Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuți, numită și "Anufiana", este una dintre cele mai renumite icoane din țară, aceasta fiind recunoscută drept făcătoare de minuni. Mănăstirea Dălhăuți este situată la o depărtare de 14 kilometri de orașul Focșani, ea aparținând în prezent de Episcopia Buzăului.

Mănăstirea Dălhăuți datează încă de prin secolul al XV-lea, deși unii plasează începuturile acesteia undeva prin secolul al XVII-lea. Intre anii 1464 și 1469, aici s-a construit o mică biserică de cărămidă, având drept hram Izvorul Tămăduirii.

La mică distanță de biserica de cărămida, se va ridica Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. In această mică biserică de lemn se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuți - Anufiana

Istoria icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Dălhăuți nu este foarte clară, ea păstrându-se mai mult în tradiția orală a locului. Atât viețuitorii de atunci ai mănăstirii, astăzi fiind cu obște de maici, cât și istoricul locului, din anul 1932, mărturisesc că icoana ar fi de origine apostolică, adică o copie după un model original, zugrăvit de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

Monahul Anufie, starețul de atunci al sihăstriei, mergând la Ierusalim, a luat drept binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclaștilor, spre a o aduce în România. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, el a fost prins de o ceată de turci, care i-a furat tot ce avea, iar icoana a batjocorit-o cum nu se poate descrie și apoi a așezat-o într-un grajd de cai. Noaptea însă, grajdul a început a vui, caii devenind sălbatici, iar grăjdarii fiind loviți cu copitele.

Bătrânul Anufie, auzind cele petrecute, le spuse turcilor despre icoană, însă ei au vrut atunci să îl omoare. Condamnat la moarte, monahul a fost dat unui ienicer să-l execute, dar ienicerul era un român luat rob mai demult. Acesta i-a dat drumul, spre a se întoarce în țară, fără însă a mai veni vreodată prin acele locuri.

Intors acasă, fără de icoană, Anufie era tare mâhnit pentru marea pierdere. Aici, el întâlni un frate mai mic, scăpat cu viață dintr-un atac al turcilor asupra familiei lui. Mergând pe malul Mării Negre, spre a-și alina durerea, el a zărit pe valuri o lumină ce se îndrepta spre țărm. Crezând ca aceea este de la vreo barca, el plecă.

A doua zi, revenind pe malul mării, el rămase uimit la vederea minunatei icoane. Anufie luă icoana, care era tăiată cu iataganele turcești pe față, în semn că au pângărit-o și au auncat-o mai apoi în mare. Minunea urmă însă la scurt timp, căci marginile zgârieturilor erau deja astupate, precum o rană în carne, cum se văd și astăzi.

Nevoitorul Anufie a adus icoana în casa părinților, unde era fratele mai mic apoi, vânzând moștenirea, au dus sfânta icoană la Mănăstirea Dălhăuți, unde au și pus temelia bisericii Izvorul Tămăduirii, în anii 1464-1469.

Maica Domnului ține Pruncul în partea dreaptă, capul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este lăsat foarte mult asupra Fiului, cu duioșie, iar fața ei revarsă o lumină profundă.

Ca mai toate celelalte icoane făcătoare de minuni, icoana este așezată în partea stângă a naosului, într-o strană specială, din lemn sculptat. Mărimea icoanei este de 0,90 metri pe 1,25 metri, ea fiind ferecată în argint aurit, în anul 1843.

Multe și felurite au fost minunile făcute la icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuți. Cele mai obișnuite minuni săvârșite de această icoană sunt vindecările de tot felul de boli. După obicei, bolnavilor li se făcea Taina Sfântului Maslu, după ce își mărturiseau fiecare păcatele. Apoi li se mai citeau rugăciuni și molifte speciale, și unii din cei mai credincioși se vindecau. Alții căpătau mângâiere sufletească, întărire în credință, răbdare în suferință, liniște în familie, împlinirea dorințelor de folos etc.

Această sfânta icoană a fost renumită dintodeauna și pentru ajutor în caz de secetă. In verile secetoase, alergau sătenii de prin împrejurimi, în frunte cu preoții, cereau icoana de al starețul mănăstirii și o purtau în procesiune, prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post, rugăciune și molifte de ploaie. Și întotdeauna Maica Domnului mângâia poporul cu ploi mănoase și binecuvântate.

Sursa: CrestinOrtodox.ro