La 24 aprilie, se sărbătorea în cetatea Durostor (Silistra), din provincia romană Moesia Inferior, local, pătimirea celor doi fraţi, Sfinţii Mucenici Pasicrate şi Valention. După cum aflăm din Sinaxarul Bisericii de Constantinopol, aceşti doi fraţi erau ostaşi creştini din legiunea armatei romane de la Dunăre, cu sediul la Durostor, sub comanda lui Avsolan, căpetenia locului aceluia, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu.

Văzând Pasicrate şi Valention ca păgânii se închină la pietre neînsufleţite, s-au aprins de râvnă pentru adevăratul Dumnezeu şi cu îndrăzneală au mărturisit că Hristos este Dumnezeu, iar idolii sunt materie neînsufleţită. Arestaţi, în 298, ei au fost duşi îndată la comandantul legiunii. Acesta le-a arătat statuia zeului Apolo ca să-i aducă jertfă. Pasicrate apropiindu-se, l-a scuipat în faţă, zicând: „Astfel de cinstire se cuvine zeului acestuia”. Pentru aceasta, păgânii l-au legat cu lanţuri de fier şi l-au dus la închisoare. Şi s-a apropiat de el fratele său, Valention, care, puţin mai înainte, de teamă tăgăduind pe Hristos, voia să jertfească zeului şi astfel să scape de chinuri. Dar Pasicrate l-a respins, spunându-i că este nevrednic de rudenia cu el.

Fiind din nou cercetat, Sfântul Valention a mărturisit acum pe Hristos, ca şi fratele său Pasicrate, iar în urma mărturisirii lor au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului. Aceasta a avut loc în anul în care împăratul Maximian Galeriu a poruncit ca ostaşii creştini să fie înlăturaţi din armata romană.

Şi pe când slujitorii duceau pe sfinţi afară din cetate, la chinuri, îi însoţea mama lor, încurajându-i să fie fără de frică şi să sufere chiar moartea pentru Domnul Hristos, Care a pătimit pe Cruce pentru noi. Pasicrate avea douăzeci şi doi de ani, iar Valention treizeci.

Mama lor, luând apoi trupurile neînsufleţite ale amândurora le-a înmormântat cu cinste, după rânduielile creştineşti, slăvind pe Dumnezeu (1).

Pr. prof. dr. IOAN I. RĂMUREANU

1. Sinaxarium Ecclesiae Consiantinopolitanae, 24 aprilie, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1902, col. 627-628; Sinaxarul din Mineiul lunii aprilie, în 24 zile, Bucureşti, 1929, p. 207; Pr. prof. I. Rămureanu, Sfinţi şi martiri la Tomis-Constanţa, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCII (1974) nr. 7-8, p. 990.