Column I. 

Original text.

El albedrío (de la deformación vulgar del vocablo latino arbitrium,1​ a su vez de arbiter, ‘juez’2​), libre albedrío o libre elección es la creencia de aquellas doctrinas filosóficas según las cuales las personas tienen el poder de elegir y tomar sus propias decisiones. Muchas autoridades religiosas han apoyado dicha creencia,3​ mientras que ha sido criticada como una forma de ideología individualista por pensadores tales como Baruch Spinoza, Arthur Schopenhauer, Karl Marx y Friedrich Nietzsche. Últimamente científicos de cerebro están cuestionando el libre albedrío.

El principio del libre albedrío tiene implicaciones religiosas, éticas, psicológicas, jurídicas y científicas. Por ejemplo, la ética puede suponer que los individuos son responsables de sus propias acciones. En la psicología, implica que la mente controla algunas de las acciones del cuerpo, las cuales son conscientes.[cita requerida]

La existencia del libre albedrío ha sido un tema central a lo largo de la historia de la filosofía y de la ciencia. Se diferencia de la libertad en el sentido de que conlleva la potencialidad de obrar o no obrar.4

Existen varios puntos de vista sobre si la libertad metafísica existe, eso es, si las personas tienen el poder de elegir entre alternativas genuinas.5​

El determinismo es el punto de vista según el cual todos los eventos son resultados inevitables de causas previas, de que todo lo que pasa tiene una razón de ser.

El incompatibilismo es el punto de vista según el cual no es posible reconciliar una creencia en un universo determinista con el verdadero libre albedrío. El determinismo duro acepta tanto el determinismo como el incompatibilismo, y rechaza la idea de que los humanos poseen un libre albedrío.

Lo contrario a esto es el libertarismo6​ filosófico, que mantiene que los individuos tienen libertad metafísica y por lo tanto rechaza el determinismo. El indeterminismo es una forma del libertarismo que, según su punto de vista, implica que el libre albedrío realmente existe, y esa libertad hace que las acciones sean un efecto sin causa. La teoría de la agencia es una forma del libertarismo que mantiene que la elección entre el determinismo y el indeterminismo es una dicotomía falsa. Antes que voluntad, es un efecto sin causa. La teoría de la agencia sostiene que un acto de libre albedrío es un caso de agente-causalidad, por lo cual un agente (persona, el ser) causa un acontecimiento. Es una filosofía separada de la teoría económica y política del libertarismo. El libertarismo metafísico se llama a veces voluntarismo para evitar esta confusión.

El compatibilismo7​ es el punto de vista que sostiene que el libre albedrío surge en el exterior de un universo determinista aun en ausencia de incertidumbre metafísica. Los compatibilistas pueden definir al libre albedrío como el surgimiento de una causa interior, tal como los pensamientos, las creencias y los deseos que uno piense que existen en uno mismo. La filosofía que acepta tanto el determinismo como el compatibilismo se llama el determinismo suave.

Column II. 

Original text.

Free will is the capacity or ability to choose between different possible courses of action.[1]

Free will is closely linked to the concepts of moral responsibility, praise, culpability, and other judgements which apply only to actions that are freely chosen. It is also connected with the concepts of advice, persuasion, deliberation, and prohibition. Traditionally, only actions that are freely willed are seen as deserving credit or blame. Whether free will exists, what it is and the implications of whether it exists or not constitute some of the longest running debates of philosophy. Some conceive of free will as the ability to act beyond the limits of external influences or wishes.

Some conceive free will to be the capacity to make choices undetermined by past events. Determinism suggests that only one course of events is possible, which is inconsistent with a libertarian model of free will.[2] Ancient Greek philosophy identified this issue,[3] which remains a major focus of philosophical debate. The view that posits free will as incompatible with determinism is called incompatibilism and encompasses both metaphysical libertarianism (the claim that determinism is false and thus free will is at least possible) and hard determinism (the claim that determinism is true and thus free will is not possible). Another incompatibilist position is hard incompatibilism, which holds not only determinism but also indeterminism to be incompatible with free will and thus free will to be impossible whatever the case may be regarding determinism.

In contrast, compatibilists hold that free will is compatible with determinism. Some compatibilists even hold that determinism is necessary for free will, arguing that choice involves preference for one course of action over another, requiring a sense of how choices will turn out.[4][5] Compatibilists thus consider the debate between libertarians and hard determinists over free will vs. determinism a false dilemma.[6] Different compatibilists offer very different definitions of what "free will" means and consequently find different types of constraints to be relevant to the issue. Classical compatibilists considered free will nothing more than freedom of action, considering one free of will simply if, had one counterfactually wanted to do otherwise, one could have done otherwise without physical impediment. Many contemporary compatibilists instead identify free will as a psychological capacity, such as to direct one's behavior in a way responsive to reason, and there are still further different conceptions of free will, each with their own concerns, sharing only the common feature of not finding the possibility of determinism a threat to the possibility of free will.[7]

Column III. 

Original text.

Liberul arbitru al acțiunii implică în esență existența libertății alegerii acțiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulată de o posibilă acțiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.

În Biblie

Consensul savanților care studiază concepțiile de liber arbitru din lumea antică este că în mod explicit Biblia nu spune nimic despre liber arbitru.[1][2][3][4]

Augustin

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intenționat și rapid persoana, ea se schimbă lent în mii de ani de evoluție istorică. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului.

Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de acțiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor conștiente dar greșite ale omului, incapabil să le predetermine consecințele.

Termenul de „liber arbitru” a fost introdus în creștinism de Tertulian (secolul II d.Hr.), acesta nefiind un termen biblic, ci bazat pe stoicism.[4]

Maniheii se bazau pe epistolele pauline, susținând dualismul și determinismul.[5] Pentru a se putea opune lor cu succes, Augustin a proclamat liberul arbitru (Augustin contra Fortunatus).[5]

Pelagius considera că mântuirea este obținută pe drept, pe merit personal, prin liber arbitru (dar în cadrul creștinismului).[6] Augustin i-a răspuns lui Pelagius prin introducerea conceptului de păcat originar, susținând că voința omenească este complet incapabilă să obțină mântuirea, datorită vicierii ei cu acest păcat originar.[6] Pentru Augustin, nimeni nu merită să fie mântuit, mântuirea fiind un dar nemeritat oferit de Dumnezeu (doctrina harului).[6]

Pelagius considera că harul divin se reduce la a cunoaște (a comunica oamenilor) dogmele corecte și morala corectă, restul trebuind obținut prin efort propriu.[7]

În iudaismul contemporan

Conform lui Albert Einstein, evreii cred în liber arbitru, dar el, fiind determinist, nu împărtășea această credință, considerându-se un fel de ne-evreu din acest motiv.[8]

În filosofia moral-politică

Etica studiază probleme ca:

• determinism contra liber arbitru: conform determiniștilor, liberul arbitru este negat sau cel puțin redefinit;[9]

• compatibilism contra incompatibilism: viziuni diferite dacă determinismul și liberul arbitru sunt compatibile sau nu;[9]

• permite fizica modernă liberul arbitru?[9]

• dovedește indeterminismul existența liberului arbitru?[9]

• permit neuroștiințele liberul arbitru?[9]

• ce consecințe etice și penologice are a admite că nu există liber arbitru?[9]

• dacă este adevărat că nu există liber arbitru, ar trebui să ascundem acest adevăr publicului larg?[9]

• impactul bolilor mentale asupra responsabilității morale și penale.[9]

Column IV. 

Original text.

Свобо́да во́ли (греч. τὸ αὐτεξούσιον или τὸ ἐφ᾽ ἡμῖν; лат. liberum arbitrium) — способность человека без принуждения делать выбор между возможными способами действий[1][2].

В философии с давних пор ведётся спор о существовании свободы воли, её определении и природе. Существуют две противоположные позиции:

• метафизический либертарианизм — утверждение, что детерминизм неверен и, таким образом, свобода воли существует или по меньшей мере возможна,

• жёсткий детерминизм — утверждение о том, что детерминизм верен и свободы воли не существует.

Обе эти позиции, если они утверждают, что детерминизм несовместим со свободой воли, классифицируются как инкомпатибилистские. Если же роль детерминизма в этом вопросе отрицается, то такие позиции называются компатибилистскими.

Принцип свободы воли имеет следствия в религии, этике и науке. К примеру, в религии свобода воли подразумевает, что желания и выбор человека могут сосуществовать с божественным всеведением. В этике существование свободы воли определяет моральную ответственность людей за свои действия. В науке изучение свободы воли может выявить способы прогнозирования человеческого поведения.