Robinson Crusoe

Robinson Crusoe es una de las obras más famosas del célebre escritor inglés Daniel Defoe, publicada en 1719 y considerada la primera novela inglesa.1​ Se trata de una autobiografía ficticia del protagonista, un náufrago inglés que pasa 28 años en una remota isla desierta en la desembocadura del Orinoco, cerca de las costas de Trinidad y Venezuela.

Probablemente la historia tuvo como inspiración hechos reales ocurridos a Alexander Selkirk2​ y Pedro Serrano3​ muy divulgados en su época, a partir de donde construiría, con una trama sencilla y auténtica, un símbolo del colonialismo, del hombre perfecto (el burgués autosuficiente y pragmático) y de la moral suprema.2​

Robinson Crusoe este una dintre cele mai faimoase lucrări ale celebrului scriitor englez Daniel Defoe, publicată în 1719 și considerată primul roman englez, este o autobiografie fictivă a protagonistului, un naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o izolata insulă pustie din gura Orinoco, în apropierea coastelor Trinidad și Venezuela.

Povestea s-a inspirat probabil din evenimente reale petrecute lui Alexander Selkirk​ și lui Pedro Serrano​ care au fost larg raportate la vremea lor, din care avea să construiască, printr-o intriga simplă și autentică, un simbol al colonialismului, al omului perfect ( burghez autosuficient și pragmatic) și moralitate supremă.​

Robinson Crusoe este una dintre lucrările cele mai faimoase ale celebrului scriitor englez Daniel Defoe, publicată în 1719 și considerată primul roman englez. Este o autobiografie fictivă a protagonistului, un naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o izolată insulă pustie in zona guriide varsare a raului Orinoco, în apropierea coastelor Trinidadului și Venezuelei.

Probabil ca povestea s-a inspirat din evenimente reale ca cele intamplate lui Alexander Selkirk​ și/sau lui Pedro Serrano​ care au fost larg difuzate la vremea lor, si din care avea să construiască, printr-o povestire simplă și autentică, un simbol al colonialismului, al omului perfect (burghezul autosuficient și pragmatic) și al moralitatii supreme.​

Robinson Crusoe es la novela de aventuras por antonomasia. El título original completo, tal como aparece en la portada de su primera edición es:

La vida e increíbles aventuras de Robinson Crusoe, de York, marinero, quien vivió veintiocho años completamente solo en una isla deshabitada en las costas de América, cerca de la desembocadura del gran río Orinoco; habiendo sido arrastrado a la orilla tras un naufragio, en el cual todos los hombres murieron menos él. Con una explicación de cómo al final fue insólitamente liberado por piratas. Escrito por él mismo.

Robinson Crusoe este romanul de aventuri prin excelență. Titlul original complet, așa cum apare pe coperta primei ediții, este:

Viața și aventurile incredibile ale lui Robinson Crusoe, din York, marinar, care a trăit timp de douăzeci și opt de ani complet singur pe o insulă nelocuită de pe coasta Americii, lângă gura marelui râu Orinoco; fiind spălat pe țărm după un naufragiu, în care toți oamenii au murit, cu excepția lui. Cu o explicație despre cum în cele din urmă a fost eliberat neobișnuit de pirați. Scris de el însuși.

Robinson Crusoe este romanul de aventuri prin antonomază. Titlul original complet, așa cum apare pe coperta primei ediții, este:

Viața și aventurile incredibile ale lui Robinson Crusoe, din York, marinar, care a trăit timp de douăzeci și opt de ani complet singur pe o insulă nelocuită de pe coasta Americii, lângă gura marelui râu Orinoco; dus de valuri pe țărm după un naufragiu, în care toți oamenii au murit, cu excepția lui. Cu explicația despre cum în cele din urmă a fost in mod insolit eliberat de niste pirați. Scris de el însuși.

Argumento

Robinson Crusoe es un marinero de York que, en una expedición por África en barco, es capturado por unos piratas y se convierte en esclavo.1​

Consigue escapar y es ayudado por un capitán de marina portugués, que se dirige a Brasil. En este último lugar se establece por un tiempo pero surge la opción de navegar nuevamente a África en busca de negros para asistir las necesidades domésticas de él y un grupo de inmigrantes en Brasil; es allí donde el barco naufraga y es el único sobreviviente, logrando llegar a una isla de la que parece ser el único habitante.

Como medio para sobrevivir, toma todas aquellas armas y provisiones del barco que necesita, a la espera de ser rescatado. Cuando por fin empieza a adaptarse a la soledad (gracias, entre otras cosas, a su conversión al cristianismo) e instalarse en la isla, descubre que no está solo en ella, ya que una tribu indígena caníbal visita la isla frecuentemente para sus rituales y festines.

Argument

Robinson Crusoe este un marinar din York care, într-o expediție cu barca prin Africa, este capturat de pirați și devine sclav.

Reușește să scape și este ajutat de un căpitan de marina portugheză, care se îndreaptă spre Brazilia. În acest ultim loc, el se mulțumește pentru un timp, dar apare opțiunea de a naviga din nou în Africa în căutarea negrilor care să ajute nevoile interne ale lui și ale unui grup de imigranți din Brazilia; Este acolo unde nava naufragiază și el este singurul supraviețuitor, reușind să ajungă pe o insulă din care pare să fie singurul locuitor.

Ca mijloc de supraviețuire, el ia toate acele arme și provizii de pe navă de care are nevoie, așteptând să fie salvat. Când în sfârșit începe să se adapteze singurătății (mulțumită, printre altele, convertirii sale la creștinism) și se stabilește pe insulă, descoperă că nu este singur pe ea, deoarece un trib canibal indigen vizitează frecvent insula pentru ritualurile lor și sărbători. 

Crusoe inmediatamente considera a los indígenas como enemigos, y ayuda a escapar a uno de sus prisioneros que estaba a punto de ser ejecutado. Como se han conocido un día viernes, Crusoe lo llama “Viernes” y forjan una sincera amistad, a pesar de que no coinciden ni en el idioma ni en la cultura. Juntos deciden ayudar a los demás prisioneros capturados por los indígenas, uno de los cuales es un español que también es un náufrago que aguarda la llegada de un barco.1​

Este argumento, mil veces revisado, constituye la forma más palpable de materializar la frase:

"La inteligencia es la capacidad de adaptarse a situaciones nuevas."

En este sentido, resulta admirable el personaje creado por Defoe, en la medida que representa el perfecto colonialista británico, según los estudios posteriores del novelista James Joyce. Crusoe cree en la justicia suprema, posee unas creencias religiosas estables y coherentes, no siente tentaciones sexuales y actúa según una eficiencia máxima.

El hecho de que Crusoe enseñe a Viernes todo lo que sabe tiene indicios del imperialismo, del colonialismo cultural, dado que también le convierte al cristianismo y le expone las riquezas del mundo occidental.

Crusoe consideră imediat oamenii indigeni drept dușmani și îl ajută pe unul dintre prizonierii săi, care urma să fie executat, să scape. Cum s-au întâlnit într-o zi de vineri, Crusoe îl numește „vineri” și își leagă o prietenie sinceră, în ciuda faptului că nu coincid în limbă sau cultură. Împreună decid să-i ajute pe ceilalți prizonieri capturați de indigeni, dintre care unul este un spaniol care este și un naufragiat care așteaptă sosirea unei nave.

Acest argument, revizuit de o mie de ori, constituie cel mai palpabil mod de materializare a sintagmei:

„Inteligenta este capacitatea de a se adapta la noi situatii.”

În acest sens, personajul creat de Defoe este admirabil, în măsura în care îl reprezintă pe perfectul colonialist britanic, conform studiilor ulterioare ale romancierului James Joyce. Crusoe crede în justiția supremă, are credințe religioase stabile și coerente, nu simte tentații sexuale și acționează conform eficienței maxime.

Faptul că Crusoe predă vineri tot ce știe are indicii de imperialism, de colonialism cultural, din moment ce îl convertește și la creștinism și îl expune bogățiilor lumii occidentale. 

En ningún momento Crusoe se da por vencido, y mantiene una perspectiva optimista respecto a su futuro, mostrando en numerosas ocasiones su aprecio y afecto por Viernes, refiriéndose a él como su amigo.

A pesar de estar escrita en primera persona, el hecho de contar acontecimientos lejanos en el tiempo, hace que el estilo sea sencillo y poco dado a la subjetividad, dando más importancia a los sucesos que a los sentimientos del propio protagonista. Da la sensación de que Crusoe apenas pensaba: actuaba. Esto decrementa la verosimilitud del texto, presentando a un personaje beatificado y engrandecido por el relato. No obstante, llama la atención cuando Crusoe se autoproclama rey de la isla, entrando en unos matices políticos antes mencionados. Y también es curioso que, a pesar de que el marino toma dinero del barco, este es completamente inútil en la isla, mientras que las herramientas y provisiones son tremendamente valiosas y fundamentales para su supervivencia en el lugar.

Crusoe nu renunță în niciun moment și menține o perspectivă optimistă cu privire la viitorul său, arătându-și aprecierea și afecțiunea pentru vineri în numeroase ocazii, referindu-se la el ca fiind prietenul său.

În ciuda faptului că este scris la persoana întâi, faptul că povestește evenimente îndepărtate în timp face ca stilul să fie simplu și nu prea acordat subiectivității, dând mai multă importanță evenimentelor decât sentimentelor protagonistului însuși. Se pare că Crusoe abia s-a gândit: a acționat. Aceasta scade verosimilitatea textului, prezentând un personaj beatificat și exaltat de poveste. Atrage însă atenția atunci când Crusoe se autoproclamă rege al insulei, intrând în unele dintre nuanțele politice menționate mai sus. Și este, de asemenea, curios că, deși marinarul ia bani de pe navă, ei sunt complet inutil pe insulă, în timp ce uneltele și proviziile sunt extraordinar de valoroase și esențiale pentru supraviețuirea lui în loc.