Icoana Maicii Domnului numită "Apărătoarea de Foc" este o icoană făcătoare de minuni, păstrată în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Tot în acest schit se mai află și icoana Sfântului Ioan Botezătorul, cea cunoscută pentru minunata ei încruntare. Schitul Prodromu a fost întemeiat în anul 1820, sub arhipăstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domnești semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de 7 iulie 1853, și de Carol I al Romaniei, în data de 19 iunie 1871. Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc între anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie. Schitul ține de Mănăstirea Marea Lavră.

"Istoria Mănăstirilor Athonite", carte în zece volume, scrisă de schimonahul Irinarh, menționează: "Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, avându-și locuința deasupra Mănăstirii Lavra, pe dealul ce se numește Palama, iată că într-o noapte, ieșind din chilie și stând la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numește Vigla, o doamnă șezând pe un tron precum cele împărătești, înconjurată de îngeri și sfinți, care tămâiau împrejur, cântând și închinându-se Impărătesei a toate. Și întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, starețul său, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului voiește ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părți un locaș dumnezeiesc, spre slava Sfinției sale." Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc - Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului cea "Apărătoare de Foc" este așezată în paraclisul zidit deasupra intrării principale, în turnul clopotniță, la primul etaj. Paraclisul este închinat Adormirii Maicii Domnului.

Aceasta icoană a aparținut unei familii de credincioși din orașul Bârlad, Romania. Intr-o zi, o ispită a încercat familia cu pricina. Intreaga casă a fost mistuită de flăcările unui incendiu. Indată după ce s-au astâmpărat flăcările nesățioase, părinții au intrat în casa cea făcută scrum, spre a căuta cele rămase nearse, vase de argint și de aramă. Astfel, în locul vaselor, mistuite complet, ei au găsit nearsă numai icoana Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului se afla pe o grămadă de cărbuni aprinși, nearsă câtuși de puțin. Cu toate că icoana este din lemn, focul nu a îndrăznit a se apropia de cinstitul lemn al icoanei. Numai culorile au fost puțin afumate și înnegrite, spre mărturie peste vremi a minunii petrecute în incendiu.

Plini de spaimă și de mirare, creștinii au scos icoana din jăratecul încins, au spălat-o și au văzut că nici zugrăveala nu era deloc stricată, ci numai fumul pătrunsese puțin înspre ea, înnegrind-o.

Mai apoi, icoana Maicii Domnului, numită "Apărătoarea de Foc", a fost îmbrăcată în argint și dăruită Schitului Prodromu, pe care de mai multe ori l-a apărat de foc și grindină.

Intr-o vreme în care pădurile din regiunea Vigla erau mistuite de flăcări, monahii români de la Schitul Prodromu, au făcut procesiune și priveghere, în jurul schitului, cu această icoană, iar focul nu s-a apropiat de zidurile schitului câtuși de puțin.

Teodor Dănălache