri în urmă monahii mănăstirii distrase ascunseseră scumpul odor. Şi au aflat icoana. Cu mare osteneală au coborât-o de pe stânca înaltă pe care se afla. Fraţii mănăstirii au dus icoana, cu procesiune solemnă, în biserica mare a Mănăstirii Bacikovo, aşezând-o la dreapta intrării în biserică, încât Maica Domnului să vadă cu ce inimă păşeşte fiecare în sfântul locaş; ca cei ce păşesc în el să fie urmăriţi de privirea veghetoare a Maicii Domnului, care să socotească fiecare pas al lor în acest loc binecuvântat. Mănăstirii nu i-a fost dat însă să aibă parte vreme îndelungată de această icoană, căci ea s-a făcut îndată nevăzută din biserică. Fraţii doreau fierbinte să se întoarcă în mănăstire icoana cea făcătoare de minuni. Dar unde să o afle?

După o vreme, fraţii şi-au dat seama că apa din valea din partea de nord a bisericii-gropniţă (această biserică e situată cam la 200-250 m răsărit de mănăstire), a lui Grigorie Bakuriani, a crescut foarte mult şi din rea la gust, din pricina calcarului abundent, a devenit uşoară şi cu un gust minunat. Această minune a fost pusă pe seama puterii făcătoare de minuni a icoanei dispărute din mănăstire. Astfel, ei au hotărât să caute icoana în susul râului - cunoscut sub numele de apa Klovion („scobitură în stâncă"). Acolo au şi aflat icoana. Şi, de bucurie, monahii, împreună cu întreaga suflare din împrejurimi, s-au îndreptat către acel loc ca să o întâmpine pe Maica lui Dumnezeu şi să o conducă sărbătoreşte în biserica lor.

Purtând deasupra capetelor lor sfânta icoană, egumenul şi fraţii au început să coboare la vale, spre locul în care îi aştepta mulţimea de popor. In prima poiană în care au păşit şi la care se încheia stânca muntelui în care au aflat icoana, procesiunea s-a oprit, ca să se odihnească cu toţii. în această poiană, după o vreme, a fost înălţată o biserică în cinstea Sfinţilor Arhangheli, care să amintească generaţiilor viitoare despre arătarea minunată a icoanei şi despre descoperitorul acesteia - păstorul cu inima curată pe nume Anghel. După odihnă, procesiunea sărbătorească a mers mai departe, în drum spre mănăstire s-au cântat imne bisericeşti, poporul arătându-şi bucuria prin rugăciuni cu mare glas către Cel Preaînalt: „Doamne, miluieşte-ne pe noi!" Bucuria poporului a crescut nespus atunci când mai mulţi bolnavi, aduşi la această sărbătoare cu nădejdea izbăvirii de boală, au primit înaintea ochilor tuturor tămăduire în chip minunat. Icoana a fost adusă în biserică şi aşezată la locul pregătit ei, unde a rămas până la dărâmarea locaşului de cult, în secolul al XV-lea.

In toată această vreme, prin sfânta icoană întrutotbunul Dumnezeu a săvârşit mulţime de minuni, revărsând marea Lui milă asupra mulţimii celor ce pătimeau trupeşte şi sufleteşte, care veneau să se închine la mănăstire cu inima curată, din tot sufletul şi din toată inima lor, şi care cu adâncă credinţă alergau la mila Sa prin Preasfânta şi Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu şi pururea Fecioara Măria, al cărei chip era zugrăvit pe această icoană făcătoare de minuni de însăşi mâna Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Strămutarea sărbătorească a sfintei icoane făcătoare de minuni de la Kluviata în biserica mănăstirii s-a petrecut în cea de-a doua zi de Paşti, în sfânta şi luminoasa Luni a marelui praznic. Iată de ce şi acum, în fiecare an, în această zi se săvârşeşte o procesiune sărbătorească cu litie de la sfânta mănăstire până la Kluviata şi înapoi. Pentru această sărbătoare ortodoxă de neuitat, în mănăstire se adună mulţime de închinători dreptcredincioşi şi chiar şi de alte credinţe. In timpul robiei turceşti, înaltul administrator al Stanimakăi (astăzi Asenovgrad) nicicând nu şi-a îngăduit să nu participe la această sărbătoare, uneori sosind aici chiar şi cu soţia şi copiii săi. Şi astăzi se păstrează locul unde acest înalt funcţionar stătea la masa de praznic.

Nu este cunoscut unde şi cum a fost păzită însă această sfântă icoană atât de multă vreme, după ce biserica mănăstirii a fost distrusă - de la sfârşitul veacului al XV-lea şi până în anul 1604 - atunci când a fost înălţat actualul locaş. Este cunoscut totuşi faptul că, îndată după încheierea lucrărilor la biserică, sfânta icoană a fost adusă aici şi aşezată chiar în acel loc în care s-a aflat şi în biserica înălţată de comandantul de oşti Bakuriani. Conform unei tradiţii din vremurile mai noi, de icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Bacikovo se leagă şi o altă minunată întâmplare. O redăm aici pe scurt: Râul Stanimaka, ce pleacă de la mănăstire (e vorba de râul Ceaia - Aseniţa), scădea uneori atât de mult, încât monahii mănăstirii nu mai aveau nici de unde bea apă. De când a venit însă, în chip minunat, icoana Maicii Domnului în mănăstire, apa acestuia a început să curgă din abundenţă. Sătenii care vin la mănăstire pentru închinare se spală pe faţă cu această apă şi caută să bea cât pot de mult din ea, iar aceasta înainte de împărtăşire (adică în zilele de dinainte de Sfânta împărtăşanie, petrecute în post aspru şi cu rugăciune). Slava minunilor petrecute la rugăciunile sincere şi fierbinţi ale pelerinilor binecredincioşi înaintea icoanei făcătoare de minuni de la Bacikovo s-a răspândit cu repeziciune nu doar printre creştinii ortodocşi din Europa, ci şi printre cei din Asia, ori chiar şi până în îndepărtata Gruzie (Iviria), de unde a venit icoana.

E de subliniat, de altfel, faptul că legăturile între Mănăstirea Bacikovo şi Gruzia au fost foarte vii încă de la întemeierea mănăstirii, astfel că din această ţară soseau tineri pentru şcoala duhovnicească a aşezământului şi pentru a face ascultare în acest loc. La sfârşitul veacului al XlII-lea şi începutul celui de-al XlV-lea, doi fraţi - Ignatie şi Atanasie - au făcut făgăduinţă să înfrumuseţeze icoana făcătoare de minuni cu ferecătură de argint aurit şi au împlinit-o, ca mulţumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care prin icoana sa a arătat mare milostivire şi binefacere către ei. Cei doi fraţi au luat măsurile exacte ale icoanei şi au dat comandă în Georgia, voind ca peste ferecătură icoanei să se înscrie cu litere în limba gruzină următoarele: (pe partea dreaptă) „Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte! Această icoană a Preasfintei, slăvitei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, Maica lui Dumnezeu, se numeşte Petriciul, adică Petricika (Petriotiotisa).

Şi această icoană am înfrumuseţat-o (împodobit-o) noi, fraţii Atanasie şi Ignatie, pentru mântuirea noastră şi a copiilor noştri. Am afierosit şi trei sate pentru sfânta biserică a ei, ca să slujească pentru întreţinere. Acestea se află în locul care se numeşte Katli. Primul sat are numele Karalet; aici are în stăpânire două mori şi o vie; al doilea se numeşte Erknit, unde, de asemenea, are două vii; al treilea sat se numeşte Lilo şi se află sus, în munte - aici are câteva locuri. In acest de pe urmă sat se află şi Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Petricika, unde se slăveşte această sfântă icoană din Iviria." (Pe partea stângă): „Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu am înfrumuseţat-o în vremea când peste romei împărăţeau Andronic şi Mihail, fiii lui Paleolog, iar în Gruzia împărăţeau Constantin şi Dimitrie din neamul Bagrotridi, în anul 530 după Hristos, indictionul al IX-lea, 12 decembrie. Tu, Stăpână, Maica lui Dumnezeu, ajută-ne pe noi în ziua Judecăţii la înfricoşătorul Prestol, iartă-ne greşalele noastre, nouă şi tuturor blagocestivilor creştini!" în afară de înscrisul gruzin, peste acoperământul de argint aurit există şi un înscris grecesc încrustat. Acesta glăsuieşte astfel: „Maica lui Dumnezeu Vlaherniţa". Şi imediat sub acesta, în două mici rozete sunt încrustate două cuvinte: „Iisus Hristos".

Numele de Vlaherniţa al icoanei făcătoare de minuni de la Bacikovo este legat fie de şederea ei pentru o anumită vreme în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne de la Constantinopol, fie de faptul că o icoană tot de tipul „Umilenie" s-a aflat în biserica pomenită mai sus.

Sfânta icoană a Maicii Domnului de la Bacikovo a strălucit ca un sfeşnic luminos pentru neamurile din Balcani în timpul robiei turceşti de mai bine de cinci veacuri, arătându-le acestora calea tămăduirii duhovniceşti. In timpul jugului de jumătate de veac al puterii comuniste atee, de asemenea, această icoană a fost o cetate a credinţei şi nădejdii pentru credincioşii dreptmăritori, mii de creştini primind minunat ajutor de la Maica Domnului zugrăvită pe această icoană în scârbele şi în încercările lor.

Şi astăzi, icoana Maicii Domnului de la Bacikovo îi ajută pe toţi cei care aleargă cu credinţă, cu smerenie şi cu făgăduinţa sinceră de pocăinţă pentru greşalele lor la ea. De la această icoană nimeni nu se întoarce cu mâinile goale, orice creştin plecând la casa sa cu bogate daruri duhovniceşti şi cu mare mângâiere în inimă.