Historia

Lo que si es un hecho es que una transición política se origina por medio de un conflicto, el cual puede ser de valores o de intereses. En el primer caso se va a ocupar un cierto grado de violencia para lograr el cambio, mientras que en el segundo se utilizan numerables normas o reglas. Una transición política de un gobierno autoritario a uno demócrata es llamada “democratización”, la cual tienen como objetivo llegar de manera competitiva a un sistema de democracia.

Un ejemplo de origen de estos conflictos puede ser la incomprensión religiosa ya que se tiene un cierto nivel de intolerancia por parte del Estado. O’Donnell menciona tres características que se deben tomar en cuenta para entender el proceso de una transición política y su consolidación, aquellas características son las siguientes:[2]​

• Las transiciones de un régimen autoritario a uno demócrata pueden seguir diferentes caminos, depende de las situaciones de la nación en juego.

• La transición tomara un camino de los distintos que existen, y se debe tomar en cuenta que cada uno de ellos conducen a un tipo distinto de democracia, esto va a dar una variación de consolidación para cuando se alcance la meta.

• La consolidación que va a tomar el nuevo régimen siempre será incierta y nunca se debe descartar el regreso del autoritarismo, siempre va a depender de la consolidación que llegue a tener la democratización.

En el gobierno demócrata es fundamental la elección de los gobernantes, así como la destitución de los mismos por medio de las decisiones del electorado, dentro de este gobierno también existe la independencia de los tribunales, se da seguimiento al cumplimiento de los derechos humanos como es el derecho de expresión, opinión, asociación, etc., estas características son las mismas que se niegan desde un principio en un régimen totalitario y son limitadas en el autoritario.

La democratización es un proceso de desarrollo de las instituciones sociales que conducen al fortalecimiento de la sociedad civil, resguardo de los derechos humanos básicos y la disminución de las desigualdades socioeconómicas. No todos los procesos de apertura de países no democráticos o en conflicto interno conducen efectivamente a la democratización; en aquellos casos donde los cambios son limitados se hablará de liberalización política.[3]​

La democratización del trabajo está muy relacionada con conceptos como la adhocracia donde todos los miembros de una organización o grupo tienen autoridad para tomar decisiones.

Los procesos de "democratización" corresponden a la época histórica, a partir de los años 80 , en donde a lo largo del mundo y en especial en América Latina, se empiezan a llevar a cabo transiciones de regímenes autoritarios a regímenes democráticos. Para autores como O´Donnell , esta democratización se caracteriza por tener dos etapas; la primera, que es la de transición y corresponde al paso del régimen autoritario al democrático, y la segunda, que es la consolidación de este régimen, partiendo de que sus instituciones se vuelvan de carácter fuerte y que todas las luchas políticas sean llevadas a cabo por las vías que estas mismas dan.

Se ha dado en llamar Doctrina Google a la fe entusiasta en el poder liberador de la tecnología, acompañada por el irresistible impulso de alistas a las empresas de nuevas tecnologías en la lucha global por la libertad y de esta forma alcanzar la democratización de las sociedades. Este es un enfoque liberal del proceso de democratización.[4]

Istorie 

Ceea ce este un fapt este că o tranziție politică are originea printr-un conflict, care poate fi de valori sau interese. În primul caz, un anumit grad de violență va fi folosit pentru a realiza schimbarea, în timp ce în al doilea, sunt folosite numeroase norme sau reguli. O tranziție politică de la un guvern autoritar la unul democratic se numește „democratizare”, care urmărește realizarea competitivă a unui sistem democratic.

Un exemplu de origine a acestor conflicte ar putea fi neînțelegerea religioasă, deoarece există un anumit nivel de intoleranță din partea statului. O'Donnell menționează trei caracteristici care trebuie luate în considerare pentru a înțelege procesul unei tranziții politice și consolidarea acesteia, acele caracteristici sunt următoarele:[2]

• Tranzițiile de la un regim autoritar la unul democratic pot urma diferite căi, în funcție de situația națională în joc.

• Tranziția va lua una dintre mai multe căi și trebuie luat în considerare faptul că fiecare duce la un tip diferit de democrație. Acest lucru va duce la o variație a consolidării până la atingerea obiectivului.

• Consolidarea noului regim va fi mereu incertă, iar revenirea autoritarismului nu trebuie niciodată exclusă; va depinde întotdeauna de consolidarea democratizării.

Într-un guvern democratic, alegerea liderilor este fundamentală, la fel și înlăturarea lor prin deciziile electoratului. În cadrul acestui guvern există și independența instanțelor de judecată, iar respectarea drepturilor omului este monitorizată, precum dreptul la exprimare, opinie, asociere etc. Aceste caracteristici sunt aceleași care sunt negate de la început într-un regim totalitar și sunt limitate într-un regim autoritar.

Democratizarea este un proces de dezvoltare a instituțiilor sociale care duce la consolidarea societății civile, la protejarea drepturilor fundamentale ale omului și la reducerea inegalităților socioeconomice. Nu toate procesele de deschidere din țările nedemocratice sau cele aflate în conflicte interne duc efectiv la democratizare; În acele cazuri în care schimbările sunt limitate, vom vorbi de liberalizare politică.[3]

Democratizarea muncii este strâns legată de concepte precum adhocrația, în care toți membrii unei organizații sau grup au autoritatea de a lua decizii.

Procesele de „democratizare” corespund perioadei istorice, începând cu anii 1980, când trecerile de la regimurile autoritare la cele democratice au început să aibă loc în întreaga lume, și mai ales în America Latină. Pentru autori precum O'Donnell, această democratizare se caracterizează prin două etape; Prima, care este tranziția și corespunde trecerii de la un regim autoritar la unul democratic, iar a doua, care este consolidarea acestui regim, bazat pe instituțiile sale care devin puternice și toate luptele politice se desfășoară prin canalele pe care le oferă.

Doctrina Google se referă la credința entuziastă în puterea eliberatoare a tehnologiei, însoțită de impulsul irezistibil de a înrola noi companii de tehnologie în lupta globală pentru libertate și de a realiza astfel democratizarea societăților. Aceasta este o abordare liberală a procesului de democratizare.[4]

Istorie 

Ceea ce este un fapt este că o tranziție politică are originea printr-un conflict, care poate fi de valori sau interese. În primul caz, un anumit grad de violență va fi folosit pentru a realiza schimbarea, în timp ce în al doilea, sunt folosite numeroase norme sau reguli. O tranziție politică de la un guvern autoritar la unul democratic se numește „democratizare”, care urmărește realizarea competitivă a unui sistem democratic.

Un exemplu de origine a acestor conflicte ar putea fi neînțelegerea religioasă, deoarece există un anumit nivel de intoleranță din partea statului. O'Donnell menționează trei caracteristici care trebuie luate în considerare pentru a înțelege procesul unei tranziții politice și consolidarea acesteia, acele caracteristici fiind următoarele:[2] 

• Tranzițiile de la un regim autoritar la unul democratic pot urma diferite căi, în funcție de situațiile națiunii în joc.

• Tranziția va lua una dintre mai multe căi și trebuie luat în considerare faptul că fiecare duce la un tip diferit de democrație, acest lucru va duce la o variație a consolidării până la atingerea obiectivului.

• Consolidarea noului regim va fi mereu incertă, iar revenirea autoritarismului nu trebuie niciodată exclusă; va depinde întotdeauna de consolidarea pe care ar ajunge sa o aiba respectiva democratizare.

Într-o guvernare democratica, de importanta fundamentală  este alegerea liderilor, la fel și înlăturarea lor prin deciziile electoratului. În cadrul acestui model de guvernare există și independența instanțelor de judecată, iar respectarea drepturilor omului este monitorizată, cum ar fi dreptul la exprimare, la opinie, la asociere etc., aceste caracteristici fiind aceleași care sunt negate de la început într-un regim totalitar și sunt limitate într-un regim autoritar.

Democratizarea este un proces de dezvoltare a instituțiilor sociale care duce la consolidarea societății civile, la protejarea drepturilor fundamentale ale omului și la reducerea inegalităților socioeconomice. Nu toate procesele de deschidere din țările nedemocratice sau cele aflate în conflicte interne conduc efectiv la democratizare; in acele cazuri în care schimbările sunt limitate, vom vorbi de liberalizare politică.[3]

Democratizarea muncii este strâns legată de concepte precum adhocrația, în care toți membrii unei organizații sau grup au autoritatea de a lua decizii.

Procesele de „democratizare” corespund perioadei istorice, începând cu anii 1980, când trecerile de la regimurile autoritare la cele democratice au început să aibă loc în întreaga lume, și mai ales în America Latină. Pentru autori precum O'Donnell, această democratizare se caracterizează prin două etape; Prima, care este tranziția și corespunde trecerii de la un regim autoritar la unul democratic, iar a doua, care este consolidarea acestui regim, bazat pe instituțiile sale care devin puternice și toate luptele politice se desfășoară prin canalele pe care acestea le oferă.

S-a trecut la a denumi Doctrina Google  credința entuziastă în puterea eliberatoare a tehnologiei, însoțită de impulsul irezistibil de a înrola noi companii de noua tehnologie în lupta globală pentru libertate și de a realiza astfel democratizarea societăților. Aceasta este o abordare liberală a procesului de democratizare.[4]

Actualidad

En la actualidad la democratización es un proceso necesario por las circunstancias históricas que vivimos hoy en día, ya que como fue mencionado anteriormente, el sistema demócrata nos da un tipo de garantía del cumplimiento de nuestros derechos fundamentales, que estos sean respetados y mantenidos por el sistema de acuerdo con las necesidades de la sociedad. Esto nos acerca a la idea de que la democracia es el mejor sistema político ya que reúne las mejores condiciones de vida para los ciudadanos, un ejemplo de ello es dar el derecho a la participación en las elecciones para gobernantes. En torno a lo que fue mencionado en el párrafo anterior, el autor Aumente lo expone de la siguiente manera: “La democracia aspira a la participación, cada día más consciente y más activa, del pueblo en las tareas de gobierno”,[5]​ sin embargo, se sabe que un porcentaje de la masa de personas que forman el pueblo no ejercen la oportunidad de participación en la toma de decisiones políticas, y según Nohlen, los grupos que aprovechan su derecho a la participación a la toma de decisiones políticas son los que tienen una clase económica alta, esas son las personas que integran la minoría que ejerce su voto, mientras que el resto de la población, los que no emiten son voto son los de las clases inferiores. Es importante tener en mente que una democratización no nos asegura la participación de todos los ciudadanos.

Aun cuando la democracia pareciera ser el mejor régimen político para una nación, no debe ser considerado como un proceso evolutivo de la misma, esa idea era la que se tenía hasta los años 60’s, en donde Schmitter nos explica que primero se tenía una oligarquía tradicional, pasa a una democracia censitaria para finalmente ser una democracia pluralista.

Una de las causas por las que se dé una transición política es la inestabilidad que tenga el régimen en el que se esté viviendo ya sea de distribución o de dominación, existe un modelo multidimensional sobre el cambio de régimen creado por Nohlen el cual se ve que un régimen autoritario puede pasar a una democracia y también puede suceder de manera viceversa.

En el caso de Villanueva, se destaca que la democratización puede ser reclamada a raíz de una serie injusticias y malas decisiones por parte del gobierno, decisiones equivocadas que pueden ser causa del mismo régimen político que se mantiene, como lo puede ser, un sistema autoritario. El reclamo de la democratización trae consigo distintos aspectos benéficos tanto para el desarrollo del Estado como el bienestar de la sociedad. Según Villanueva, gracias a la pluralidad de ideas y propuestas que permite establecer una democracia, esta permite aumentar la posibilidad de obtener un mejor y buen gobierno. "La democratización ha sido determinante para reconstruir la naturaleza pública del gobierno, para liberarlo de los grupos de interés que lo han tenido en cautiverio y para disuadirlo de aventuras, fantasías e improvisaciones, ante la expectativa de sanciones electorales de desalojo y alternancia. La democratización ha sido también tirar lastre y crear las condiciones para atender con eficiencia los muchos males, necesidades y problemas públicos."[6]

Prezent 

Astăzi, democratizarea este un proces necesar datorită circumstanțelor istorice pe care le trăim astăzi. După cum am menționat mai sus, sistemul democratic ne oferă garanția că drepturile noastre fundamentale vor fi respectate și susținute de sistem în conformitate cu nevoile societății. Acest lucru ne aduce mai aproape de ideea că democrația este cel mai bun sistem politic, deoarece oferă cele mai bune condiții de viață pentru cetățeni. Un exemplu în acest sens este acordarea dreptului de a participa la alegeri pentru lideri. Referitor la cele menționate în paragraful anterior, autorul Aumente o explică în felul următor: „Democrația aspiră la participarea, din ce în ce mai conștientă și mai activă, a poporului la sarcinile guvernamentale”, [5] se știe însă că un procent din masa oamenilor care alcătuiesc poporul nu își exercită posibilitatea de a participa la luarea deciziilor politice, iar cei care nu au dreptul de a participa la luarea deciziilor politice nu au dreptul de a participa la luarea deciziilor politice o clasă economică înaltă, aceia sunt oamenii care alcătuiesc minoritatea care își exercită votul, în timp ce restul populației, cei care nu își votează sunt cei din clasele inferioare. Este important de reținut că democratizarea nu garantează participarea tuturor cetățenilor.

Chiar dacă democrația pare a fi cel mai bun sistem politic pentru o națiune, ea nu trebuie considerată un proces evolutiv. Aceasta a fost ideea susținută până în anii 1960, când Schmitter a explicat că democrația s-a dezvoltat mai întâi într-o oligarhie tradițională, apoi într-o democrație bazată pe recensământ și în cele din urmă într-o democrație pluralistă.

Una dintre cauzele unei tranziții politice este instabilitatea regimului în care se trăiește, fie că este vorba de un regim de distribuție sau de dominație. Există un model multidimensional privind schimbarea de regim creat de Nohlen, care arată că un regim autoritar poate trece la o democrație și invers.

În cazul lui Villanueva, se subliniază că democratizarea poate fi cerută în urma unei serii de nedreptăți și decizii proaste ale guvernului, decizii greșite care pot fi cauzate de însuși regimul politic care persistă, precum un sistem autoritar. Cererea de democratizare aduce cu sine diverse aspecte benefice atât pentru dezvoltarea statului, cât și pentru bunăstarea societății. Potrivit lui Villanueva, diversitatea ideilor și propunerilor pe care o democrație le permite crește probabilitatea de a obține o guvernare mai bună și mai eficientă. „Democratizarea a fost crucială în reconstruirea naturii publice a guvernării, în eliberarea acesteia de grupurile de interese care l-au ținut captiv și în descurajarea lui de aventuri, fantezii și improvizații, în așteptarea sancțiunilor electorale de evacuare și alternanță.

In prezent 

In actualitate, democratizarea este un proces necesar datorită circumstanțelor istorice pe care azi le trăim, după cum s-a menționat mai sus, sistemul democratic ne oferă garanția că drepturile noastre fundamentale vor fi respectate și susținute de sistem în conformitate cu nevoile societății. 

Acest lucru ne aduce mai aproape de ideea că democrația este cel mai bun sistem politic, deoarece oferă cele mai bune condiții de viață pentru cetățeni, un exemplu în acest sens este acordarea dreptului de a participa la alegeri pentru a desemna liderii. Referitor la cele menționate în paragraful anterior, autorul Aumente explică în felul următor: „Democrația aspiră la participarea, din ce în ce mai conștientă și mai activă, a poporului la sarcinile guvernamentale”, [5] se știe însă că un procent din masa oamenilor care alcătuiesc poporul nu își exercită posibilitatea de a participa la luarea deciziilor politice,

si conform lui Nohlen, grupurile care profita de dreptul de a participa la luarea de decizii politice apartin clasei economice înalte, acelea fiind persoanele care alcătuiesc minoritatea care își exercită votul, în timp ce restul populației, cei care nu își exercita votul sunt cei din clasele inferioare. Este important de reținut că democratizarea nu garantează participarea tuturor cetățenilor.

Chiar dacă democrația pare a fi cel mai bun sistem politic pentru o națiune, ea nu trebuie considerată un proces evolutiv. Aceasta a fost ideea susținută până în anii 1960, când Schmitter a explicat că democrația s-a dezvoltat mai întâi într-o oligarhie tradițională, apoi într-o democrație cenzitară și în cele din urmă într-o democrație pluralistă.

Una dintre cauzele unei tranziții politice este instabilitatea regimului în care se trăiește, fie că este vorba de un regim de distribuție sau de dominație. Există un model multidimensional privind schimbarea de regim creat de Nohlen, care arată că un regim autoritar poate trece la o democrație și invers.

În cazul Villanueva, se subliniază că democratizarea poate fi cerută în urma unei serii de nedreptăți și decizii proaste ale guvernului, decizii greșite care pot fi cauzate de însuși regimul politic care persistă, precum un sistem autoritar. Cererea de democratizare aduce cu sine diverse aspecte benefice atât pentru dezvoltarea statului, cât și pentru bunăstarea societății. Potrivit lui Villanueva, diversitatea ideilor și propunerilor pe care o democrație le permite crește probabilitatea de a obține o guvernare mai bună și mai eficientă. „Democratizarea a fost crucială în reconstruirea naturii publice a guvernării, în eliberarea acesteia de grupurile de interese care l-au ținut captiv și în descurajarea lui de aventuri, fantezii și improvizații, în așteptarea sancțiunilor electorale de evacuare și alternanță.

Véase también

• Democracia

• Liberalismo

• Ciencia política

• Derechos humanos

• Sociedad civil

• Participación ciudadana

• Erosión democrática

Referencias

Vezi și 

• Democrație 

• Liberalism 

• Științe politice 

• Drepturile omului 

• Societate civilă 

• Participarea cetățenilor 

• Eroziunea democratică 

Referințe

Vezi și 

• Democrație 

• Liberalism 

• Științe politice 

• Drepturile omului 

• Societate civilă 

• Participarea cetățenilor 

• Eroziunea democratică 

Referințe