Aceasta icoană este pictată în secolul al XVII-lea, în stil neobizantin, şi ferecată în argint. Având în vedere stilul uşor naiv, este foarte posibil ca icoana să provină din Transilvania. Una dintre cele mai cunoscute minuni pe care le-a săvârşit Maica Domnului prin această icoană s-a petrecut în vara anului 1947, cu două zile înainte de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când un incendiu iscat la una dintre casele care se învecinau cu mănăstirea ameninţa întreaga aşezare monahală. Flăcările se extindeau rapid, iar biserica era cea mai expusă, dar maicile au scos afară icoana şi au început să se roage. Imediat vântul şi-a schimbat direcţia, îndepărtând ameninţarea flăcărilor.

Altădată, când nişte hoţi au furat bijuteriile cu care era împodobită sfânta icoană, căutând să scape, nu au mai găsit în nici un chip ieşirea din biserică şi astfel au fost prinşi.

Se mai spune că nu de puţine ori frumoasa icoană şi-a arătat ajutorul mamelor şi pruncilor. La început, în acest loc a funcţionat un schit de lemn, cu obşte de călugări (primii fiind aduşi de la Schitul Sfânta Ana din I Muntele Athos), care este atestat încă din secolul al XVII-lea, iar dacă ţinem cont de pomelnicul mănăstirii, care începe cu Mihai Viteazul şi Doamna Stanca, ne putem gândi că aceasta ar fiinţa chiar de la începutul secolului al XVII-lea. Biserica din zid pe care o vedem şi astăzi a fost ridicată în anii 1799-1812 de mai mulţi ctitori: banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu şi arhimandritul Dositei, stareţ în acea vreme, venit de la Mănăstirea Căldăruşani.

Mai multe la Mănăstirea Țigănești