Derecho escrito

El Derecho escrito es un sistema jurídico que posee una normativa recogida por escrito; se opone al concepto de usos y costumbres, que da origen al Derecho consuetudinario. Habitualmente se entiende por tal al Derecho expresado en una ley (Derecho legislado), emitida por un legislador, promulgada y publicada para su cumplimiento.

La legislación escrita comienza con la historia y la civilización en Sumeria (Código de Hammurabi, véase Historia de las instituciones en la antigüedad). Los legisladores griegos (Solón, Licurgo, Clístenes) que daban leyes a sus polis fueron venerados como héroes. En la Antigua Grecia se entendía el respeto de la ley como la condición de ciudadanía y de libertad, al concebir cada individuo su sujeción a la comunidad política y sus normas no como resultado de la dependencia de otro hombre más fuerte o más digno, sino como la sumisión a un principio inmaterial ("la ley es el rey", nomos basileus), incluso cuando se está en desacuerdo con ella o acarrea la propia muerte (suicidio de Sócrates). 

legea scrisă

Dreptul scris este un sistem juridic care are reglementări colectate în scris; Se opune conceptului de uzuri și obiceiuri, care dă naștere dreptului cutumiar. Aceasta este de obicei înțeleasă ca Legea exprimată într-o lege (Lege legiferată), emisă de un legiuitor, promulgată și publicată pentru conformitate.

Legislația scrisă începe cu istoria și civilizația din Sumer (Codul lui Hammurabi, vezi Istoria instituțiilor în antichitate). Legiuitorii greci (Solon, Lycurgus, Clisthenes) care au dat legi polisului lor au fost venerati ca eroi. În Grecia Antică, respectul pentru lege era înțeles ca o condiție a cetățeniei și libertății, întrucât fiecare individ își concepea supunerea față de comunitatea politică și normele acesteia nu ca urmare a dependenței de un alt om mai puternic sau mai demn, ci ca supunere față de un principiu imaterial („legea este rege”, nomos basileus), chiar și atunci când cineva nu este de acord cu el sau are ca rezultat propria moarte (sinuciderea lui Socrate). 

Dreptul scris

Dreptul scris este un sistem juridic care poseda normative recopilate în scris; Se opune conceptului de uzuri și obiceiuri, care dă naștere dreptului cutumiar. In mod obisnuit se intelege prin aceasta Dreptul expresat printr-o lege (Drept legislat), emisă de un legislator, promulgată și publicată pentru indeplinire.

Legislația scrisă începe cu istoria și civilizația din Sumer (Codul lui Hammurabi, vezi Istoria instituțiilor din antichitate). Legislatorii greci (Solon, Lycurgus, Clisthenes) care dadeau legi in polisurile lor erau venerati ca eroi. În Grecia Antică, respectul pentru lege era înțeles ca o condiție a cetățeniei și libertății, întrucât fiecare individ își concepea supunerea față de comunitatea politică și normele acesteia nu ca urmare a dependenței de vreo alta persoana mai puternica sau mai demn, ci ca supunere față de un principiu imaterial („legea este rege”, nomos basileus), chiar și atunci când cineva se afla in dezacord cu ea sau cand are ca rezultat propria moarte (sinuciderea lui Socrate). 

El Derecho romano era principalmente un Derecho escrito (ius scriptum),1​ mientras que el de los pueblos germánicos era consuetudinario. Varios reinos germánicos que se establecieron en el Imperio Romano de Occidente, especialmente los godos y los francos, fueron publicando leyes o cuerpos legales escritos.

En general, en la Europa del norte predomina la tradición jurídica del Derecho consuetudinario, mientras que la Europa meridional, de tradición grecolatina, es el ámbito del Derecho escrito; incluso el territorio de Francia se dividía en dos mitades, según predominaba una tradición jurídica u otra (véase Antiguo Régimen en Francia). Las consecuencias de ello se extendían a múltiples cuestiones, como el grado de libertad de los jueces para innovar en Derecho y sentar precedentes, aplicando su propia jurisprudencia, en casos previstos o no en la normativa escrita o la costumbre.

Dreptul roman era în principal dreptul scris (ius scriptum),1 în timp ce cel al popoarelor germanice era obișnuit. Mai multe regate germanice care s-au înființat în Imperiul Roman de Apus, în special goții și francii, publicau legi scrise sau corpuri juridice.

În general, în Europa de Nord predomină tradiția juridică a dreptului cutumiar, în timp ce Europa de Sud, cu tradiția greco-latină, este zona dreptului scris; Chiar și teritoriul Franței a fost împărțit în două jumătăți, după o tradiție juridică sau alta predominând (vezi Ancien Regime în Franța). Consecințele acestui fapt s-au extins asupra unor probleme multiple, precum gradul de libertate al judecătorilor de a inova în drept și de a stabili precedente, aplicând propria jurisprudență, în cazurile prevăzute sau nu în regulamente sau obiceiuri scrise.

Dreptul roman era în principal un Drept scris (ius scriptum),  în timp ce cel al popoarelor germanice era consuetudinario. Diverse regate germanice care s-au înființat în Imperiul Roman de Apus, în special goții și francii, publicau legi si corpuri juridice, scrise.

În general, în Europa de Nord predomină tradiția juridică a dreptului cutumiar, în timp ce Europa de Sud, cu tradiția greco-latină, este zona dreptului scris; Chiar și teritoriul Franței a fost împărțit în două jumătăți, după o tradiție juridică sau alta predominând (vezi Ancien Regime în Franța). Consecințele acestui fapt s-au extins asupra unor probleme multiple, precum gradul de libertate al judecătorilor de a inova în drept și de a stabili precedente, aplicând propria jurisprudență, în cazurile prevăzute sau nu în regulamente sau obiceiuri scrise.

Notas

• Su fuente es el plebiscito y las constituciones imperiales, mientras que la fuente del ius non scriptum es la costumbre. Derecho romano en monografias.com

Véase también

• Derecho positivo

• Derecho natural

Note

• Izvorul său este plebiscitul și constituțiile imperiale, în timp ce izvorul ius non scriptum este obiceiul. Drept roman la monografie.com

Vezi si

drept pozitiv

lege naturala

Note

• Izvorul său este plebiscitul și constituțiile imperiale, în timp ce izvorul ius non scriptum este obiceiul. Dreptul roman in monografie.com

Vezi si

• Dreptul pozitiv

• Dreptul natural