Soy muy triste Cayetana. Huyo de la inmoralidad y de la a-moralidad de la sociedad en que nací, dejando atras 44 años de vida (con todo lo que cabe en ella: padres, hermanos, amigos, compañeros, etc), y me fui a buscar un mundo con un grado un poco mas alto de moralidad. Me sentía mal venir a vivir mejor, en una sociedad a que no he participado con nada, pero en el mismo tiempo, no tenia a mi mano otra opcion mas efectiva. El grado de moralidad, mucho mas alto que el de mi mundo, lo sentía incluso en la respiracion, lo sentia en el aire que respiraba, en aquel final del 2003 cuando respiraba por la primera vez en mi vida, el aire de España,, mas preciso... el aire valenciano. Pero mi alegria duro muy poco. Tres meses mas tarde tuvo lugar el atentado terrorista de a 11 de marzo, de Madrid, y España cambio su color político, de azul... a rojo, para muchos años. E huido de rojo, a mas de 3000 kms de distancia, gastando todas mis fuerzas, y cuando toco el azul... se cambio... en rojo. Aprendí el español solo por medio informal, asi como un niño aprende su lengua materna, en los primeros 4-5-6 años. Aunque en el mundo de la educación formal solo soy un absolvente del FP1, mi pasión de toda la vida, mi hobby, ha sido la biblioteca. En mi mundo, en mi tiempo libre, mi prioridad era pasar cuanto mas tiempo en la aula de la biblioteca publica de mi municipio. Venido en España en el tiempo cuando el internet se ampliaba de un día a otro día mas, vivi los tiempos cuando labiblioteca publica se mudo... incluso en mi smartphone. El mundo idiomatico español es mucho mas grande que el mundo idiomatico rumano, y para explorarlo, tenia que invertir mas esfuerzo. Como un buzo que busca perlas, tenia dedicar mas tiempo a mis sumersiones. Pero, para sostener mi hobby, uno como yo, con condicion de asalariado, tiene que vender 1/3 del día, para obtener estos recursos. Cuanto mas se alejaba del 2004, España... mas roja se ponia, el empleador (en construcciones) menos respeto tenia para el convenio, robando mi tiempo, y impidiéndome de este modo alimentarme de mis tan necesidadas sumersiones. Invenstigo todas las posibilidades que tenia, y porque el sector transporte anunciaba una gran revolucion, investigando con cuidad lo que proponia, tomando en cuenta mi propia experiencia en el transporte rumano, de casi 25 años, dejo el descontrolado mundo de la construcciones, para el mas controlado sector laboral del mundo, esperando asi encontrar posibilidades para conservar mi tiempo propiedad privada, espacio de tiempo que necesitaba para el crecimiento de mi propia personalidad. En poco tiempo comprendi que he saltado del fuego al sarten, cayendo de una trampa clasica en una trampa mucho mas perfida. Como un otro Pardaillan por otras catacumbas de la Inquisicion, la unica via que quedaba abierta estaba... en adelante. Volver, no era posible. Salir vivo de las manos de esta nueva forma de inquizicion me parecia de muy reducida probabilidad. Comence a buscar posibilidades de dejar rastros. Trazando una grieta aqui, otra grieta alla, no era mucho pero... era mas que nada, Como en la criminologia, cualquier huella es importante. Pues... si te mueres, la posibilidad que alguien investigue el crimen, es mas grande que cero, pero si no te mueres... si vives, nadie va a investigar aquel tramo donde tu, has visto la Muerte.

Pues, fisicamente no he muerto. Pero... civilmente, si.

Lo mejor es cuando pasan... simultaneamente, las dos, o cuando no pasa ninguna. Ser fisicamente vivo, y civilmente muerto, es una tortura que no se puede imaginar.

Buscando y buscando salidas, se me sumaron en mas de 35 "depositos", innumerables paginas web dedicadas por mi a terminos (preporendamente juridicos) existentes en el vocabulario de la Europa Occidental, pero inexistentes en el vocabulario de la Europa Oriental, mas exactamente dicho en el vocabulario de la lengua rumana, porque dezconosco el idioma bulgaro, sloveno, croato, ungaro, slovaco, checo, polaco, etc, y no se el estado de aquellas idiomas. Estas ultimas dias, o... semanas, descubri la posibilidad de volcar el contenido de aquellos mas de "depositos", en uno solo. Descubri de este modo que son alrededor de 4000 paginas web. Si consideramos a cada una de esta pagina, como un libro, como un folleto, como un cuaderno, hablamos de una biblioteca con 4000 volumenes. Una bibliotecas con dos filas de estanterias. Digamos que por la mano isquierdo tenemos la estanteria con los volumenes en español, y por la mano derecha tenemos la estanteria con los volumenes en rumano. Pues, la estanteria rumana, es... casi... vacia.

Ignorantia juris non excusat. Lo que mas tristeza me da, es que el rumano, no tiene excusas por desconocer la "juris", aunque no dispone de bibliografia minima necesaria, en su idioma. Pero hoy en dia, con ayuda de el ordenador, con ayuda de los "machine translation", nadie puede dejarse fuera del conocimiento de las leyes que han sido promulgadas y publicadas, y son... en vigor.

(4.987 bytes)

Sunt foarte trista Cayetana. Fug de imoralitatea și a-moralitatea societății în care m-am născut, lăsând în urmă 44 de ani de viață (cu tot ce se potrivește în ea: părinți, frați, prieteni, colegi etc.), și m-am dus să caut. o lume cu un grad de moralitate ceva mai ridicat. Mi-a părut rău că am venit să trăiesc mai bine, într-o societate în care nu am participat cu nimic, dar, în același timp, nu aveam altă variantă mai eficientă la îndemână. Gradul de moralitate, mult mai mare decât cel al lumii mele, l-am simțit chiar și în respirație, l-am simțit în aerul pe care l-am respirat, la sfârșitul anului 2003 când am respirat pentru prima dată în viață, aerul Spaniei. , mai precis... aerul valencian. Dar bucuria mea a fost de scurtă durată. Trei luni mai târziu, la Madrid a avut loc atacul terorist din 11 martie, iar Spania și-a schimbat culoarea politică, de la albastru... la roșu, timp de mulți ani. Și am fugit de roșu, la mai bine de 3000 de km distanță, cheltuind toate puterile, iar când ating albastrul... se schimbă... în roșu. Am învățat spaniola doar informal, așa cum un copil își învață limba maternă, în primii 4-5-6 ani. Deși în lumea educației formale sunt doar absolvent de FP1, pasiunea mea de-o viață, hobby-ul meu, a fost biblioteca. În lumea mea, în timpul liber, prioritatea mea era să petrec cât mai mult timp în sala de clasă a bibliotecii publice a municipiului meu. Am venit în Spania pe vremea când internetul s-a extins de la o zi la alta, am trăit vremurile în care biblioteca publică se muta... chiar și pe smartphone. Lumea limbii spaniole este mult mai mare decât lumea limbii române și, pentru a o explora, a trebuit să investesc mai mult efort. Ca un scafandru care caută perle, a trebuit să petrec mai mult timp în scufundări. Dar, pentru a-mi susține hobby-ul, cineva ca mine, cu statut de salariat, trebuie să vândă 1/3 din zi, pentru a obține aceste resurse. Cu cât mă îndepărtam de 2004, Spania... cu cât era mai roșie, cu atât angajatorul (în construcții) avea mai puțin respect față de contract, furându-mi timpul și împiedicându-mă astfel să mă hrănesc cu scufundările mele atât de necesare. Am investigat toate posibilitățile pe care le aveam și pentru că sectorul transporturilor a anunțat o mare revoluție, investigând cu atenție ceea ce își propunea, ținând cont de propria mea experiență în transportul românesc, de aproape 25 de ani, am părăsit lumea necontrolată a construcțiilor, pentru cel mai controlat sector al muncii din lume, sperând astfel să găsesc posibilități de a-mi conserva timpul ca proprietate privată, un spațiu de timp de care aveam nevoie pentru creșterea propriei personalități. In scurt timp am inteles ca am sarit de pe foc in tigaie, cazand dintr-o capcana clasica intr-o capcana mult mai perfida. Ca un alt Pardaillan prin alte catacombe ale Inchiziției, singura cale rămasă deschisă era... de acum înainte. Întoarcerea nu a fost posibilă. Ieșirea vie din mâinile acestei noi forme de inchiziție mi s-a părut foarte puțin probabil. Începeți să căutați posibilități de a lăsa urme. Urmărind o fisură aici, o altă fisură acolo, nu a fost mult dar... a fost mai mult decât nimic, ca în criminologie, orice urmă este importantă. Ei bine... dacă mori, posibilitatea ca cineva să investigheze crima este mai mare decât zero, dar dacă nu mori... dacă trăiești, nimeni nu va investiga acea secțiune în care ai văzut Moartea.

Ei bine, nu am murit fizic. Dar... civil, da.

Cel mai bun lucru este când se întâmplă... simultan, ambele, sau când niciunul nu se întâmplă. A fi viu din punct de vedere fizic și mort civil este o tortură care nu poate fi imaginată.

Căutând și căutând puncte de vânzare, mi s-au alăturat peste 35 de „depozite”, nenumărate pagini web dedicate de mine termenilor (predominant legali) existenți în vocabularul Europei de Vest, dar inexistenți în vocabularul Europei de Est, mai exact. spus în vocabularul limbii române, pentru că nu cunosc limbile bulgară, slovenă, croată, maghiară, slovacă, cehă, poloneză etc. și nu cunosc statutul acelor limbi. În ultimele zile, sau... săptămâni, am descoperit posibilitatea de a arunca conținutul acelor mai mult decât „depozite” într-una singură. Am descoperit astfel că există în jur de 4000 de pagini web. Dacă considerăm fiecare din această pagină ca o carte, ca o broșură, ca un caiet, vorbim de o bibliotecă cu 4000 de volume. O bibliotecă cu două rânduri de rafturi. Sa zicem ca in stanga avem raftul cu volumele in spaniola, iar in dreapta avem raftul cu volumele in romana. Ei bine, raftul românesc, e... aproape... gol.

Ignorantia juris non excuse. Cel mai mult mă întristează că românul nu are scuze pentru a nu cunoaște „juris”, deși nu are bibliografia minimă necesară în limba sa. Dar astăzi, cu ajutorul calculatorului, cu ajutorul „traducerii automate”, nimeni nu poate fi lăsat în afara cunoașterii legilor care au fost promulgate și publicate, și sunt... în vigoare.

Sunt foarte trista Cayetana. Fug de imoralitatea și a-moralitatea societății în care m-am născut, lăsând în urmă 44 de ani de viață (cu tot ce se potrivește în ea: părinți, frați, prieteni, colegi etc.), și m-am dus să caut. o lume cu un grad de moralitate ceva mai ridicat. Mi-a părut rău că am venit să trăiesc mai bine, într-o societate în care nu am participat cu nimic, dar, în același timp, nu aveam altă variantă mai eficientă la îndemână. Gradul de moralitate, mult mai mare decât cel al lumii mele, l-am simțit chiar și în respirație, l-am simțit în aerul pe care l-am respirat, la sfârșitul anului 2003 când am respirat pentru prima dată în viață, aerul Spaniei. , mai precis... aerul valencian. Dar bucuria mea a fost de scurtă durată. Trei luni mai târziu, la Madrid a avut loc atacul terorist din 11 martie, iar Spania și-a schimbat culoarea politică, de la albastru... la roșu, timp de mulți ani. Și am fugit de roșu, la mai bine de 3000 de km distanță, cheltuind toate puterile, iar când ating albastrul... se schimbă... în roșu. Am învățat spaniola doar informal, așa cum un copil își învață limba maternă, în primii 4-5-6 ani. Deși în lumea educației formale sunt doar absolvent de FP1, pasiunea mea de-o viață, hobby-ul meu, a fost biblioteca. În lumea mea, în timpul liber, prioritatea mea era să petrec cât mai mult timp în sala de clasă a bibliotecii publice a municipiului meu. Am venit în Spania pe vremea când internetul s-a extins de la o zi la alta, am trăit vremurile în care biblioteca publică se muta... chiar și pe smartphone. Lumea limbii spaniole este mult mai mare decât lumea limbii române și, pentru a o explora, a trebuit să investesc mai mult efort. Ca un scafandru care caută perle, a trebuit să petrec mai mult timp în scufundări. Dar, pentru a-mi susține hobby-ul, cineva ca mine, cu statut de salariat, trebuie să vândă 1/3 din zi, pentru a obține aceste resurse. Cu cât mă îndepărtam de 2004, Spania... cu cât era mai roșie, cu atât angajatorul (în construcții) avea mai puțin respect față de contract, furându-mi timpul și împiedicându-mă astfel să mă hrănesc cu scufundările mele atât de necesare. Am investigat toate posibilitățile pe care le aveam și pentru că sectorul transporturilor a anunțat o mare revoluție, investigând cu atenție ceea ce își propunea, ținând cont de propria mea experiență în transportul românesc, de aproape 25 de ani, am părăsit lumea necontrolată a construcțiilor, pentru cel mai controlat sector al muncii din lume, sperând astfel să găsesc posibilități de a-mi conserva timpul ca proprietate privată, un spațiu de timp de care aveam nevoie pentru creșterea propriei personalități. In scurt timp am inteles ca am sarit de pe foc in tigaie, cazand dintr-o capcana clasica intr-o capcana mult mai perfida. Ca un alt Pardaillan prin alte catacombe ale Inchiziției, singura cale rămasă deschisă era... de acum înainte. Întoarcerea nu a fost posibilă. Ieșirea vie din mâinile acestei noi forme de inchiziție mi s-a părut foarte puțin probabil. Începeți să căutați posibilități de a lăsa urme. Urmărind o fisură aici, o altă fisură acolo, nu a fost mult dar... a fost mai mult decât nimic, ca în criminologie, orice urmă este importantă. Ei bine... dacă mori, posibilitatea ca cineva să investigheze crima este mai mare decât zero, dar dacă nu mori... dacă trăiești, nimeni nu va investiga acea secțiune în care ai văzut Moartea.

Ei bine, nu am murit fizic. Dar... civil, da.

Cel mai bun lucru este când se întâmplă... simultan, ambele, sau când niciunul nu se întâmplă. A fi viu din punct de vedere fizic și mort civil este o tortură care nu poate fi imaginată.

Căutând și căutând puncte de vânzare, mi s-au alăturat peste 35 de „depozite”, nenumărate pagini web dedicate de mine termenilor (predominant legali) existenți în vocabularul Europei de Vest, dar inexistenți în vocabularul Europei de Est, mai exact. spus în vocabularul limbii române, pentru că nu cunosc limbile bulgară, slovenă, croată, maghiară, slovacă, cehă, poloneză etc. și nu cunosc statutul acelor limbi. În ultimele zile, sau... săptămâni, am descoperit posibilitatea de a arunca conținutul acelor mai mult decât „depozite” într-una singură. Am descoperit astfel că există în jur de 4000 de pagini web. Dacă considerăm fiecare din această pagină ca o carte, ca o broșură, ca un caiet, vorbim de o bibliotecă cu 4000 de volume. O bibliotecă cu două rânduri de rafturi. Sa zicem ca in stanga avem raftul cu volumele in spaniola, iar in dreapta avem raftul cu volumele in romana. Ei bine, raftul românesc, e... aproape... gol.

Ignorantia juris non excuse. Cel mai mult mă întristează că românul nu are scuze pentru a nu cunoaște „juris”, deși nu are bibliografia minimă necesară în limba sa. Dar astăzi, cu ajutorul calculatorului, cu ajutorul „traducerii automate”, nimeni nu poate fi lăsat în afara cunoașterii legilor care au fost promulgate și publicate, și sunt... în vigoare.