Războiul mondial al smartfoanelor 

Guerra mundial de los smartphones

The following article processed by Ayord:  Robinson Crusoe

Aceasta este pagina 4277, între "Paginile mele web" / Esta es la pagina 4277, entre "Mis paginas web".

Page start up on 04.02.2024_00.33 (UTC +1 / Paterna, Valencia, España).  9ºC, Humedad 73%, Viento 6 km/h.

Admin says:

Candva spuneam ca: Smartphone-ul căzut pe mâinile omului lipsit de o suficientă cultură a Dreptului, este mai periculos decât un AKM căzut în mâinile unui urangutan (ca cel din video).

Admin says:

Un dia decía yo eso: El smartphone caido en manos de una persona sin suficiente cultura juridica, es más peligroso que un AKM que cae en manos de un orangután (como el del vídeo).

Dos teléfonos inteligentes: un Samsung Galaxy J5 (izquierda) y un iPhone 6S (derecha).  / Două smartphone-uri: un Samsung Galaxy J5 (stânga) și un iPhone 6S (dreapta).

ADMIN SAYS:

Comunicarea a fost mereu o armă.

Ceva asemănător pistolului în Vestul Sălbatic.

Dar niciodată nu au avut liber acces la arme, atat de multi oameni.

De obicei pentru o armă e necesar un permis de port-armă.

Dar în cazul smarphone-ului, a știut/n-a știut omul la ce să-l folosească, a avut liberul acces la el.

Sabie cu două tăișuri.

O sabie cu două tăișuri care face și foarte mult bine, dar care face și foarte mult rău.

Face bine libertății de expresie.

Lupta dintre bine și rău se dă și pe acest tărâm, ca pe orice alt tărâm.

Se trage... din toate pozițiile. 

Binele (reprezentat de libertate, de democrație) va învinge răul (reprezentat de autocrație, de lipsirea oamenilor de libertate, de către alți oameni) și în acest caz.

Va fi o luptă de durată, și cu costuri... cum n-au mai fost.

Dar, binele va învinge, nu se poate să nu învingă.

Uleiul iese întotdeauna deasupra.

ADMIN SAYS:

La comunicación siempre ha sido un arma.

Algo así como el revolver en el Salvaje Oeste.

Pero tanta gente como hoy en dio, nunca tuvo libre acceso a las armas.

Por lo general, para portar armas se requiere un permiso.

Pero en el caso del smartphone, el hombre sabía/no sabía a qué usarlo, ha tenido libre acceso a él.

Espada de doble filo.

Un arma de doble filo que hace mucho bien, pero también mucho daño.

Es bueno para la libertad de expresión.

La batalla entre el bien y el mal tiene lugar en este ámbito, como en cualquier otro.

Dispara... desde todas las posiciones.

El bien (representado por la libertad, por la democracia) derrotará al mal (representado por la autocracia, por privar a las personas de su libertad, por otras personas) también en este caso.

Será una lucha larga y con costos... como nunca antes.

Pero el bien ganará, no puede dejar de ganar.

El aceite siempre sale por encima.

Secțiunea 1. SECTION 1. Sección 1.

Original text: Armas (Viejo Oeste) - Wikipedia en español.

Armas (Viejo Oeste) - Wikipedia en español.

En muchas de las áreas territoriales, donde la ley y la autoridad fueron inexistentes, las armas personales sirvieron para la defensa de los pioneros y como parte integral de su vida diaria.77​ Entre la variedad de armamento personal estuvieron los revólveres, fusiles, carabinas y escopetas, igualmente usados por cazadores, bandidos, actores, militares y la misma autoridad. Las compañías sobresalientes de producción eran las que manufacturaban los revólveres Colt y los fusiles Winchester, a ambas se les atribuye el mote de «las armas que conquistaron el oeste».77

El revólver Colt .45 (inventado por Samuel Colt) fue inmensamente popular a finales del siglo. Se conseguía por 17 dólares en envío por correo.78​ El modelo del año 1873 (llamado Single Action, Peacemaker o Frontier) fue usado por el ejército en dos diseños: uno para la caballería y otro para la artillería; ambos se conocieron como .45 Long Colt (.45 LC). Para los civiles se fabricaron muchos modelos entre los que variaba el tamaño del cañón, siendo este de 4 ¾ a 12 pulgadas.79​ Este revólver fue nuevamente producido en 1956 por su demanda en las películas de cine y televisión.78​ En general su aceptación se debió por su diseño simple y la certeza en las distancias cortas, haciéndola un arma ideal para la defensa personal y la cacería.80

Otro inventor, Oliver Winchester, organizó en 1867 lo que fue la Winchester Repeating Arms Company. Su jefe de planta (B.T. Henry) diseñó el fusil Henry, usado en pequeñas cantidades en la Guerra de Secesión, el cual fue el precursor de los fusiles y carabinas Winchester, populares en el oeste. Las que alcanzaron mayor fama fueron los modelos de 1873 y 1894. El primero de ellos fue producido como fusiles y carabinas cuyo cañón tenía un largo que variaba entre 14 y 36 pulgadas.81​ Debido a su enorme producción se convirtió en un arma de uso común.82

En 1883, un vendedor de la compañía se enteró del diseño de un fusil monotiro manufacturado por un tal John Moses Browning. El modelo fue comprado y enviado a la fábrica para su revisión, y no tardó mucho para que la empresa comprara los derechos y encomendara a Browning el diseño de los fusiles Winchester, desde 1883 hasta 1902.83​ Por su parte, el modelo de 1894 era un fusil de cacería muy popular producido durante 110 años consecutivos con un gran número de versiones, y primero de su clase en vender por encima del millón de copias.84​ La variante más emblemática de esta arma es la de calibre .30-30, al que también se le adjudica ser el fusil que más simbolizó el romanticismo del viejo oeste.85

A pesar de la popularidad del armamento, las poblaciones y sus líderes reclamaron un mayor control, pues su fácil compra no hizo más que invitar al peligro y la violencia. Hacia la década de los 1880 hubo una mayor protesta, hasta el punto de pedir la total prohibición de portación de armas. Un periódico de Montana en 1884 opinaba así:

Vemos muchos vaqueros prepararse para el trabajo del invierno y la primavera. Todos piensan que es absolutamente necesario tener un revólver. De las más tontas opiniones, esta es la peor.86

Incluso, una asociación de rancheros de Texas de la época impidió a sus vaqueros portar revólveres. El periódico Texas Live Stock Journal de 1884 mostró estas palabras:

El revólver de seis tiros con sus letales cargas es una peligrosa compañía para cualquier hombre, especialmente si desafortunadamente alguien está borracho de whisky. Los ganaderos se deben unir en hacer cumplir la ley en contra de portar armas letales.86

Otras armas fueron usadas en el oeste por el ejército en los conflictos contra los amerindios, entre ellas el obús, y el fusil Springfield Modelo 1873; también la compañía Smith & Wesson ha sido un importante fabricante de armas personales, etc.  (3 803 bytes)

Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.

Armas (Viejo Oeste) - Wikipedia en español. Armele (Vestul Salbatic) - Wikipedia în limba spaniolă.

Column A

Original text.


Armas (Viejo Oeste) - Wikipedia en español.

En muchas de las áreas territoriales, donde la ley y la autoridad fueron inexistentes, las armas personales sirvieron para la defensa de los pioneros y como parte integral de su vida diaria.77​ Entre la variedad de armamento personal estuvieron los revólveres, fusiles, carabinas y escopetas, igualmente usados por cazadores, bandidos, actores, militares y la misma autoridad. Las compañías sobresalientes de producción eran las que manufacturaban los revólveres Colt y los fusiles Winchester, a ambas se les atribuye el mote de «las armas que conquistaron el oeste».77

Column B.  

Machine translation.


Arme (Vechiul Vest) - Wikipedia în limba spaniolă. 

În multe dintre zonele teritoriale, unde legea și autoritatea erau inexistente, armele personale au servit pentru apărarea pionierilor și ca parte integrantă a vieții lor de zi cu zi. Printre varietatea de arme personale se numărau revolvere, puști, carabine și puști, folosit și de vânători, bandiți, actori, soldați și autorități. Companiile de producție remarcabile au fost cele care au fabricat revolvere Colt și puști Winchester, ambele fiind creditate cu porecla „armele care au cucerit vestul”.

Column Z.  

Admin translation.


Armele (Vestul Salbatic) - Wikipedia în limba spaniolă. 

În multe dintre zonele teritoriale, unde legea și autoritatea erau inexistente, armele personale au servit pentru apărarea pionierilor și ca parte integrală a vieții lor de zi cu zi. Printre varietatea de arme personale se numărau revolvere, puști, carabine și puști de vânătoare, folosit și de vânători, bandiți, actori, militari și autorități. Companiile remarcabile de producție au fost cele care au fabricat revolvere Colt și puști Winchester, ambele fiind creditate cu porecla „armele care au cucerit vestul”.

El revólver Colt .45 (inventado por Samuel Colt) fue inmensamente popular a finales del siglo. Se conseguía por 17 dólares en envío por correo.78​ El modelo del año 1873 (llamado Single Action, Peacemaker o Frontier) fue usado por el ejército en dos diseños: uno para la caballería y otro para la artillería; ambos se conocieron como .45 Long Colt (.45 LC). Para los civiles se fabricaron muchos modelos entre los que variaba el tamaño del cañón, siendo este de 4 ¾ a 12 pulgadas.79Este revólver fue nuevamente producido en 1956 por su demanda en las películas de cine y televisión.78​ En general su aceptación se debió por su diseño simple y la certeza en las distancias cortas, haciéndola un arma ideal para la defensa personal y la cacería.80

Revolverul Colt .45 (inventat de Samuel Colt) a fost extrem de popular la începutul secolului. Era disponibil pentru 17 USD în transportul poștal. Modelul din 1873 (numit Single Action, Peacemaker sau Frontier) a fost folosit de armată în două modele: unul pentru cavalerie și altul pentru artilerie; ambele au devenit cunoscute ca .45 Long Colt (.45 LC). Pentru civili au fost fabricate multe modele printre care dimensiunea țevii a variat, aceasta fiind de la 4 ¾ la 12 inci. Acest revolver a fost produs din nou în 1956 datorită cererii sale în filmele de film și televiziune. În general, acceptarea sa a fost Sa datorat la designul său simplu și siguranța la distanțe scurte, făcându-l o armă ideală pentru apărarea personală și vânătoare.

Revolverul Colt .45 (inventat de Samuel Colt) a fost extrem de popular la începutul secolului. Era disponibil pentru 17 USD în transportul poștal. Modelul din 1873 (numit Single Action, Peacemaker sau Frontier) a fost folosit de armată în două modele: unul pentru cavalerie și altul pentru artilerie; ambele au devenit cunoscute ca .45 Long Colt (.45 LC). Pentru civili au fost fabricate multe modele printre care varia  dimensiunea țevii, aceasta fiind de la 4 ¾ la 12 inci. Acest revolver a fost produs din nou în 1956 datorită cererii sale în cinema și televiziune. În general, acceptarea sa s-a datorat designului său simplu și preciziei la distanțe scurte, făcându-l o armă ideală pentru apărarea personală și pentru vânătoare.

Otro inventor, Oliver Winchester, organizó en 1867 lo que fue la Winchester Repeating Arms Company. Su jefe de planta (B.T. Henry) diseñó el fusil Henry, usado en pequeñas cantidades en la Guerra de Secesión, el cual fue el precursor de los fusiles y carabinas Winchester, populares en el oeste. Las que alcanzaron mayor fama fueron los modelos de 1873 y 1894. El primero de ellos fue producido como fusiles y carabinas cuyo cañón tenía un largo que variaba entre 14 y 36 pulgadas.81​ Debido a su enorme producción se convirtió en un arma de uso común.82

Un alt inventator, Oliver Winchester, a organizat ceea ce a devenit Winchester Repeating Arms Company în 1867. Managerul fabricii sale (B.T. Henry) a proiectat pușca Henry, folosită în număr mic în Războiul Civil, care a fost precursorul puștilor și carabinelor Winchester populare în Occident. Cele care au atins cea mai mare faimă au fost modelele din 1873 și 1894. Primul dintre ele a fost produs ca puști și carabine a căror țeava avea o lungime care varia între 14 și 36 de inci. Datorită producției sale enorme a devenit o armă folosită în mod obișnuit.​

Un alt inventator, Oliver Winchester, a organizat ceea ce a devenit Winchester Repeating Arms Company în 1867. Managerul fabricii sale (B.T. Henry) a proiectat pușca Henry, folosită în număr mic în Războiul de Secesiune, care a fost precursoarea puștilor și carabinelor Winchester populare în Vest. Cele care au atins cea mai mare faimă au fost modelele din 1873 și 1894. Primul dintre ele a fost produs ca puști și carabine a căror țeava avea o lungime care varia între 14 și 36 de inci. Datorită producției sale enorme a devenit o armă folosită în mod obișnuit.​

En 1883, un vendedor de la compañía se enteró del diseño de un fusil monotiro manufacturado por un tal John Moses Browning. El modelo fue comprado y enviado a la fábrica para su revisión, y no tardó mucho para que la empresa comprara los derechos y encomendara a Browning el diseño de los fusiles Winchester, desde 1883 hasta 1902.83 Por su parte, el modelo de 1894 era un fusil de cacería muy popular producido durante 110 años consecutivos con un gran número de versiones, y primero de su clase en vender por encima del millón de copias.84​ La variante más emblemática de esta arma es la de calibre .30-30, al que también se le adjudica ser el fusil que más simbolizó el romanticismo del viejo oeste.85

A pesar de la popularidad del armamento, las poblaciones y sus líderes reclamaron un mayor control, pues su fácil compra no hizo más que invitar al peligro y la violencia. Hacia la década de los 1880 hubo una mayor protesta, hasta el punto de pedir la total prohibición de portación de armas.

În 1883, un vânzător al companiei a aflat despre proiectarea unei puști cu o singură lovitură, fabricată de un John Moses Browning. Modelul a fost achiziționat și trimis la fabrică pentru revizuire și nu a durat mult până când compania a cumpărat drepturile și a încredința lui Browning proiectarea puștilor Winchester, din 1883 până în 1902. La rândul său, modelul din 1894 a fost unul foarte pușcă de vânătoare populară produsă timp de 110 ani consecutivi cu un număr mare de versiuni, și prima de acest gen care s-a vândut în peste un milion de exemplare.Cea mai emblematică variantă a acestei arme este calibru .30-30, la care este și creditat a fi pușca care simboliza cel mai mult romantismul Vechiului Vest.​

În ciuda popularității armelor, populațiile și liderii lor au cerut un control mai mare, deoarece achiziționarea lor ușoară a invitat doar pericol și violență. Spre anii 1880 a existat un protest mai mare, până la punctul de a solicita interzicerea completă a purtării armelor.

În 1883, un vânzător al companiei a aflat despre proiectarea unei puști cu o singură teavă, fabricată de un John Moses Browning. Modelul a fost achiziționat și trimis la fabrică pentru revizuire și nu a durat mult până când compania a cumpărat drepturile și i-a încredințat lui Browning proiectarea puștilor Winchester, din 1883 până în 1902. La rândul său, modelul din 1894 a fost o pușcă de vânătoare foarte populară produsă timp de 110 ani consecutivi cu un număr mare de versiuni, și prima de acest gen care s-a vândut în peste un milion de exemplare. Cea mai emblematică variantă a acestei arme este cea de calibrul .30-30, care este creditataa fi pușca care a simbolizat cel mai mult romantismul Vechiului Vest.​

În ciuda popularității armelor, populațiile și liderii lor au cerut un control mai mare, deoarece achiziționarea lor ușoară nu facea decat sa invite la pericol și la violență. Spre anii 1880 a existat o mai intensa protestare, până la punctul de a solicita interzicerea completă a purtării armelor.

Un periódico de Montana en 1884 opinaba así:

Vemos muchos vaqueros prepararse para el trabajo del invierno y la primavera. Todos piensan que es absolutamente necesario tener un revólver. De las más tontas opiniones, esta es la peor.86

Incluso, una asociación de rancheros de Texas de la época impidió a sus vaqueros portar revólveres. El periódico Texas Live Stock Journal de 1884 mostró estas palabras:

El revólver de seis tiros con sus letales cargas es una peligrosa compañía para cualquier hombre, especialmente si desafortunadamente alguien está borracho de whisky. Los ganaderos se deben unir en hacer cumplir la ley en contra de portar armas letales.86

Otras armas fueron usadas en el oeste por el ejército en los conflictos contra los amerindios, entre ellas el obús, y el fusil Springfield Modelo 1873; también la compañía Smith & Wesson ha sido un importante fabricante de armas personales, etc.

Un ziar din Montana din 1884 a opinat:

Vedem mulți cowboy pregătindu-se pentru munca de iarnă și primăvară. Toată lumea crede că este absolut necesar să aibă un revolver. Dintre cele mai stupide opinii, aceasta este cea mai proastă.

Chiar și o asociație de fermieri din Texas a vremii îi împiedica pe cowboy-ii săi să poarte revolvere. Texas Live Stock Journal din 1884 a arătat aceste cuvinte:

Șase trăgători cu încărcăturile sale letale este o companie periculoasă pentru orice bărbat, mai ales dacă cineva este, din păcate, beat cu whisky. Creșterii trebuie să se unească pentru a aplica legea împotriva purtării de arme letale

Alte arme au fost folosite în vest de armată în conflicte împotriva amerindienilor, printre care obuzierul și pușca Springfield Model 1873; De asemenea, compania Smith & Wesson a fost un important producător de arme personale etc. 

Un ziar din Montana din 1884 opina de forma:

Vedem mulți cowboy pregătindu-se pentru munca de iarnă și primăvară. Toată lumea crede că este absolut necesar să aibă un revolver. Dintre cele mai stupide opinii, aceasta este cea mai proastă.

Inclusiv, o asociație de fermieri din Texas de la acea vreme a interzis cowboy-ilor săi să poarte revolvere. Texas Live Stock Journal din 1884 publica aceste cuvinte:

Revolverul cu sase trageri cu încărcăturile sale letale reprezinta o companie periculoasă pentru orice om, mai ales dacă, din păcate, se mai afla si sub betia provocata de whisky. Crescatorii trebuie să se unească pentru a face sa se aplice legea împotriva purtării de arme letale

Alte tipuri de arme au fost folosite în vest de catre armată în conflicte împotriva amerindienilor, printre care obuzierul și pușca Springfield Model 1873; De asemenea, compania Smith & Wesson a fost un important producător de arme personale etc. 

La adquisición del territorio de Luisiana abrió un horizonte desconocido para los habitantes del este del país.4​ La escasez de tierras, las depresiones económicas y la necesidad de oportunidades animaron a muchos a emigrar al oeste. La presencia de los amerindios no inquietaba, pues muchos pensaban que no eran más que salvajes.4​ Los llamados «pioneros» se dirigían principalmente hacia la región de Texas, al sur, o a la de Oregón al norte. El camino que llevaba a este último territorio se llamaba de hecho, la «Ruta de Oregón» (Oregon Trail), y había sido en parte trazado por el español Manuel Lisa. Otra ruta que alcanzó gran prominencia por el intercambio comercial, también de origen colonial español, fue el camino de Santa Fe.

La mayoría de los pioneros comenzaba su viaje en San Luis. Era una travesía dura y llena de contratiempos, expuesta a enfermedades como la disentería y el cólera, habitual en los emigrantes y que mató a muchos durante el camino.28​ El medio más habitual de transporte eran las conocidas carretas o covered wagons, llamadas popularmente schooners, que eran tiradas por bueyes o mulas. Los trayectos se realizaban en caravanas (wagon trains), formadas en ocasiones por más de 1000 personas.29​ En general, la migración no era un esfuerzo individual, sino comunitario.6

En 1845, alrededor de 3000 personas atravesaron las rutas de Oregón y California. En los siguientes dos años, más de 5000 pioneros mormones se dirigieron al territorio del Gran Lago Salado.30​Esta comunidad —a diferencia de la gran mayoría de emigrantes—, logró fortalecerse económicamente por medio de una autoridad centralizada y un fuerte sentido grupal.31​ Hacia 1862, el congreso aprobó una ley por la cual cualquier ciudadano podía adquirir 160 acres de tierra pública por 10 dólares (Homestead Act).32​ Después de la guerra civil, mucha gente se desplazó a las praderas (conocidas entonces como «el gran desierto estadounidense») para convertirse en granjeros. 

Estos pobladores fueron conocidos como homesteaders. Se estima que había entre ellos un cuarto de millón de viudas, solteras y gente de otras culturas.32​ Con esta colonización masiva, la región de las praderas cambió las altas hierbas por cultivos y granjas con animales. Con el tiempo se convirtió en una de las zonas agrícolas más importantes del mundo. En California y otras partes del Oeste se desarrolló la agricultura a gran escala, conocida como agribusiness. En los años 1880, el trigo era el cultivo más desarrollado. Al final de la década se comenzaron a utilizar tractores a vapor y máquinas segadoras. Finalizando el siglo, este cultivo decayó, dando paso a las frutas de temporada donde trabajaban gente de origen chino y luego de otras nacionalidades como japoneses, hindúes y/o mexicanos.33​ Entre los años 1889 y 1890, hubo una importante colonización en Oklahoma, con el llamado Oklahoma land rush. (2 886 bytes)

Crossing the Mississippi on the ice (‘el cruce del Misisipi sobre el hielo’ / traversând Mississippi pe gheață), de C. C. A. Christensen. 

Secțiunea 4. SECTION 4. Sección 4.

Pioneros (Viejo Oeste) - Wikipedia en español. Pioneros (Vestul Salbatic) - Wikipedia în limba spaniolă.

Column A

Original text.


Pioneros

La adquisición del territorio de Luisiana abrió un horizonte desconocido para los habitantes del este del país.4La escasez de tierras, las depresiones económicas y la necesidad de oportunidades animaron a muchos a emigrar al oeste. La presencia de los amerindios no inquietaba, pues muchos pensaban que no eran más que salvajes.4​ Los llamados «pioneros» se dirigían principalmente hacia la región de Texas, al sur, o a la de Oregón al norte. El camino que llevaba a este último territorio se llamaba de hecho, la «Ruta de Oregón» (Oregon Trail), y había sido en parte trazado por el español Manuel Lisa. Otra ruta que alcanzó gran prominencia por el intercambio comercial, también de origen colonial español, fue el camino de Santa Fe.

Column B.  

Machine translation.


Pionierii

Achiziția Teritoriului Louisiana a deschis un orizont necunoscut pentru locuitorii din estul țării. Lipsa terenurilor, depresiunile economice și nevoia de oportunități i-au încurajat pe mulți să emigreze în vest. Prezența amerindienilor nu a provocat îngrijorare, deoarece mulți credeau că nu sunt altceva decât sălbatici. Așa-numiții „pionieri” s-au îndreptat în principal spre regiunea Texas, la sud, sau Oregon, la nord. Drumul care ducea la acest ultim teritoriu se numea de fapt „Drumul Oregon” și fusese parțial amenajat de spaniolul Manuel Lisa. O altă rută care a obținut o mare importanță datorită schimburilor comerciale, tot de origine colonială spaniolă, a fost drumul Santa Fe.

Column Z.  

Admin translation.


Pionierii

Achiziția teritoriului Louisiana a deschis un orizont necunoscut pentru locuitorii din estul țării. Lipsa terenurilor, depresiunile economice și nevoia de oportunități i-au încurajat pe mulți să emigreze în vest. Prezența amerindienilor nu provoca îngrijorare, deoarece mulți credeau că nu sunt altceva decât sălbatici. Cei denumiți „pionieri” s-au îndreptat în principal spre regiunea Texas, la sud, sau spre Oregon, la nord. Drumul care ducea la acest ultim teritoriu se numea de fapt „Ruta de Oregon” (Oregon Trail) și fusese parțial trasat de spaniolul Manuel Lisa. O altă rută care a obținut o mare importanță datorită schimburilor comerciale, tot de origine colonială spaniolă, a fost ruta de Santa Fe.

La mayoría de los pioneros comenzaba su viaje en San Luis. Era una travesía dura y llena de contratiempos, expuesta a enfermedades como la disentería y el cólera, habitual en los emigrantes y que mató a muchos durante el camino.28​ El medio más habitual de transporte eran las conocidas carretas o covered wagons, llamadas popularmente schooners, que eran tiradas por bueyes o mulas. Los trayectos se realizaban en caravanas (wagon trains), formadas en ocasiones por más de 1000 personas.29​ En general, la migración no era un esfuerzo individual, sino comunitario.6

Majoritatea pionierilor și-au început călătoria în San Luis. A fost o călătorie grea, plină de eșecuri, expusă bolilor precum dizenteria și holera, comune în rândul emigranților și care a ucis pe mulți pe drum. Cel mai comun mijloc de transport erau cunoscutele vagoane acoperite, numite popular goelete, care erau tras de boi sau catîri. Călătoriile se făceau în rulote (trenuri vagoane), formate uneori din mai mult de 1.000 de persoane. În general, migrația nu a fost un efort individual, ci un efort comunitar.

Majoritatea pionierilor iși începeau călătoria în San Luis. Era o călătorie grea, plină de contratimpuri, expusă bolilor precum dizenteria și holera, comune în rândul emigranților și care a ucis pe mulți pe drum. Cel mai comun mijloc de transport erau cunoscutele carute sau covered wagons, numite popular schooners (goelete), care erau tras de boi sau catîri. Călătoriile se făceau în caravane/rulote (wagon trains), formate uneori din mai mult de 1.000 de persoane. În general, migrația nu era un efort individual, ci un efort comunitar.

En 1845, alrededor de 3000 personas atravesaron las rutas de Oregón y California. En los siguientes dos años, más de 5000 pioneros mormones se dirigieron al territorio del Gran Lago Salado.30Esta comunidad —a diferencia de la gran mayoría de emigrantes—, logró fortalecerse económicamente por medio de una autoridad centralizada y un fuerte sentido grupal.31​ Hacia 1862, el congreso aprobó una ley por la cual cualquier ciudadano podía adquirir 160 acres de tierra pública por 10 dólares (Homestead Act).32​ Después de la guerra civil, mucha gente se desplazó a las praderas (conocidas entonces como «el gran desierto estadounidense») para convertirse en granjeros. 

În 1845, aproximativ 3.000 de oameni au traversat traseele din Oregon și California. În următorii doi ani, peste 5.000 de pionieri mormoni s-au îndreptat către teritoriul Marelui Lac Sărat. Această comunitate – spre deosebire de marea majoritate a emigranților – a reușit să se consolideze economic printr-o autoritate centralizată și un puternic simț al grupului. În jurul anului 1862, Congresul a aprobat o lege prin care orice cetățean putea achiziționa 160 de acri de teren public pentru 10 USD (Homestead Act). ). După Războiul Civil, mulți oameni s-au mutat în prerii (cunoscute atunci ca „marele deșert american”) pentru a deveni fermieri. 

În 1845, aproximativ 3.000 de oameni au traversat traseele din Oregon și California. În următorii doi ani, peste 5.000 de pionieri mormoni s-au îndreptat către teritoriul Marelui Lac Sărat. Această comunitate – spre deosebire de marea majoritate a emigranților – a reușit să se consolideze economic printr-o autoritate centralizată și un puternic simț al grupului. În jurul anului 1862, Congresul a aprobat o lege prin care orice cetățean putea achiziționa 160 de acri de teren public pentru 10 USD (Homestead Act). ). După Războiul Civil, mulți oameni s-au mutat în prerii (cunoscute atunci ca „marele deșert american”) pentru a deveni fermieri. 

Estos pobladores fueron conocidos como homesteaders. Se estima que había entre ellos un cuarto de millón de viudas, solteras y gente de otras culturas.32​ Con esta colonización masiva, la región de las praderas cambió las altas hierbas por cultivos y granjas con animales. Con el tiempo se convirtió en una de las zonas agrícolas más importantes del mundo. En California y otras partes del Oeste se desarrolló la agricultura a gran escala, conocida como agribusiness. En los años 1880, el trigo era el cultivo más desarrollado. Al final de la década se comenzaron a utilizar tractores a vapor y máquinas segadoras. Finalizando el siglo, este cultivo decayó, dando paso a las frutas de temporada donde trabajaban gente de origen chino y luego de otras nacionalidades como japoneses, hindúes y/o mexicanos.33​ Entre los años 1889 y 1890, hubo una importante colonización en Oklahoma, con el llamado Oklahoma land rush.

Acești coloniști erau cunoscuți ca gospodari. Se estimează că printre ei erau un sfert de milion de văduve, femei singure și oameni din alte culturi.Odată cu această colonizare masivă, regiunea de prerie a comercializat ierburi înalte pentru culturi și ferme de animale. De-a lungul timpului a devenit una dintre cele mai importante zone agricole din lume. Agricultura pe scară largă, cunoscută sub numele de agrobusiness, s-a dezvoltat în California și în alte părți ale Vestului. În anii 1880, grâul era cea mai dezvoltată cultură. La sfârșitul deceniului au început să fie folosite tractoare cu abur și mașini de secerat. La sfarsitul secolului, aceasta cultura a scazut, lasand loc fructelor de sezon unde lucrau oameni de origine chineza si apoi altor nationalitati precum japonezii, indienii si/sau mexicanii.Intre anii 1889 si 1890 a avut loc o colonizare importanta in Oklahoma. , cu așa-numita goană a pământului din Oklahoma.

Acești coloniști erau cunoscuți ca homesteaders / gospodari. Se estimează că printre ei erau un sfert de milion de văduve, celibatare și lume din alte culturi. Odată cu această colonizare masivă, regiunea de prerie a comercializat ierburi înalte pentru culturi și ferme de animale. De-a lungul timpului a devenit una dintre cele mai importante zone agricole din lume. Agricultura pe scară largă, cunoscută sub numele de agrobusiness, s-a dezvoltat în California și în alte părți ale Vestului. În anii 1880, grâul era cea mai dezvoltată cultură. La sfârșitul deceniului au început să fie folosite tractoare cu abur și mașini de secerat. La sfarsitul secolului, aceasta cultura a scazut, lasand loc fructelor de sezon unde lucrau oameni de origine chineza si apoi altor nationalitati precum japonezii, indienii si/sau mexicanii.Intre anii 1889 si 1890 a avut loc o colonizare importanta in Oklahoma, cu așa-numita Oklahoma land rush.