Libertate / Libertad

Libertad

Para otros usos de este término, véase Libertad (desambiguación). 

La libertad (del latín: libertas, -ātis)1​ en sentido amplio es la capacidad humana de actuar por voluntad propia.2​

Según las acepciones 1, 2, 3 y 4 de este término en el diccionario de la Real Academia Española,1​ el estado de libertad define la situación, circunstancias o condiciones de quien no es esclavo, ni sujeto, ni impuesto al deseo de otros de forma coercitiva. En otras palabras, aquello que permite a alguien decidir si quiere hacer algo o no, lo hace libre, pero también responsable de sus actos en la medida en que comprenda las consecuencias de ellos.

La quinta acepción del término1​ define la libertad en los Estados democráticos como «derecho de valor superior que asegura la libre determinación de las personas.». Con base en ello, la protección de la libertad interpersonal es objeto de una investigación social y política.

El fundamento metafísico de la libertad interior es una cuestión psicológica y filosófica. Ambas formas de la libertad se unen en cada individuo como lo interno y lo externo de una malla de valores, juntos en una dinámica de compromiso.

Libertate

Pentru alte utilizări ale acestui termen, vezi Libertate (dezambiguare). 

Libertatea (din latină: libertas, -ātis)​ într-un sens larg este capacitatea umană de a acționa după propria voință.

Potrivit semnificațiilor 1, 2, 3 și 4 ale acestui termen din dicționarul Academiei Regale Spaniole, starea de libertate definește situația, circumstanțele sau condițiile cuiva care nu este sclav, nici subiect, nici impus dorinței. a altora.mod coercitiv. Cu alte cuvinte, ceea ce permite cuiva să decidă dacă vrea sau nu să facă ceva îl face liber, dar și responsabil pentru acțiunile sale în măsura în care înțelege consecințele acestora.

Cel de-al cincilea sens al termenului definește libertatea în statele democratice ca „un drept de valoare superioară care asigură autodeterminarea oamenilor”. Pe baza acesteia, protecția libertății interpersonale face obiectul cercetării sociale și politice.

Fundamentul metafizic al libertății interioare este o întrebare psihologică și filozofică. Ambele forme de libertate se reunesc în fiecare individ ca interior și exterior al unei rețele de valori, împreună într-o dinamică de angajament. 

Libertate

Pentru alte utilizări ale acestui termen, vezi Libertate (dezambiguare). 

Libertatea (din latină: libertas, -ātis)​ într-un sens larg este capacitatea umană de a acționa după propria voință.

Potrivit accepțiunilor 1, 2, 3 și 4 ale acestui termen din dicționarul Academiei Regale Spaniole, starea de libertate definește situația, circumstanțele sau condițiile cuiva care nu este sclav, nici subiect, nici impus de dorințele altora in mod coercitiv. Cu alte cuvinte, ceea ce permite cuiva să decidă dacă vrea sau nu să facă ceva, o face liber, dar și responsabil pentru acțiunile sale în măsura în care înțelege consecințele acestora.

Cel de-al cincilea sens al termenului definește libertatea în Statele democratice ca „un drept de valoare superioară care asigură libera determinare a persoanelor”. Cu baza in asta, protecția libertății interpersonale face obiectul cercetării sociale și politice.

Fundamentul metafizic al libertății interioare este o chestiune psihologică și filozofică. Ambele forme de libertate se reunesc în fiecare individ ca interiorul și exteriorul  unei intrețături de valori, împreunate într-o dinamică de angajament. 

Índice

1 Etimología

1.1 Consideraciones filosóficas

1.2 Autonomía superior

2 En filosofía

3 En política

3.1 Liberalismo

3.2 Libertarios

3.3 Libertad Republicana

3.4 Libertades cívicas

4 Puntos de vista

5 Véase también

6 Referencias

7 Bibliografía

8 Enlaces externos

Index

1 Etimologie

1.1 Considerații filozofice

1.2 Autonomie superioară

2 În filozofie

3 În politică

3.1 Liberalismul

3.2 Libertarieni

3.3 Libertatea republicană

3.4 Libertăți civice

4 puncte de vedere

5 Vezi de asemenea

6 Referințe

7 Bibliografie

8 Legături externe 

Index

1 Etimologie

1.1 Considerații filozofice

1.2 Autonomie superioară

2 În filozofie

3 În politică

3.1 Liberalismul

3.2 Libertarieni

3.3 Libertatea Republicană

3.4 Libertăți civice

4 Puncte de vedere

5 Vezi de asemenea

6 Referințe

7 Bibliografie

8 Legături externe 

Etimología

En castellano la palabra libertad proviene del latín libertas, -ātis, de igual significado. 

Etimologie

În spaniolă cuvântul libertate provine din latinescul libertas, -ātis, având o aceeași semnificație.

Etimologie

În spaniolă cuvântul libertate provine din latinescul libertas, -ātis, având o aceeași semnificație.

Consideraciones filosóficas

La libertad como desaparición de opresión significa no querer subyugar ni ser subyugado, e implica el fin de un estado de servidumbre. El logro de esta forma de la libertad depende de una combinación de la resistencia del individuo (o grupo) y su entorno.

Las leyes artificiales limitan esta forma de libertad, por ejemplo, nadie es libre de no ser representado por políticos dentro de una nación (aunque podamos o no ser libres para intentarlo).

Las leyes naturales, como las leyes físicas, o la ley de la gravedad, son también un fundamento importante para la libertad de todos los seres vivos existentes en el universo.

La ética filosófica señala que la libertad es inherente al humano, es un dato fundamental originario de la existencia humana, fundamentado en la autoconciencia y la responsabilidad moral. Por tanto, el individuo humano no puede remitir su propia libertad/responsabilidad a ningún otro y, por eso mismo, la libertad, en su sentido antropológico, es algo que no es posible eliminar ni contradecir.[cita requerida]

Todos los actos presuponen a la libertad para poder ser infinitamente imputables (libre albedrío). La libertad se sitúa en la interioridad de la persona y siguiendo esa línea de pensamiento afirma Ricardo Yepes Stork:

Es una de las notas definitorias de la persona. Permite al hombre alcanzar su máxima grandeza pero también su mayor degradación. Es quizás su don más valioso porque empapa y define todo su actuar. El hombre es libre desde lo más profundo de su ser. Por eso los hombres modernos han identificado el ejercicio de la libertad con la realización de la persona: se trata de un derecho y de un ideal al que no podemos ni queremos renunciar. No se concibe que se pueda ser verdaderamente humano sin ser libre de verdad.[cita requerida]

La libertad ha sido a menudo utilizada para aludir a la revolución o rebelión. Por ejemplo, la Biblia registra la historia de Moisés conduciendo a su pueblo fuera de Egipto y de su opresión (la esclavitud).

Considerații filozofice

Libertatea ca dispariția opresiunii înseamnă a nu vrea să subjugă sau să fie subjugat și implică sfârșitul unei stări de servitute. Realizarea acestei forme de libertate depinde de o combinație a rezistenței individului (sau grupului) și a mediului înconjurător.

Legile artificiale limitează această formă de libertate, de exemplu, nimeni nu este liber să nu fie reprezentat de politicieni în cadrul unei națiuni (deși putem sau nu fi liberi să încercăm).

Legile naturale, cum ar fi legile fizice sau legea gravitației, sunt, de asemenea, un fundament important pentru libertatea tuturor ființelor vii din univers.

Etica filozofică arată că libertatea este inerentă oamenilor, este o dată fundamentală care provine din existența umană, bazată pe conștiința de sine și responsabilitatea morală. Așadar, individul uman nu își poate referi propria libertate/responsabilitate către altcineva și, tocmai din acest motiv, libertatea, în sensul ei antropologic, este ceva ce nu poate fi eliminat sau contrazis.

Toate actele presupun libertate pentru a fi infinit imputabile (liberul arbitru). Libertatea este situată în interioritatea persoanei și urmând această linie de gândire, Ricardo Yepes Stork afirmă:

Este una dintre notele definitorii ale persoanei. Îi permite omului să-și atingă cea mai mare măreție dar și cea mai mare degradare. Este poate cel mai valoros dar al lui, deoarece pătrunde și definește întregul său acțiuni. Omul este eliberat de adâncurile ființei sale. De aceea, oamenii moderni au identificat exercițiul libertății cu împlinirea persoanei: este un drept și un ideal la care nu putem și nu vrem să renunțăm. Nu se poate concepe că cineva poate fi cu adevărat uman fără a fi cu adevărat liber.

Libertatea a fost adesea folosită pentru a se referi la revoluție sau rebeliune. De exemplu, Biblia consemnează povestea lui Moise care a condus poporul său din Egipt și asuprirea acestuia (sclavie).

Considerații filozofice

Libertatea (ca dispariție a opresiunii) înseamnă ca în mod simultan, să nu vrei să subjugi si/sau să nu accepti să fii subjugat și implică inexistenta vreunei stări de servitute. Realizarea acestei forme de libertate depinde de o combinație a rezistenței individului (sau grupului) la mediul său înconjurător.

Legile artificiale limitează această formă de libertate, de exemplu, nimeni nu este liber să nu fie reprezentat de politicieni în cadrul unei națiuni (deși putem sau nu fi liberi să încercăm).

Legile naturale, cum ar fi legile fizice sau legea gravitației, sunt, de asemenea, un fundament important pentru libertatea tuturor ființelor vii din univers.

Etica filozofică arată că libertatea este inerentă oamenilor, reprezentând o dată fundamentală care provine din existența umană, bazată pe autoconștiința și responsabilitatea morală. Așadar, individul uman nu își poate remite propria libertate/responsabilitate către altcineva și, tocmai din acest motiv, libertatea, în sensul ei antropologic, este ceva ce nu poate fi nici eliminata, nici contrazisă.

Toate actele presupun libertate pentru a fi infinit imputabile (liberul arbitru). Libertatea este situată în interioritatea persoanei și urmând această linie de gândire, Ricardo Yepes Stork afirmă:

Este una dintre notele definitorii ale persoanei. Îi permite omului să-și atingă cea mai mare măreție dar și cea mai mare degradare. Este poate cel mai valoros dar al lui, deoarece pătrunde și definește întregul său acțiuni. Omul este eliberat de adâncurile ființei sale. De aceea, oamenii moderni au identificat exercițiul libertății cu împlinirea persoanei: este un drept și un ideal la care nu putem și nu vrem să renunțăm. Nu se poate concepe că cineva poate fi cu adevărat uman fără a fi cu adevărat liber.

Libertatea a fost adesea folosită pentru a se referi la revoluție sau rebeliune. De exemplu, Biblia consemnează povestea lui Moise care a condus poporul său din Egipt și oprimarea acestuia (sclavie).

Autonomía superior

En el marco de control interno, la libertad es también conocida como la libre determinación, la individualidad, o la autonomía pero sujetas a una autoridad superior.[cita requerida]

La libertad para una persona también puede significar autonomía interna, o de maestría sobre la condición interna. Esto tiene varios significados posibles:

• La capacidad de actuar de conformidad con el propio ser verdadero o valores.

• La capacidad de actuar de conformidad con los valores universales (como la verdad y el bien).

• La capacidad de actuar con independencia de los dictados de la razón y la instancia de deseos, es decir, arbitrariamente (autónoma).

• La capacidad de actuar de conformidad con los dictados de la razón.

En una obra de Hans Sachs, el filósofo griego Diógenes se refiere a Alejandro Magno, diciéndole: «Vos sois el siervo de mis siervos». El filósofo ha conquistado al miedo, la lujuria, y la ira; Alejandro todavía sirve a estos maestros. A pesar de haber conquistado el mundo exterior, todavía no ha dominado el mundo interior. Este tipo de dominio no depende de nada ni nadie más que nosotros mismos.

En el siglo xx notables personalidades han sido el ejemplo de esta forma de incluir la libertad, como Nelson Mandela, el rabino Leo Baeck, y Mahatma Gandhi.

Autonomie superioară

În cadrul controlului intern, libertatea este cunoscută și ca autodeterminare, individualitate sau autonomie, dar supusă unei autorități superioare.

Libertatea pentru o persoană poate însemna și autonomie internă, sau stăpânire asupra condiției interne. Aceasta are mai multe semnificații posibile:

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu adevăratul sine sau cu valorile proprii.

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu valorile universale (cum ar fi adevărul și binele).

• Capacitatea de a acționa independent de dictatele rațiunii și de instanța dorințelor, adică în mod arbitrar (autonom).

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu dictaturile rațiunii.

Într-o lucrare a lui Hans Sachs, filozoful grec Diogene se referă la Alexandru cel Mare, spunând: „Tu ești slujitorul slujitorilor mei”. Filosoful a învins frica, pofta și mânia; Alexandru îi slujește în continuare pe acești stăpâni. În ciuda faptului că a cucerit lumea exterioară, el nu a stăpânit încă lumea interioară. Acest tip de stăpânire nu depinde de nimic sau de altcineva decât de noi înșine.

În secolul al XX-lea, personalități notabile au exemplificat acest mod de a include libertatea, precum Nelson Mandela, rabinul Leo Baeck și Mahatma Gandhi.

Autonomie superioară

În cadrul controlului intern, libertatea este cunoscută și ca liberă determinare, individualitate sau autonomie, dar supusă unei autorități superioare.

Libertatea pentru o persoană poate însemna și autonomie internă, sau măestrie(de stapânire) asupra condiției interne. Aceasta are mai multe semnificații posibile:

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu adevăratul sine inclusiv cu valorile proprii.

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu valorile universale (cum ar fi adevărul și binele).

• Capacitatea de a acționa independent de dictatele rațiunii și de instanța dorințelor, altfel spus, în mod arbitrar (autonom).

• Capacitatea de a acționa în conformitate cu dictaturile rațiunii.

Într-o lucrare a lui Hans Sachs, filozoful grec Diogene se referă la Alexandru cel Mare, spunând: „Tu ești slujitorul slujitorilor mei”. Filosoful a învins frica, pofta și mânia; Alexandru îi slujește în continuare pe acești stăpâni. În ciuda faptului că a cucerit lumea exterioară, el nu a stăpânit încă lumea interioară. Acest tip de stăpânire nu depinde de nimic sau de altcineva decât de noi înșine.

În secolul al XX-lea, personalități notabile au exemplificat acest mod de a include libertatea, precum Nelson Mandela, rabinul Leo Baeck și Mahatma Gandhi.

El filósofo francés Jean-Jacques Rousseau afirmó que la condición de la libertad es inherente a la humanidad, una inevitable faceta de la posesión del alma, con la implicación de que todas las interacciones sociales con posterioridad al nacimiento implica una pérdida de libertad, voluntaria o involuntariamente.3​ Él hizo la famosa frase «El hombre nace libre, pero en todas partes está encadenado».3​

Intenta rebatirle Ricardo Yepes Stork, quien afirma:

Yo no soy libre de tener una determinada constitución biopsicológica, ni de nacer en un determinado momento histórico o en cierta región, pero sí soy libre de asumirla o no en mi proyecto biográfico. Imaginarse una libertad pura, carente de estas condiciones, sin limitación, es una utopía; una libertad así sencillamente no existe, pues todos estamos determinados inicialmente en nuestras decisiones por la situación que vivimos y por el tiempo en que hemos nacido.[cita requerida]

Por lo que la esfera de la libertad no se da de una vez y para siempre, sino que ha de ser conquistada todos los días, a través de cada una de las acciones realizadas.4​

Rudolf Steiner desarrolló una filosofía de la Libertad basada en el desarrollo las intuiciones éticas en circunstancias sensibles.

Filosoful francez Jean-Jacques Rousseau a afirmat că condiția de libertate este inerentă umanității, o fațetă inevitabilă a posesiunii sufletești, cu implicația că toate interacțiunile sociale după naștere implică o pierdere a libertății, voluntară sau involuntară.​ El a făcut celebrul Expresia „Omul se naște liber, dar peste tot este înlănțuit.”​

Ricardo Yepes Stork încearcă să-l respingă, care afirmă:

Nu sunt liber să am o anumită constituție biopsihologică, nici să mă nasc într-un anumit moment istoric sau într-o anumită regiune, dar sunt liber să o asum sau nu în proiectul meu biografic. A-ți imagina libertatea pură, lipsită de aceste condiții, fără limitare, este o utopie; O astfel de libertate pur și simplu nu există, deoarece toți suntem inițial determinați în deciziile noastre de situația în care trăim și de timpul în care ne-am născut.

Prin urmare, sfera libertății nu apare o dată și pentru totdeauna, ci trebuie cucerită în fiecare zi, prin fiecare dintre acțiunile desfășurate.​

Rudolf Steiner a dezvoltat o filozofie a Libertății bazată pe dezvoltarea intuițiilor etice în circumstanțe sensibile.

Filosoful francez Jean-Jacques Rousseau a afirmat că condiția de libertate este inerentă umanității, o fațetă inevitabilă a posesiunii sufletești, cu implicația că toate interacțiunile sociale după naștere implică o pierdere a libertății, voluntară sau involuntară.​ El a făcut celebrul Expresia „Omul se naște liber, dar peste tot este înlănțuit.”​

Ricardo Yepes Stork încearcă să-l respingă, care afirmă:

Nu sunt liber să am o anumită constituție biopsihologică, nici să mă nasc într-un anumit moment istoric sau într-o anumită regiune, dar sunt liber să o asum sau nu în proiectul meu biografic. A-ți imagina libertatea pură, lipsită de aceste condiții, fără limitare, este o utopie; O astfel de libertate pur și simplu nu există, deoarece toți suntem inițial determinați în deciziile noastre de situația în care trăim și de timpul în care ne-am născut.

Prin urmare, sfera libertății nu apare o dată și pentru totdeauna, ci trebuie cucerită în fiecare zi, prin fiecare dintre acțiunile desfășurate.​

Rudolf Steiner a dezvoltat o filozofie a Libertății bazată pe dezvoltarea intuițiilor etice în circumstanțe sensibile.

En filosofía

Artículo principal: Libre albedrío

Los filósofos de los primeros tiempos han considerado la cuestión de la libertad. El emperador romano Marco Aurelio (121–180 d. C.) escribió:

"una política en la que existe la misma ley para todos, una política administrada con respecto a la igualdad de derechos y la libertad de expresión, y la idea de un gobierno real que respete sobre todo la libertad de los gobernados.

Un hombre libre es aquel que por su fuerza e ingenio es capaz de hacer, no se le impide hacer lo que tiene la voluntad de hacer."

Leviatán, parte 2, cap. XXI John Locke (1632–1704) rechazó esa definición de libertad. Aunque no menciona específicamente a Hobbes, ataca a Sir Robert Filmer que tenía la misma definición. De acuerdo con Locke:

En el estado de naturaleza, la libertad consiste en estar libre de cualquier poder superior en la Tierra. Las personas no están bajo la voluntad o autoridad legislativa de otros, sino que solo tienen la ley de la naturaleza para su gobierno.

În filozofie

Articolul principal: Liberul arbitru

Filosofii timpurii au luat în considerare problema libertății. Împăratul roman Marcus Aurelius (121–180 d.Hr.) a scris:

„o politică în care există aceeași lege pentru toți, o politică administrată cu respectarea egalității în drepturi și a libertății de exprimare, și ideea unui guvern adevărat care respectă înainte de toate libertatea celor guvernați.

„Un om liber este cel care, datorită puterii și ingeniozității sale, este capabil să facă; nu este împiedicat să facă ceea ce are voința să facă.”

Leviatan, partea 2, cap. XXI John Locke (1632–1704) a respins această definiție a libertății. Deși nu îl menționează în mod specific pe Hobbes, îl atacă pe Sir Robert Filmer care avea aceeași definiție. Potrivit lui Locke:

În starea naturii, libertatea este libertatea de orice putere superioară de pe Pământ. Oamenii nu sunt sub voința sau autoritatea legislativă a altora, ci au doar legea naturii pentru guvernarea lor.

În filozofie

Articolul principal: Liberul arbitru

Filosofii timpurii au luat în considerare problema libertății. Împăratul roman Marcus Aurelius (121–180 d.Hr.) a scris:

„o politică în care există aceeași lege pentru toți, o politică administrată cu respectarea egalității în drepturi și a libertății de exprimare, și ideea unui guvern adevărat care respectă înainte de toate libertatea celor guvernați.

„Un om liber este cel care, datorită puterii și ingeniozității sale, este capabil să facă; nu este împiedicat să facă ceea ce are voința să facă.”

Leviatan, partea 2, cap. XXI John Locke (1632–1704) a respins această definiție a libertății. Deși nu îl menționează în mod specific pe Hobbes, îl atacă pe Sir Robert Filmer care avea aceeași definiție. Potrivit lui Locke:

În starea naturii, libertatea este libertatea de orice putere superioară de pe Pământ. Oamenii nu sunt sub voința sau autoritatea legislativă a altora, ci au doar legea naturii pentru guvernarea lor.

En la sociedad política, la libertad consiste en no estar bajo ningún otro poder legislativo, excepto el establecido por consentimiento en la comunidad. Las personas están libres del dominio de cualquier voluntad o restricción legal aparte de la promulgada por su propio poder legislativo constituido de acuerdo con la confianza depositada en él.

Por lo tanto, la libertad no es como la define Sir Robert Filmer: "Una libertad para que todos hagan lo que quieran, vivan como les plazca, y no estar atados por ninguna ley". La libertad está limitada por las leyes tanto en el estado de la naturaleza como en la sociedad política. La libertad de la naturaleza no debe estar bajo ninguna otra restricción que la ley de la naturaleza. La libertad de las personas bajo el gobierno no debe estar sujeta a restricciones, aparte de las reglas vigentes para vivir que son comunes a todos en la sociedad y creadas por el poder legislativo establecido en ella. 

În societatea politică, libertatea constă în a nu fi sub nicio altă putere legislativă, cu excepția celei stabilite prin consimțământ în comunitate. Oamenii sunt liberi de stăpânirea oricărei voințe sau restricții legale, altele decât cele adoptate de propria putere legislativă constituită în conformitate cu încrederea pusă în ea.

Prin urmare, libertatea nu este așa cum o definește Sir Robert Filmer: „O libertate pentru toți de a face ce vor, de a trăi așa cum vor și de a nu fi supuși niciunei legi”. Libertatea este limitată de legi atât în ​​starea naturii, cât și în societatea politică. Libertatea naturii nu ar trebui să fie sub nici o altă restricție decât legea naturii. Libertatea oamenilor aflati sub guvernare nu ar trebui să fie supusă altor restricții decât regulile de viață existente care sunt comune tuturor în societate și create de puterea legislativă stabilită în ea. 

În societatea politică, libertatea constă în a nu fi sub nicio altă putere legislativă, cu excepția celei stabilite prin consimțământ în comunitate. Oamenii sunt liberi de stăpânirea oricărei voințe sau restricții legale, altele decât cele adoptate de propria putere legislativă constituită în conformitate cu încrederea pusă în ea.

Prin urmare, libertatea nu este așa cum o definește Sir Robert Filmer: „O libertate pentru toți de a face ce vor, de a trăi așa cum vor și de a nu fi supuși niciunei legi”. Libertatea este limitată de legi atât în ​​starea naturii, cât și în societatea politică. Libertatea naturii nu ar trebui să fie sub nici o altă restricție decât legea naturii. Libertatea oamenilor aflati sub guvernare nu ar trebui să fie supusă altor restricții decât regulile de viață existente care sunt comune tuturor în societate și create de puterea legislativă stabilită în ea. 

Las personas tienen el derecho o la libertad de seguir su propia voluntad en todo lo que la ley no haya prohibido y no estar sujeta a las voluntades inconstantes, inciertas, desconocidas y arbitrarias de los demás .

John Stuart Mill (1806-1873), en su trabajo, Sobre la libertad, fue el primero en reconocer la diferencia entre la libertad como la libertad de actuar y la libertad como la ausencia de coerción.

En su libro Dos conceptos de libertad, Isaiah Berlin enmarca formalmente las diferencias entre dos perspectivas como la distinción entre dos conceptos opuestos de libertad: libertad positiva y libertad negativa. El último designa una condición negativa en la cual un individuo está protegido de la tiranía y el ejercicio arbitrario de la autoridad, mientras que el primero se refiere a la libertad que proviene del dominio propio, la libertad de las compulsiones internas como la debilidad y el miedo.

Oamenii au dreptul sau libertatea de a-și urma propria voință în tot ceea ce nu este interzis de lege și de a nu fi supuși voințelor volubile, incerte, necunoscute și arbitrare ale altora.

John Stuart Mill (1806-1873), în lucrarea sa, Despre libertate, a fost primul care a recunoscut diferența dintre libertate ca libertate de acțiune și libertate ca absență a constrângerii.

În cartea sa Two Concepts of Freedom, Isaiah Berlin încadrează în mod oficial diferențele dintre două perspective ca distincție între două concepte opuse ale libertății: libertatea pozitivă și libertatea negativă. Acesta din urmă desemnează o condiție negativă în care un individ este protejat de tiranie și exercitarea arbitrară a autorității, în timp ce primul se referă la libertatea care vine din autocontrol, libertatea de constrângeri interne precum slăbiciunea și frica.

Oamenii au dreptul sau libertatea de a-și urma propria voință în tot ceea ce nu este interzis de lege și de a nu fi supuși voințelor volubile, incerte, necunoscute și arbitrare ale altora.

John Stuart Mill (1806-1873), în lucrarea sa, Despre libertate, a fost primul care a recunoscut diferența dintre libertate ca libertate de acțiune și libertate ca absență a constrângerii.

În cartea sa Two Concepts of Freedom, Isaiah Berlin încadrează în mod oficial diferențele dintre două perspective ca distincție între două concepte opuse ale libertății: libertatea pozitivă și libertatea negativă. Acesta din urmă desemnează o condiție negativă în care un individ este protejat de tiranie și exercitarea arbitrară a autorității, în timp ce primul se referă la libertatea care vine din autocontrol, libertatea de constrângeri interne precum slăbiciunea și frica.

En política

Liberalismo

Según el Concise Oxford Dictionary of Politics, el liberalismo es "la creencia de que el objetivo de la política es preservar los derechos individuales y maximizar la libertad de elección". Pero señalan que existe una discusión considerable sobre cómo lograr esos objetivos. Toda discusión sobre la libertad depende de tres componentes clave: quién es libre, qué es libre de hacer y qué fuerzas restringen su libertad .

John Gray argumenta que la creencia central del liberalismo es la tolerancia. Los liberales permiten a otros la libertad de hacer lo que quieran, a cambio de tener la misma libertad. Esta idea de libertad es personal más que política. El liberalismo moderno ha sustentado su base ideológica a través de la reivindicación de la primacía de lo económico por sobre lo político, como forma de expandir libertades individuales dentro de un sistema de librecambio.5​

William Safire señala que tanto la derecha como la izquierda atacan el liberalismo: por la derecha por defender prácticas como el aborto, la homosexualidad y el ateísmo, y por la izquierda por defender la libre empresa y los derechos del individuo sobre el colectivo.

În politică

Liberalism

Potrivit Concise Oxford Dictionary of Politics, liberalismul este „convingerea că scopul politicii este de a păstra drepturile individuale și de a maximiza libertatea de alegere”. Dar ei observă că există discuții considerabile despre cum să atingem aceste obiective. Orice discuție despre libertate depinde de trei componente cheie: cine este liber, ce sunt liberi să facă și ce forțe le restricționează libertatea.

John Gray susține că credința centrală a liberalismului este toleranța. Liberalii le lasă altora libertatea de a face ceea ce doresc, în schimbul că au aceeași libertate. Această idee de libertate este mai degrabă personală decât politică. Liberalismul modern și-a susținut baza ideologică prin revendicarea primatului economic asupra politicului, ca modalitate de extindere a libertăților individuale în cadrul unui sistem de liber schimb.

William Safire subliniază că atât dreapta cât și stânga atacă liberalismul: la dreapta pentru apărarea practicilor precum avortul, homosexualitatea și ateismul, iar la stânga pentru apărarea liberei întreprinderi și a drepturilor individului asupra colectivului.

În politică

Liberalism

Potrivit Concise Oxford Dictionary of Politics, liberalismul este „convingerea că scopul politicii este de a păstra drepturile individuale și de a maximiza libertatea de alegere”. Dar ei observă că există discuții considerabile despre cum să atingem aceste obiective. Orice discuție despre libertate depinde de trei componente cheie: cine este liber, ce sunt liberi să facă și ce forțe le restricționează libertatea.

John Gray susține că credința centrală a liberalismului este toleranța. Liberalii le lasă altora libertatea de a face ceea ce doresc, în schimbul că au aceeași libertate. Această idee de libertate este mai degrabă personală decât politică. Liberalismul modern și-a susținut baza ideologică prin revendicarea primatului economic asupra politicului, ca modalitate de extindere a libertăților individuale în cadrul unui sistem de liber schimb.

William Safire subliniază că atât dreapta cât și stânga atacă liberalismul: la dreapta pentru apărarea practicilor precum avortul, homosexualitatea și ateismul, iar la stânga pentru apărarea liberei întreprinderi și a drepturilor individului asupra colectivului.

Libertarios

Según la Enciclopedia Británica, los libertarios mantienen la libertad como su principal valor político. Su enfoque para implementar la libertad implica oponerse a cualquier coerción gubernamental, aparte de lo que es necesario para evitar que las personas se coaccionen entre sí.

Libertarienilor

Potrivit Encyclopedia Britannica, libertarii mențin libertatea ca principală valoare politică. Abordarea lor pentru implementarea libertății implică opunerea oricărei constrângeri guvernamentale, altele decât ceea ce este necesar pentru a preveni oamenii să se constrângă reciproc.

Libertarienilor

Potrivit Encyclopedia Britannica, libertarii mențin libertatea ca principală valoare politică. Abordarea lor pentru implementarea libertății implică opunerea oricărei constrângeri guvernamentale, altele decât ceea ce este necesar pentru a preveni oamenii să se constrângă reciproc.

Libertad Republicana

Según los teóricos republicanos de la libertad, como el historiador Quentin Skinner o el filósofo Philip Pettit, la libertad no debe verse como la ausencia de interferencia en las acciones, sino como la no dominación.

Según este punto de vista, que se origina en el Roman Digest, ser un liber homo, un hombre libre, significa no estar sujeto a la voluntad arbitraria de otro, es decir, dominado por otro.

También citan a Maquiavelo, quien afirmó que debe ser miembro de una asociación civil libre y autónoma, una república, si desea disfrutar de la libertad individual.

El predominio de esta visión de la libertad entre los parlamentarios durante la Guerra Civil inglesa resultó en la creación del concepto liberal de libertad como no injerencia en el Leviatán de Thomas Hobbes.

Libertatea Republicană

Potrivit teoreticienilor republicani ai libertății, precum istoricul Quentin Skinner sau filozoful Philip Pettit, libertatea nu trebuie privită ca absența amestecului în acțiuni, ci ca nedominare.

Potrivit acestei concepții, care își are originea în Roman Digest, a fi un liber homo, un om liber, înseamnă a nu fi supus voinței arbitrare a altuia, adică dominat de altul.

Ei îl citează și pe Machiavelli, care a afirmat că trebuie să fii membru al unei asociații civile libere și autonome, o republică, dacă vrei să te bucuri de libertatea individuală.

Prevalența acestei concepții asupra libertății în rândul parlamentarilor în timpul Războiului Civil englez a dus la crearea conceptului liberal de libertate ca neinterferență în Leviathanul lui Thomas Hobbes.

Libertatea Republicană

Potrivit teoreticienilor republicani ai libertății, precum istoricul Quentin Skinner sau filozoful Philip Pettit, libertatea nu trebuie privită ca absența amestecului în acțiuni, ci ca nedominare.

Potrivit acestei concepții, care își are originea în Roman Digest, a fi un liber homo, un om liber, înseamnă a nu fi supus voinței arbitrare a altuia, adică dominat de altul.

Ei îl citează și pe Machiavelli, care a afirmat că trebuie să fii membru al unei asociații civile libere și autonome, o republică, dacă vrei să te bucuri de libertatea individuală.

Prevalența acestei concepții asupra libertății în rândul parlamentarilor în timpul Războiului Civil englez a dus la crearea conceptului liberal de libertate ca neinterferență în Leviathanul lui Thomas Hobbes.

Libertades cívicas

Según la Real Academia Española, la libertad (Del lat. libertas, -ātis) es, en su primera acepción, la «Facultad natural que tiene el hombre de obrar de una manera o de otra, y de no obrar, por lo que es responsable de sus actos». Es decir, la libertad es poder elegir entre múltiples opciones, a mayor número de opciones mayor es la libertad, por lo tanto, la mayor libertad sería poder elegir entre un infinito número de opciones, sin limitaciones.

Pero si a la libertad individual le añadimos el hecho de que no vivimos solos sino que compartimos la realidad con otros individuos que también tienen intereses entonces la libertad debe ser limitada en beneficio de todos. Según el artículo 4 de la Declaración Universal de los Derechos Humanos, se define la libertad añadiéndole una excepción, la cual consiste en limitar la libertad cuando ésta cause perjuicio a otros: «La libertad consiste en poder hacer todo aquello que no cause perjuicio al otro».

El concepto de la libertad política está estrechamente vinculada con los conceptos de las libertades cívicas o civiles y los derechos individuales,6​ incluidas en la Declaración Universal de los Derechos Humanos.

libertăți civice

Potrivit Academiei Regale Spaniole, libertatea (din lat. libertas, -ātis) este, în primul ei sens, „facultatea naturală pe care o are omul de a acționa într-un fel sau altul, și nu de a acționa, motiv pentru care este Responsabil pentru acțiunile lor”. Adică libertatea înseamnă a putea alege între mai multe opțiuni, cu cât este mai mare numărul de opțiuni, cu atât este mai mare libertatea, prin urmare, cea mai mare libertate ar fi posibilitatea de a alege între un număr infinit de opțiuni, fără limitări.

Dar dacă adăugăm libertății individuale faptul că nu trăim singuri, ci mai degrabă împărtășim realitatea cu alți indivizi care au și ei interese, atunci libertatea trebuie limitată în beneficiul tuturor. Potrivit articolului 4 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, libertatea este definită prin adăugarea unei excepții, care constă în limitarea libertății atunci când provoacă un prejudiciu altora: „Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia.” .

Conceptul de libertate politică este strâns legat de conceptele de libertăți civice sau civile și de drepturi individuale, incluse în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

libertăți civice

Potrivit Academiei Regale Spaniole, libertatea (din lat. libertas, -ātis) este, în primul ei sens, „facultatea naturală pe care o are omul de a acționa într-un fel sau altul, și nu de a acționa, motiv pentru care este Responsabil pentru acțiunile lor”. Adică libertatea înseamnă a putea alege între mai multe opțiuni, cu cât este mai mare numărul de opțiuni, cu atât este mai mare libertatea, prin urmare, cea mai mare libertate ar fi posibilitatea de a alege între un număr infinit de opțiuni, fără limitări.

Dar dacă adăugăm libertății individuale faptul că nu trăim singuri, ci mai degrabă împărtășim realitatea cu alți indivizi care au și ei interese, atunci libertatea trebuie limitată în beneficiul tuturor. Potrivit articolului 4 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, libertatea este definită prin adăugarea unei excepții, care constă în limitarea libertății atunci când provoacă un prejudiciu altora: „Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia.” .

Conceptul de libertate politică este strâns legat de conceptele de libertăți civice sau civile și de drepturi individuale, incluse în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Puntos de vista

En el caso del anarquismo la libertad es entendida como la ausencia de coacción o imposición.7​ Los anarquistas consideran que tanto las libertades personales como las económicas son igualmente importantes, y que la asociación o la cooperación debe ser voluntaria, dado el estatus de soberano a todo pacto recíproco entre personas adultas, haciendo innecesaria e indeseable toda interferencia externa a tales pactos (autoridad injustificada, involuntaria o permanente). Los anarquistas entienden la libertad como una condición inherente al ser humano y su desarrollo.

Como ejemplo de los distintos usos de la palabra libertad, algunos dicen que Irak era libre bajo Paul Bremer sobre la base de que su gobierno era un gobierno humanista y no vasallo a otros gobiernos, mucho antes de las elecciones que se celebraron. Otros han argumentado que Irak era libre bajo el régimen de Saddam Hussein porque con él Irak no era una colonia; mientras que una tercera parte de la reclamación es que ni como Estado Dictatorial ni como Estado Colonial, Irak sea precisamente ejemplo de la libertad política para nada.

Los ecologistas sostienen que a menudo las libertades políticas sociales deben incluir algunas restricciones a la utilización de los ecosistemas. Sostienen que no puede haber lugar para, por ejemplo, "la libertad para contaminar" o "libertad a deforestar" dadas las consecuencias. La popularidad de los todoterrenos, el golf, y la expansión urbana ha sido utilizado como prueba de que algunas ideas de la libertad y la conservación ecológica pueden chocar.

Puncte de vedere

În cazul anarhismului, libertatea este înțeleasă ca absența constrângerii sau a impunerii. Anarhiștii consideră că atât libertățile personale, cât și cele economice sunt la fel de importante, iar asocierea sau cooperarea trebuie să fie voluntară, având în vedere statutul de suveran.toate acordurile reciproce între adulți; făcând inutilă și nedorită orice interferență externă în astfel de acorduri (autoritate nejustificată, involuntară sau permanentă). Anarhiștii înțeleg libertatea ca o condiție inerentă a ființei umane și a dezvoltării sale.

Ca exemplu al diferitelor utilizări ale cuvântului libertate, unii spun că Irakul a fost liber sub Paul Bremer, pe baza faptului că guvernul său era un guvern umanist și nu un vasal pentru alte guverne, cu mult înainte de organizarea alegerilor. Alții au susținut că Irakul era liber sub regimul lui Saddam Hussein, deoarece sub el Irakul nu era o colonie; în timp ce o a treia parte a afirmației este că nici ca stat dictatorial, nici ca stat colonial, Irakul nu este deloc un exemplu de libertate politică.

Ecologiștii susțin că libertățile politice sociale trebuie să includă adesea unele restricții privind utilizarea ecosistemelor. Ei susțin că nu poate fi loc, de exemplu, pentru „libertatea de a polua” sau „libertatea de a defrișa” având în vedere consecințele. Popularitatea off-roading-ului, golfului și expansiunii urbane a fost folosită ca dovadă că unele idei de libertate și conservare ecologică se pot ciocni.

Puncte de vedere

În cazul anarhismului, libertatea este înțeleasă ca absența constrângerii sau a impunerii. Anarhiștii consideră că atât libertățile personale, cât și cele economice sunt la fel de importante, iar asocierea sau cooperarea trebuie să fie voluntară, având în vedere statutul de suveran.toate acordurile reciproce între adulți; făcând inutilă și nedorită orice interferență externă în astfel de acorduri (autoritate nejustificată, involuntară sau permanentă). Anarhiștii înțeleg libertatea ca o condiție inerentă a ființei umane și a dezvoltării sale.

Ca exemplu al diferitelor utilizări ale cuvântului libertate, unii spun că Irakul a fost liber sub Paul Bremer, pe baza faptului că guvernul său era un guvern umanist și nu un vasal pentru alte guverne, cu mult înainte de organizarea alegerilor. Alții au susținut că Irakul era liber sub regimul lui Saddam Hussein, deoarece sub el Irakul nu era o colonie; în timp ce o a treia parte a afirmației este că nici ca stat dictatorial, nici ca stat colonial, Irakul nu este deloc un exemplu de libertate politică.

Ecologiștii susțin că libertățile politice sociale trebuie să includă adesea unele restricții privind utilizarea ecosistemelor. Ei susțin că nu poate fi loc, de exemplu, pentru „libertatea de a polua” sau „libertatea de a defrișa” având în vedere consecințele. Popularitatea off-roading-ului, golfului și expansiunii urbane a fost folosită ca dovadă că unele idei de libertate și conservare ecologică se pot ciocni.

Los animalistas, especialmente los veganos, sostienen que los animales de otras especies deberían tener derechos frente a los humanos, lo cual conduce a un choque de valores que se ve reflejado en campañas de publicidad de organizaciones como PETA, HSUS, etc. en relación con el uso de animales como fuente de alimento, ocio, vestimenta, experimentación, etc.[cita requerida]

Se han producido numerosos debates filosóficos sobre la naturaleza de la libertad, las reclamadas diferencias entre los distintos tipos de libertad, y la medida en que la libertad es deseable. Los deterministas sostienen que todas las acciones humanas están predeterminadas y por lo tanto, la libertad es una ilusión. Una causa determinada tiene una consecuencia determinada basándose principalmente en las leyes de la física, por lo tanto, al aumentar el nivel de complejidad, la conciencia y la idea de libertad solo son consecuencia determinada de eventos físicos conocidos y regulados por leyes de las cuales no se puede escapar.

En la jurisprudencia, la libertad es el derecho a determinar la propia acción autónoma, que generalmente se concede en los campos en los que el tema no tiene la obligación de cumplir las leyes a obedecer o, de acuerdo a la interpretación de que la hipotética naturales ilimitada libertad está limitada por la ley para algunos asuntos.

Sartre habla de la libertad en su obra Las moscas donde dice que cada individuo nace libre pero depende de las circunstancias este puede o no seguir siendo libre. Esto explica que haya diferentes clases de libertades en las distintas sociedades.

Activiștii pentru animale, în special veganii, susțin că animalele din alte specii ar trebui să aibă drepturi în comparație cu oamenii, ceea ce duce la o ciocnire a valorilor care se reflectă în campaniile publicitare ale organizațiilor precum PETA, HSUS etc. în legătură cu utilizarea animalelor ca sursă de hrană, petrecere a timpului liber, îmbrăcăminte, experimentare etc.

Au existat numeroase dezbateri filozofice despre natura libertății, diferențele pretinse dintre diferitele tipuri de libertate și măsura în care libertatea este de dorit. Determiniștii susțin că toate acțiunile umane sunt predeterminate și, prin urmare, libertatea este o iluzie. O anumită cauză are o consecință dată bazată în principal pe legile fizicii, prin urmare, pe măsură ce nivelul de complexitate crește, conștiința și ideea de libertate sunt doar o consecință determinată a evenimentelor fizice cunoscute și reglementate de legi din care nu există. poți scăpa.

În jurisprudență, libertatea este dreptul de a-și determina propria acțiune autonomă, care se acordă în general în domeniile în care subiectul nu are obligația de a respecta legile de a se supune sau, conform interpretării că ipotetica libertate naturală nelimitată este limitată de lege. pentru unele chestiuni.

Sartre vorbește despre libertate în lucrarea sa „Muștele”, unde spune că fiecare individ se naște liber, dar în funcție de circumstanțe poate rămâne liber sau nu. Aceasta explică de ce există diferite tipuri de libertăți în diferite societăți.

Activiștii pentru animale, în special veganii, susțin că animalele din alte specii ar trebui să aibă drepturi în comparație cu oamenii, ceea ce duce la o ciocnire a valorilor care se reflectă în campaniile publicitare ale organizațiilor precum PETA, HSUS etc. în legătură cu utilizarea animalelor ca sursă de hrană, petrecere a timpului liber, îmbrăcăminte, experimentare etc.

Au existat numeroase dezbateri filozofice despre natura libertății, diferențele pretinse dintre diferitele tipuri de libertate și măsura în care libertatea este de dorit. Determiniștii susțin că toate acțiunile umane sunt predeterminate și, prin urmare, libertatea este o iluzie. O anumită cauză are o consecință dată bazată în principal pe legile fizicii, prin urmare, pe măsură ce nivelul de complexitate crește, conștiința și ideea de libertate sunt doar o consecință determinată a evenimentelor fizice cunoscute și reglementate de legi din care nu există. poți scăpa.

În jurisprudență, libertatea este dreptul de a-și determina propria acțiune autonomă, care se acordă în general în domeniile în care subiectul nu are obligația de a respecta legile de a se supune sau, conform interpretării că ipotetica libertate naturală nelimitată este limitată de lege. pentru unele chestiuni.

Sartre vorbește despre libertate în lucrarea sa „Muștele”, unde spune că fiecare individ se naște liber, dar în funcție de circumstanțe poate rămâne liber sau nu. Aceasta explică de ce există diferite tipuri de libertăți în diferite societăți.

Véase también

• Autonomía

• Determinismo

• Libertad negativa

• Individualismo

• Capitalismo

• Liberalismo

• Libre comercio

• Libre albedrío

• Anarcocapitalismo

Vezi si

• Autonomie

• Determinism

• libertate negativă

• Individualism

• Capitalism

• Liberalism

• Comert liber

• Liberul arbitru

• Anarhocapitalismul

Vezi si

• Autonomie

• Determinism

• libertate negativă

• Individualism

• Capitalism

• Liberalism

• Comert liber

• Liberul arbitru

• Anarhocapitalismul