Sfântul Ioan, Botezătorul și Inaintemergătorul Domnului, ocupă un loc deosebit de important în iconografia ortodoxă. El unește în persoana sa cele două etape ale istoriei mântuirii: Legea Veche și Legea Nouă, adică Iubirea cea de necuprins a lui Dumnezeu.

Putem să-l socotim pe Sfântul Ioan drept al doilea mare om, după Maica Domnului, dintre cei născuți din femeie, dacă luăm aminte la cuvintele pe care însuși Mântuitorul Iisus Hristos le spune despre el: "Un prooroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un prooroc. Că el este acela despre care s-a scris: "Iată Eu trimit, înaintea feței Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta." Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul" (Matei 11, 9-11).

Iconografia ortodoxă închină Sfântului Ioan cele mai multe icoane, în comparație cu ceilalți sfinți. El apare în următoarele icoane ortodoxe: Nașterea Sfântului Ioan (24 iunie), Botezul Domnului (6 ianuarie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), Intâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan (24 februarie), a Treia Aflare a Capului Sfântului Ioan (25 mai), Deisis (de o parte a Mântuitorului, împreună cu Maica Domnului); icoana în care apare cu aripi, ca un Inger al Domnului (7 ianuarie); Icoana Pogorârii lui Iisus la Iad, unde Sfântul Ioan apare propovăduind celor de acolo Evanghelia lui Hristos.

Cine a fost Sfântul Ioan Botezătorul?

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ain Karem, la mică distanță de Ierusalim, fiind fiul Elisabetei, verișoara Maicii Domnului, și al preotului iudeu Zaharia. Sfântul Ioan s-a născut cu câteva luni mai înainte de Iisus Hristos, căruia i-a și pregătit calea. Retras de tânăr în pustie, postind aspru și petrecând în neîntrecută rugăciune, Sfântul Ioan va veni în lume, în zona Iordanului, abia la vârsta de 30 de ani, vârstă la care bărbatul este considerat matur și apt de propovăduire.

Sfântul Ioan, rodul rugăciunii Drepților Zaharia și Elisabeta

Prima icoană închinată Sfântului Ioan Botezătorul este cea în care este zugrăvită Nașterea sa. Tatăl său, Zaharia, era preot, iar mama sa, Elisabeta, era descendentă a seminției lui Aaron. Pentru că cei doi nu au putut să zămislească prunci la vremea potrivită, ei au îmbătrânit rugându-se lui Dumnezeu, însă lipsiți de nădejdea că mai pot avea copii.

Nașterea prorocului Ioan a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil, în timp ce preotul Zaharia slujea în Templu. Pentru că nu a crezut cuvântului îngeresc, Zaharia a rămas mut până la nașterea fiului său. În icoana Nașterii Sfântului Ioan, tatăl său apare înfățișat scriind pe o hârtie numele copilului, precum i-a spus îngerul: "Ioan va fi numele lui!"

Sfântul Ioan, cel care L-a botezat pe Mântuitorul lumii

Sfântul Ioan a fost învrednicit de Dumnezeu spre a-L boteza cu apă pe Fiul său cel Unul Născut, Iisus Hristos, pe Acela care-l va boteza pe om cu Duh Sfânt și cu foc. Botezarea Domnului de către Ioan este punctul culminant al vieții celui din urmă, moment în care Fiul lui Dumnezeu, Făcătorul a toate, a ajuns să-și aplece capul sub mâna celui zidit, a Sfântului Ioan.

Sfântul Ioan este înfățișat stând pe mal, aplecat spre Iisus Hristos, care stă în apele Iordanului. Pe celălalt mal se află cetele îngerilor, care slujesc lui Dumnezeu, iar din cer se pogoară Duhul Sfânt, în chip de porumbel. În acest moment, misiunea Botezătorului, aceea de a-L vesti oamenilor pe "Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii", s-a împlinit.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Având curajul specific celor care nu tăinuiesc Adevărul pentru nimic și pentru nimeni, Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat personal și public pe tetrarhul Irod Antipa, care se căsătorise cu fosta soție a fratelui său vitreg. Viclenia și mândria Irodiadei a dus la întemnițarea Sfântului Ioan în Cetatea Maherus - Machaerus, din Pereia, aflată astăzi în Iordania.

La un mare ospăț, cu mâncăruri grase, cu vinuri și băuturi aromate, cu dansuri și alte desfătări, precum vedem din însăși icoana praznicului, Salomeea, fiica Irodiadei, a câștigat inima desfrânată a regelui, care i-a zis că îi va da orice îi va cere, până la o jumătate din împărăția sa. Fata, lipsită de minte, a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar aceasta, din pizmă și ură, a cerut Capul Sfântului Ioan Botezătorul. Nebunul rege a ascultat dorința fetei și a poruncit omorârea sfântului, în închisoare. Capul Sfântului Ioan a fost adus pe o tipsie (tavă) și dat fetei, care, mai apoi, l-a dat mamei sale.

In icoana care ne înfățișează Tăierea Capului Sfântului Ioan, nelegiuita faptă este reprezentată ca și cum ar fi avut loc în afara temniței. Acest lucru trimite simbolic spre faptul că moartea celor plăcuți lui Dumnezeu nu poate fi trecută cu vederea, oricât de mult ar căuta cei nelegiuiți să o ascundă. Cel care crede în Dumnezeu este mai tare decât moartea.

Cele trei Aflări ale cinstitelor sale Moaște

Capul Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori. În calendar, Biserica a rânduit a se prăznui trei minunate aflări ale Capului Sfântului, anume în ziua de 24 februarie, când este prăznuită "Intâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul", și în data de 25 mai, când este prăznuită "A Treia Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul".

Aceste trei aflări, adică descoperiri ale cinstitului Cap al Sfântului Ioan, sunt zugrăvite în frescele bisericilor vechi, dar și în unele icoane mai noi. Prima aflare a avut loc în momentul în care Cuviosul Inochentie a început să-și construiască o chilie, pe Muntele Inălțării - Eleon, lângă Ierusalim. Mai înainte de a trece la cele veșnice, pentru a nu fi pângărit de păgâni, el a ascuns din nou Capul sfântului.

Mai târziu, în vremea Sfinților Impărați Contantin și Elena, el a fost aflat de către doi monahi, cărora li s-a arătat în vis însuși Sfântul Ioan, descoperindu-le locul cu pricina. Aceștia, necrezând, nu s-au învrednicit a păstra cinstitele Moaște, iar Sfântul Ioan a ajuns în casa unui olar credincios din Emesa. De aici, un monah l-a luat în peștera sa și, pentru minunile săvârșite de Sfântul Ioan, lumea a început să-l caute pe monah. Acesta din urmă, răucredincios, a ascuns Capul sfântului, ca lumea să-l cinsteasca pe el pentru minuni. A treia aflare a avut loc tot în chip minunat, Capul fiind ascuns în peșteră.

Ioan Botezătorul, rugător stăruitor pentru lume

Icoana numită "Deisis", adică "Rugăciune", ni-l înfățișează pe Mântuitorului șezând pe tron, binecuvântând cu mâna dreaptă, iar în stânga ținând Evanghelia. Sfântul Ioan apare înfățișat în partea stângă a lui Iisus, alături de Evanghelie, iar Maica Domnului apare înfățișată în partea dreaptă, lângă mâna care binecuvintează.

Icoana numită Deisis este foarte veche, ea putând fi regăsită în frescele și mozaicurile vechilor biserici bizantine. Adesea, ea este așezată pe catapeteasmă, deasupra Ușilor Impărătești.

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul este zugrăvit și singur, fie în forma în care este întâlnit în icoana "Deisis", fie sub o formă deosebită, având aripi îngerești, ca un Inger al Domnului. El este zugrăvit stând în picioare, înalt, foarte slab, cu brațe și picioare foarte subțiri, împodobit cu aripi îngerești. Capul este descoperit, iar părul lung se revarsă în smocuri pe spate și pe umeri. Poartă o tunică verde și o mantie cafenie.

Sfântul Ioan este așezat în pustie, unde a și petrecut mulți ani, mai înainte de a veni la Iordan pentru a-L propovădui pe Mesia. În partea de sus a icoanei, Iisus Hristos coboară din cer și îl binecuvintează, în timp ce Sfântul Ioan tinde spre Acesta mâinile în rugăciune. În mâna stângă, sfântul ține o hârtie pe care, în icoanele vechi, sta scris: "Iată, Fiule al lui Dumnezeu, ce pătimesc cei ce vădesc oamenilor păcatele lor, celor ce nu-și recunosc greșeala. Iată capul meu: Irod l-a tăiat."

In partea de jos a icoanei apare zugrăvit Capul său, așezat pe o tipsie, iar într-o parte, la rădăcina unui copăcel, este așezat un topor, care trimite la cuvintele cu care Sfântul Ioan și-a început predica: "Faceți roada vrednică de pocăință. (...) Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc" (Matei 3, 8-10).

Sfântul Ioan a propovăduit Evanghelia și celor din iad

In icoana "Pogorârii la Iad", de-o parte și de alta a Mântuitorului, sunt zugrăviți drepții și profeții Vechiului Testament. La stânga se află, de obicei, David și Solomon, în veșminte cu însemne regale, precedați de Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta iese în evidență pentru că este înfățișat propovăduind celor din iad vestea cea bună a Evangheliei lui Hristos și Invierea Lui.

Acest fapt este amintit și în troparul Sfântului Ioan, care se cântă pe data de 29 august, când prăznuim Tăierea cinstitului său Cap: "Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Mergătorule-Inainte. Că te-ai arătat cu adevărat și decât prorocii mai cinstit. Că și a boteza în repejuni pe Cel preamărit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup; pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă."

In unele icoane ale "Pogorârii la Iad", Sfântul Ioan Botezătorul este singurul înfățișat cu aureolă, lângă Hristos. El poartă un sul pe care, atunci când este desfășurat, se vede scris: "Iată eu L-am văzut și L-am mărturisit."

După cum în timpul vieții sale pământești, tot așa și după moarte, Sfântul Ioan Botezătorul a continuat să fie Inaintemergător lui Hristos, pentru că, în timpul de până la Pogorârea lui Iisus la iad, el a binevestit celor ce erau acolo pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup.

Teodor Danalache