Tripartismo y diálogo social

El tripartismo, es el principio básico de organización de las relaciones laborales que impulsa la OIT. En este sentido el tripartismo es básicamente un método de solución pacífica de controversias en el conflicto social. Se fundamenta en el presupuesto de que las decisiones relacionadas con las políticas económicas y sociales, deben atender los intereses y puntos de vista de sus principales actores: el Estado, el capital y el trabajo.

El tripartismo se desarrolla dinámicamente a través del diálogo social, entre gobiernos, empleadores y sindicatos. Para ello impulsa políticas de buena fe y colaboración, que conduzcan al intercambio de información entre las partes y de consulta previa a la toma de decisiones unilaterales. Estas prácticas tripartitas suelen ser conocidas bajo el término genérico del derecho a la "información y consulta".

Entre las normas de la OIT referidas al diálogo social tripartito, se destacan:

• Convenio sobre la consulta tripartita (normas internacionales del trabajo),1976 (núm. 144)

• Recomendación sobre la consulta (ramas de actividad económica y ámbito nacional), 1960 (núm. 113)

• Recomendación sobre la consulta tripartita (actividades de la Organización Internacional del Trabajo, 1976 (núm. 152)

Concertación social

La dinámica del tripartismo no solo conduce al intercambio de información y consulta entre los actores sociales, sino también acuerdos entre los sectores, que se denomina concertación social.

Un ejemplo de concertación social son los Convenios de la OIT, verdaderos tratados internacionales, de carácter obligatorio para los países miembros una vez ratificados. La OIT también dicta Recomendaciones aprobadas mediante procesos de concertación social.

Véase también

• Organización Internacional del Trabajo

• Sindicalismo

• Diálogo social

Referencias

Definiție

OIM a definit tripartismul sau cooperarea tripartită într-un sens larg:

...toate relațiile dintre 1) stat – reprezentat de guverne –, 2) angajatori și 3) lucrători care se ocupă de formularea sau aplicarea politicii economice și sociale.​

Tripartismul este aplicat în sistemul de guvernanță al OIM, deoarece atât organul său suprem, Conferința Internațională a Muncii, cât și organul său executiv, Corpul de conducere, sunt formați dintr-un număr echivalent de reprezentanți ai guvernelor, angajatorilor și ai lucrătorilor.

Tripartismul este încorporat atât în ​​instituțiile naționale, cât și internaționale, prin proceduri, organizații și zone de dialog și consultare socială. În multe cazuri, aceste organizații iau numele de consiliu economic social. În unele cazuri, instituțiile și procedurile includ alte sectoare.

Tripartism și dialog social

Tripartismul este principiul de bază al organizării relațiilor de muncă promovat de OIM. În acest sens, tripartismul este practic o metodă de soluționare pașnică a disputelor în conflictul social. Se bazează pe presupunerea că deciziile legate de politicile economice și sociale trebuie să abordeze interesele și punctele de vedere ale actorilor principali ai acestora: statul, capitalul și munca.

Tripartismul se dezvoltă dinamic prin dialogul social, între guverne, angajatori și sindicate. În acest scop, promovează politici de bună-credință și colaborare, care conduc la schimbul de informații între părți și la consultare înainte de luarea deciziilor unilaterale. Aceste practici tripartite sunt de obicei cunoscute sub termenul generic al dreptului la „informare și consultare”.

Dintre standardele OIM referitoare la dialogul social tripartit, se remarcă următoarele:

Convenția privind consultarea tripartită (standardele internaționale ale muncii), 1976 (nr. 144)

Recomandarea de consultare (mărci de activitate economică și la nivel național), 1960 (nr. 113)

Recomandare de consultare tripartită (Activitățile Organizației Internaționale a Muncii, 1976 (nr. 152)

Concertarea socială

Dinamica tripartismului nu conduce doar la schimbul de informații și consultări între actorii sociali, ci și la acorduri între sectoare, ceea ce se numește consultare socială.

Un exemplu de concertare socială sunt convențiile OIM, adevărate tratate internaționale, obligatorii pentru țările membre odată ratificate. OIM emite, de asemenea, Recomandări aprobate prin procese de consultare socială.

Vezi si

Organizația Internațională a Muncii

Sindicalism

Dialogul social

Referințe

(3317)