Democrația este un joc de adevarata echipă.

Dar câți oameni înțeleg corect, ce este aceea o echipă? Conceptul de "echipă" este unul dintre primele concepte pe care le-am adus în rafturile secțiunii în limba română a bibliotecii publice online numită Wikipedia, tocmai pentru că știu că cei mai mulți români, deși folosesc curent acest termen (echipă)   , nu îl înțeleg corect. Sunt așa zise "echipe" care trag (precum boii la jug, caii sau câinii la ham, precum așa-zișii sportivi, la cluburile care îi angajează), din motivație extrinsecă, în folos predominant al altuia. Cel mai elocvent exemplu de colaborare este cel pe care ni-l oferă conceptul "Muncă colaborativă", munca prin care a cărei prestație face Wikipedia să fie Wikipedie.

Când eram adolescent, am participat împreună cu consăteni de-ai mei (începând aceste demersuri prin 1981-1982) la constituirea unei echipe (de fotbal) sătești.

Era comunism, locul pe care îl ocupam pentru a-l transforma din simplu islaz, în "teren de fotbal, omologat", nu l-am ocupat din începutul proiectului... în baza vreunei autorizații, ci în virtutea faptului că... acela era unul dintre locurile pe care de ani de zile puteam bate mingea, fără să ne prea deranjeze cineva.

Ca să constituie niște persoane o echipă, trebuiau ca mai întâi să se însumeze la treaba asta, un număr sufiecient de mare de persoane (cam vreo 15-16), care să și facă act de prezență la convocări, adică la susținerea meciurilor.

Era nevoie de mingii omologate, de porți (de fotbal) omologate, de echipament omologat, de plătit arbitrii, de sustinut cheltuieli/costuri specifice meciului de acasă, de susținut cheltuieli/costuri specifice meciurilor din deplasare, etc.

Era... un voluntariat... pur voluntar.

Erau niște persoane care își plăteau, plăcerea de a disputa partide, de modul formal (oficializat), pentru că altfel, de modul informal (fotbal de maidan), puteam juca mult și bine, fără să vi avut parte de costurile/cheltuielile activității formale.

Nu ne sponzoriza nimeni cu nimic.

Deplasările erau lungi și grele, de multe ori străbătând 15-20 km pe jos (dus), pentru plăcerea de a juca doua ore de fotbal.

Pierdeam meciuri la scoruri astronomice, dar... nu scorurile ne interesau in primul rând, ci... plăcerea de ați pune niște ghete, un echipament, de a te alinia la mijlocul terenului, împreună cu cealaltă echipă, de a ne strânge... pe rând, mâinile, și apoi, de a disputa mingea, vreme de 90 de minute, regulamentare, de joc.

Este diferită această "muncă/activitate colaborativă", de aceea de a te pune în serviciul unui club, deja format (de a te angaja, de a juca... în contul altuia).

Același lucru se întâmplă cu participarea la editarea articolelor din Wikipedia, participare pe care o face fiecare... benevol, neștiut de nimeni, de la masa de scris... cea pe care în zilele noastre, nu se mai află "pana de scris", "tocul", "creionul", "stiloul", sau "pixul", ci... tastatura. Și hai să mergem acum, vizual, la articole precum "Muncă colaborativă", și "Auto-organizare", urmând ca de acolo să ne ramificăm spre tot soiul de direcții.

La democracia es un juego de verdadero equipo.

Pero ¿cuántas personas entienden correctamente qué es un equipo? El concepto de "equipo" es uno de los primeros conceptos que traje a los estantes de la sección en lengua rumana de la biblioteca pública en línea llamada Wikipedia, precisamente porque sé que la mayoría de los rumanos, aunque usan frecuentemente este término (equipo), no lo comprenden correctamente. Existen los llamados "equipos" que tiran (como bueyes al yugo, caballos o perros al arnés, los llamados atletas a los clubes que los emplean), por motivación extrínseca, para el beneficio predominante de otro. El ejemplo más elocuente de colaboración es el que ofrece el concepto de “Trabajo colaborativo”, el trabajo mediante el cual el desempeño de Wikipedia la convierte en Wikipedia.

Cuando era adolescente, participé junto con mis compañeros de aldea (iniciando estos esfuerzos en 1981-1982) en la formación de un equipo de aldea (de fútbol).

Era el comunismo, el lugar que estábamos ocupando para transformarlo de una simple islaz, en un "campo de fútbol homologado", no lo ocupamos desde el inicio del proyecto... en base a alguna autorización, sino en virtud del hecho Ese... ese era uno de los lugares donde podíamos golpear la pelota durante años sin que nadie nos molestara demasiado.

Para que la gente pudiera formar un equipo, primero tenía que estar de acuerdo con esto un número suficientemente grande de personas (aproximadamente 15-16), que se presentarían a las convocatorias, es decir, a los partidos.

Se necesitaban balones homologados, porterías (de fútbol) homologadas, equipamiento homologado, para pagar a los árbitros, para cubrir los gastos/costes específicos de los partidos en casa, para cubrir los gastos/costes específicos de los partidos fuera de casa, etc.

Fue... voluntariado... puramente voluntario.

Había gente que pagaba por el placer de jugar a los partidos, de manera formal (oficial), porque de otra manera, de manera informal (fútbol de maidan), podíamos jugar mucho y bien, sin tener que lidiar con los costos/gastos de la actividad formal. .

Nadie nos patrocina con nada.

Los viajes eran largos y difíciles, a menudo cubriendo 15-20 kilómetros a pie (sólo ida), por el placer de jugar dos horas de fútbol.

Estábamos perdiendo partidos por puntuaciones astronómicas, pero... no nos interesaban principalmente las puntuaciones, sino... el placer de ponernos unas botas, algo de equipamiento, alinearnos en el mediocampo, junto con el otro equipo, y conseguir... juntos. .. uno a uno, manos, y luego, a disputar el balón, durante los 90 minutos, reglamentarios, de partido.

Este “trabajo/actividad colaborativa” es diferente a ponerse al servicio de un club ya formado (ser contratado, jugar… en nombre de otra persona).

Lo mismo ocurre con la participación en la edición de artículos de Wikipedia, una participación que todos hacen... voluntariamente, sin que nadie se dé cuenta, desde la mesa de escribir... aquella en la que hoy en día, ya no hay un "bolígrafo para escribir", "el estuche", "el lápiz", "el bolígrafo", o "el bolígrafo", pero... el teclado. Y ahora vayamos, visualmente, a artículos como "Trabajo colaborativo" y "Autoorganización", y desde allí nos ramificaremos en todo tipo de direcciones.