Dreptul sovietic

/

Derecho sovietico

Page start up on 08.04.2022_17.39 (UTC+1 / Paterna, España) 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W

Documentary source / документальный источник : Derecho soviético - Wikipedia en español > 8.448 bytes| Romanian Wikipedia = non-existent article

¡Aviso al lector!

Lo mas productivo es leer el original de este articulo, en su sitio, en Derecho soviético - Wikipedia en español.

Incluso si no sabes leer en español, es importante visitar ante todo el articulo original. Mi intento es lo de intentar a ayudar a el que no sabe leer español, pero nunca esta copia va ser tan completa como el original. Muchas veces yo no llego a trasplantar aquí todos los enlaces, todas las imágenes, todas las referencias y las bibliografías.

Aquí, es solo una especie de reseña y presentación del libro, es solo una especie de "introducción al tema".

/

Stimate cititor!

Cel mai productiv este să citești originalul acestui articol, pe site-ul său, Dreptul Sovietic - Wikipedia în spaniolă.

Chiar dacă nu știi să citești în spaniolă, este important să vizitezi mai întâi articolul original. Intenția mea este să încerc sa îi ajut pe cei care nu pot citi spaniolă, dar aceste copii pe care eu le fac, nu vor fi niciodată la fel de complete ca originalul. De cele mai multe ori nu reușesc să transplantez aici toate linkurile, toate imaginile, toate referințele și bibliografiile.

Aici, este doar un fel de "recenzie și prezentare a cărții", este doar un fel de "introducere la temă".

Listado de subpáginas / Lista de subpagini .

  1. Derecho socialista / Dreptul socialist .

  2. Sistema jurídico / Sistem juridic .

  3. Decreto sobre la Tierra / Dreptul asupra Pământului .

  4. Colectivización en la Union Sovietica / Colectivizarea in Uniunea Sovietica .

  5. Educación en la Union Sovietica / Educația in Uniunea Sovietica .

  6. Rusificación / Rusificarea .

  7. Rusificación de Ucrania / Rusificarea Ucrainei .

  8. Bloque del Este / Blocul de Est .

  9. Emigración y deserción del Bloque del Este / Emigrarea și dezertarea din Blocul de Est .

  10. Censura en la Unión Soviética / Cenzura în Uniunea Sovietică .

  11. Gran Enciclopedia Soviética / Marea Enciclopedie Sovietică .

  12. Psiquiatría represiva en la Unión Soviética / Psihiatria represivă în Uniunea Sovietică .

  13. Represión política en la Unión Soviética / Represiunea politică în Uniunea Sovietică .

  14. Historia de la Unión Soviética / Istoria Uniunii Sovietice .

  15. Filosofía en la Unión Soviética / Filosofia în Uniunea Sovietică .

  16. Filosofía marxista soviética / Filosofia marxistă sovietică .

  17. Religión en la Unión Soviética / Religia în Uniunea Sovietică .

  18. Cultura de la Unión Soviética / Cultura Uniunii Sovietice .

  19. Comunismo soviético / Comunismul sovietic .

  20. Nostalgia por la Unión Soviética / Nostalgia pentru Uniunea Sovietică

  21. Homo sovieticus / Homo sovieticus .

Column 1.

The original text.


El Derecho soviético es la legislación que desarrolló la Unión Soviética después de la Revolución de Octubre de 1917 hasta su disolución en 1991, sirviendo de modelo para la gran mayoría de los estados comunistas después de la Segunda Guerra Mundial.



El Derecho Soviético tiene algunas características de los sistemas del Derecho de Europa Continental, incluyendo algunas reglas similares en su procedimiento y metodología.



Índice

1 Historia e influencia del derecho soviético

2 Estructura de los tribunales soviéticos

3 Constitución

4 Referencias

5 Véase también

6 Bibliografía


Historia e influencia del derecho soviético

El sistema legal de la Unión Soviética fue el principal modelo a seguir por los otros miembros de la familia soviética de sistemas legales, como Mongolia, la República Popular China (entre 1949 y 1960), los países del este de Europa, con excepción de Yugoslavia, Cuba y Vietnam, entre los más destacados. Este sistema legal fue desarrollado después de la Revolución rusa de 1917, utilizando el sistema básico del derecho continental europeo, que da preeminencia a la ley sobre la decisión judicial, con muchos elementos originados en la tradición legal rusa (que se remonta al siglo X con la Rus de Kiev) e influencias de la ley secular y canónica bizantina.







En 1917, las autoridades soviéticas formalmente repudiaron toda la legislación zarista e iniciaron el establecimiento de un sistema socialista, con el objetivo final de alcanzar el comunismo. Con este fin, en 1918 el Comité Ejecutivo Central Panruso promulgó una serie de decretos entre los cuales destacan el Decreto del 19 de febrero de 1918 acerca de la socialización de la tierra,​ el Decreto del 27 de abril de 1918 acerca de la abolición del derecho sucesorio​ y el Decreto del 20 de agosto de 1918 acerca de la abolición de la propiedad privada de los bienes inmuebles en las ciudades.


La vasta mayoría de los teóricos marxistas habían desarrollado asuntos políticos, económicos y sociológicos, pero no sobre legislación. Karl Marx únicamente se había pronunciado muy escuetamente sobre algunos temas de legislación en su ensayo Crítica a los Programas de Gotta y Erfurt, lo que no daba pautas al momento de establecer un sistema legal socialista, usando mayormente teoría legal no marxista. Por esa razón aparecieron una serie de juristas que establecieron las pautas teóricas del nuevo sistema, destacándose entre ellos Piotr Stuchka, Evgueni Pasukanis y Andréi Vyshinski.​







Entre los objetivos tenidos en cuenta por los juristas soviéticos se encontraba el eliminar el poder político que hubieran detentado las clases sociales que representaban el sistema zarista. Asimismo, se tuvo muy en cuenta el establecer normas que establecieran un sistema económico socialista a fin de progresar en el comunismo, y finalmente se veía al Derecho como un instrumento por el cual todos los ciudadanos debieran construir el sistema comunista.

(2.925 bytes)




Estructura de los tribunales soviéticos

Existen desacuerdos sobre la neutralidad en el punto de vista de la versión actual de este artículo o sección.

En la página de discusión puedes consultar el debate al respecto.


Una constante en la historia del Derecho Soviético fue el abandono del contradictorio, en el que el demandante y el demandado argumentan ante un juez neutral, inclinándose por acoger el principio inquisitivo, privilegiando la búsqueda de la verdad material por el tribunal.

Así, los procedimientos ante los tribunales en la Unión Soviética contaban con un Juez, un procurador (fiscal), un abogado de la defensa, y dos asesores populares, a los que se le permitía libre participación en el juicio. Los juicios mantienen los tecnicismos legales al mínimo;




A pesar de que las normas procesales fueron cambiando en el tiempo, el proceso judicial soviético estaba fuertemente orientado al fin de establecer la verdad material de los hechos, antes que la verdad formal derivada de un sistema puramente contradictorio. Algunos aspectos de esos principios jurídicos soviéticos, fueron también receptados en algunos sistemas jurídicos de países capitalistas, sobre todo en lo referido al aumento de facultades instructoras para los jueces.



El derecho soviético consagra también el principio de igualdad ante la ley de todos los ciudadanos y la garantía de la doble instancia, según el cual el acusado puede apelar la sentencia a un tribunal superior si cree que la sentencia es injusta.




Al igual que en el derecho occidental, el procurador (fiscal) también puede apelar, si considera que la sentencia ha sido injusta. La Ley soviética también garantiza al defendido el derecho legal de representación, y el derecho de ser juzgado en su lengua materna o el uso de un intérprete. También al igual que en la mayoría de los países occidentales, los juicios orales eran públicos, aunque excepcionalmente podían celebrarse a puertas cerradas si se encontraban afectados secretos del Estado.




Constitución

Artículo principal: Constitución de la Unión Soviética


Desde su fundación hasta su disolución la Unión Soviética rigieron cuatro constituciones:


  1. La Constitución de 1918, sancionada luego de la Revolución de Octubre. No se aplicó en principio a la Unión Soviética —todavía no existía— sino a la que luego sería uno de sus Estados parte más importante, la República Socialista Federativa Soviética de Rusia.

  2. La Constitución de 1924, sancionada luego del establecimiento de la URSS y que legitimaba su formación, además de reestructurar los órganos de gobierno. Fue la primera de naturaleza federal.

  3. La Constitución de 1936 o Constitución de Stalin, que supuso grandes cambios respecto a la anterior.

  4. La Constitución de 1977 o Constitución de Brézhnev, la última y más extensa de las cuatro.

(2.800 bytes)

Column 2.

Automatic translation.


Dreptul sovietic este legislația pe care Uniunea Sovietică a dezvoltat-o ​​după Revoluția din octombrie 1917 până la dizolvarea acesteia în 1991, servind drept model pentru marea majoritate a statelor comuniste după cel de-al Doilea Război Mondial.



Dreptul sovietic are unele caracteristici ale sistemelor de drept european continental, inclusiv unele reguli similare de procedură și metodologie.




Index

1 Istoria și influența dreptului sovietic

2 Structura tribunalelor sovietice

3 Constituție

4 Referințe

5 Vezi de asemenea

6 Bibliografie


Istoria și influența dreptului sovietic

Sistemul juridic al Uniunii Sovietice a fost principalul model de urmat de ceilalți membri ai familiei sovietice de sisteme juridice, precum Mongolia, Republica Populară Chineză (între 1949 și 1960), țările din Europa de Est, cu cu excepția Iugoslaviei, Cuba și Vietnam, printre cele mai proeminente. Acest sistem juridic a fost dezvoltat după Revoluția Rusă din 1917, folosind sistemul de bază al dreptului european continental, care acordă preeminență dreptului asupra hotărârii judecătorești, cu multe elemente care își au originea în tradiția juridică rusă (începând cu secolul al X-lea cu Kievan). Rus) și influențe din dreptul laic și canonic bizantin.







În 1917, autoritățile sovietice au repudiat în mod oficial toată legislația țaristă și au început înființarea unui sistem socialist, cu scopul final de a realiza comunismul. În acest scop, în 1918, Comitetul Executiv Central al Rusiei a emis o serie de decrete, inclusiv Decretul din 19 februarie 1918 privind socializarea pământului, Decretul din 27 aprilie 1918 privind desființarea legii moștenirii și Decretul. din 20 august 1918 privind desfiinţarea dreptului de proprietate privată asupra imobilelor din oraşe.





Marea majoritate a teoreticienilor marxişti s-au ocupat de probleme politice, economice şi sociologice, dar nu şi de legislaţie. Karl Marx s-a pronunțat foarte succint asupra unor probleme de legislație în Critica programelor Gotta și Erfurt, care nu dădea linii directoare la stabilirea unui sistem juridic socialist, folosind în mare parte teorie juridică nemarxistă. Din acest motiv, au apărut o serie de juriști care au stabilit liniile directoare teoretice ale noului sistem, remarcându-se printre aceștia Piotr Stuchka, Evgueni Pasukanis și Andréi Vyshinski.









Printre obiectivele avute în vedere de juriștii sovietici a fost eliminarea puterii politice pe care ar fi deținut-o clasele sociale care reprezentau sistemul țarist. De asemenea, s-a avut în vedere stabilirea unor norme care au instituit un sistem economic socialist în vederea progresului în comunism, iar în final Legea a fost văzută ca un instrument prin care toți cetățenii ar trebui să construiască sistemul comunist.







Structura tribunalelor sovietice


Există dezacorduri cu privire la neutralitatea punctului de vedere a versiunii curente a acestui articol sau secțiune.

Puteți consulta discuția pe pagina de discuții.


O constantă în istoria dreptului sovietic a fost abandonarea contradictoriului, în care reclamantul și pârâtul se ceartă în fața unui judecător neutru, înclinând spre acceptarea principiului inchizitorial, favorizând căutarea adevărului material de către instanță.


Astfel, procedurile în fața instanțelor din Uniunea Sovietică aveau un judecător, un procuror (procuror), un apărător și doi consilieri populari, cărora li se permitea participarea liberă la proces. Procesele mențin aspectele tehnice legale la minimum;





În ciuda modificărilor regulilor procedurale în timp, procesul judiciar sovietic a fost puternic orientat spre stabilirea adevărului material al faptelor, mai degrabă decât a adevărului formal derivat dintr-un sistem pur contradictorial. Unele aspecte ale acestor principii juridice sovietice au fost acceptate și în unele sisteme juridice ale țărilor capitaliste, în special în ceea ce privește creșterea puterilor de investigare a judecătorilor.





Dreptul sovietic consacră, de asemenea, principiul egalității în fața legii a tuturor cetățenilor și garanția dublei instanțe, potrivit căruia acuzatul poate ataca sentința la o instanță superioară dacă consideră că sentința este nedreaptă.





Ca și în dreptul occidental, procurorul (procurorul) poate face și recurs, dacă consideră că sentința a fost nedreaptă. De asemenea, legea sovietică garantează inculpatului dreptul legal la reprezentare și dreptul de a fi judecat în limba maternă sau la utilizarea unui interpret. De asemenea, ca și în majoritatea țărilor occidentale, procesele orale erau publice, deși, în mod excepțional, puteau avea loc cu ușile închise dacă erau implicate secrete de stat.






Constituţie

Articolul principal: Constituția Uniunii Sovietice


De la înființare până la dizolvare, Uniunea Sovietică a guvernat patru constituții:


  1. Constituția din 1918, sancționată după Revoluția din octombrie. În principiu, nu s-a aplicat Uniunii Sovietice — nu exista încă — ci a ceea ce avea să devină mai târziu unul dintre cele mai importante state ale sale de partid, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă.

  2. Constituția din 1924, sancționată după înființarea URSS și care a legitimat formarea acesteia, pe lângă restructurarea organelor de conducere. A fost primul de natură federală.

  3. Constituția din 1936 sau Constituția lui Stalin, care a implicat modificări majore față de cea anterioară.

  4. Constituția din 1977 sau Constituția Brejnev, ultima și cea mai lungă dintre cele patru.

Column 3.

Automatic translation.


Soviet law is the legislation that the Soviet Union developed after the October Revolution of 1917 until its dissolution in 1991, serving as a model for the vast majority of communist states after World War II.





Soviet Law has some characteristics of Continental European Law systems, including some similar rules in procedure and methodology.




Index

1 History and influence of Soviet law

2 Structure of the Soviet courts

3 Constitution

4 References

5 See also

6 Bibliography



History and influence of Soviet law

The legal system of the Soviet Union was the main model to be followed by the other members of the Soviet family of legal systems, such as Mongolia, the People's Republic of China (between 1949 and 1960), the countries of Eastern Europe, with the exception of Yugoslavia. , Cuba and Vietnam, among the most prominent. This legal system was developed after the Russian Revolution of 1917, using the basic system of continental European law, which gives pre-eminence to law over judicial decision, with many elements originating in the Russian legal tradition (going back to the 10th century with Kievan Rus) and influences from Byzantine secular and canon law.






In 1917, the Soviet authorities formally repudiated all tsarist legislation and began the establishment of a socialist system, with the ultimate goal of achieving communism. To this end, in 1918 the All-Russian Central Executive Committee issued a series of decrees, including the Decree of February 19, 1918 on the socialization of the land, the Decree of April 27, 1918 on the abolition of inheritance law and the Decree of August 20, 1918 on the abolition of private ownership of real estate in cities.





The vast majority of Marxist theorists had dealt with political, economic, and sociological issues, but not with legislation. Karl Marx had only pronounced very succinctly on some issues of legislation in his Critique of the Gotta and Erfurt Programs, which did not give guidelines when establishing a socialist legal system, using mostly non-Marxist legal theory. For this reason, a series of jurists appeared who established the theoretical guidelines of the new system, standing out among them Piotr Stuchka, Evgueni Pasukanis and Andréi Vyshinski.








Among the objectives taken into account by the Soviet jurists was to eliminate the political power that the social classes that represented the tsarist system would have held. Likewise, the establishment of norms that established a socialist economic system in order to progress in communism was taken into account, and finally the Law was seen as an instrument by which all citizens should build the communist system.







Structure of the Soviet courts


There are disagreements about the point-of-view neutrality of the current version of this article or section.

You can check out the discussion on the talk page.


A constant in the history of Soviet Law was the abandonment of the contradictory, in which the plaintiff and the defendant argue before a neutral judge, leaning towards accepting the inquisitorial principle, favoring the search for the material truth by the court.

Thus, the procedures before the courts in the Soviet Union had a judge, a procurator (prosecutor), a defense attorney, and two popular advisers, who were allowed free participation in the trial. Trials keep legal technicalities to a minimum;





Despite the procedural rules changing over time, the Soviet judicial process was strongly oriented towards establishing the material truth of the facts, rather than the formal truth derived from a purely adversarial system. Some aspects of these Soviet legal principles were also accepted in some legal systems of capitalist countries, especially with regard to the increase in investigative powers for judges.






Soviet law also enshrines the principle of equality before the law of all citizens and the guarantee of double instance, according to which the accused can appeal the sentence to a higher court if he believes that the sentence is unfair.





As in Western law, the procurator (prosecutor) can also appeal, if he considers that the sentence has been unjust. Soviet law also guarantees the defendant the legal right to representation, and the right to be tried in their mother tongue or the use of an interpreter. Also, as in most Western countries, oral trials were public, although exceptionally they could be held behind closed doors if state secrets were involved.







Constitution

Main article: Constitution of the Soviet Union


From its foundation until its dissolution, the Soviet Union governed four constitutions:


  1. The 1918 Constitution, sanctioned after the October Revolution. It did not apply in principle to the Soviet Union —it did not yet exist— but to what would later become one of its most important party states, the Russian Soviet Federative Socialist Republic.

  2. The 1924 Constitution, sanctioned after the establishment of the USSR and which legitimized its formation, in addition to restructuring the governing bodies. It was the first of a federal nature.

  3. The 1936 Constitution or Stalin's Constitution, which involved major changes from the previous one.

  4. The 1977 Constitution or Brezhnev Constitution, the last and longest of the four.

Column 4.

Automatic translation.


Советское право — это законодательство, разработанное Советским Союзом после Октябрьской революции 1917 г. до его распада в 1991 г., которое послужило образцом для подавляющего большинства коммунистических государств после Второй мировой войны.

Советское право имеет некоторые характеристики правовых систем континентальной Европы, в том числе некоторые схожие правила в процедуре и методологии.


Показатель

1 История и влияние советского права

2 Структура советских судов

3 Конституция

4 ссылки

5 См. также

6 Библиография



История и влияние советского права

Правовая система Советского Союза была основной моделью, которой следовали другие члены советской семьи правовых систем, такие как Монголия, Китайская Народная Республика (между 1949 и 1960 гг.), страны Восточной Европы, с исключением Югославии., Кубы и Вьетнама, среди наиболее видных. Эта правовая система была разработана после русской революции 1917 года с использованием базовой системы континентального европейского права, которая отдает предпочтение закону над судебным решением, со многими элементами, происходящими из русской правовой традиции (восходящей к 10 веку с киевской Русь) и влияния византийского светского и канонического права.


В 1917 году советские власти официально отменили все царское законодательство и приступили к установлению социалистического строя с конечной целью достижения коммунизма. С этой целью в 1918 г. ВЦИК издал ряд постановлений, в том числе Декрет от 19 февраля 1918 г. о социализации земли, Декрет от 27 апреля 1918 г. об отмене наследственного права и Декрет от 20 августа 1918 г. об отмене частной собственности на недвижимость в городах.






Подавляющее большинство теоретиков-марксистов занимались политическими, экономическими и социологическими вопросами, но не вопросами законодательства. Карл Маркс очень сжато высказался по некоторым вопросам законодательства в своей «Критике готта» и «Эрфуртской программы», которые не давали ориентиров при установлении социалистической правовой системы, используя в основном немарксистскую правовую теорию. По этой причине появился ряд юристов, установивших теоретические ориентиры новой системы, среди которых выделяются Петр Стучка, Евгений Пасуканис и Андрей Вышинский.


Среди целей, которые принимали во внимание советские юристы, было устранение политической власти, которой обладали бы социальные классы, представлявшие царскую систему. Точно так же принималось во внимание установление норм, устанавливающих социалистическую экономическую систему для продвижения к коммунизму, и, наконец, Закон рассматривался как инструмент, с помощью которого все граждане должны строить коммунистическую систему.


Структура советских судов


Имеются разногласия по поводу нейтралитета точки зрения текущей версии этой статьи или раздела.

Вы можете проверить обсуждение на странице обсуждения.

Константой в истории советского права был отказ от противоречивого, при котором истец и ответчик спорят перед нейтральным судьей, склоняясь к принятию инквизиторского принципа, отдавая предпочтение поиску судом материальной истины.


Таким образом, в судопроизводстве в Советском Союзе имелись судья, прокурор (прокурор), защитник и два народных советника, которым было разрешено свободное участие в судебном процессе. Судебные разбирательства сводят юридические тонкости к минимуму;


Несмотря на изменение процессуальных норм с течением времени, советский судебный процесс был строго ориентирован на установление материальной истины фактов, а не формальной истины, вытекающей из чисто состязательной системы. Некоторые аспекты этих советских правовых принципов были восприняты и в некоторых правовых системах капиталистических стран, особенно в отношении расширения следственных полномочий судей.


В советском законодательстве закреплены также принцип равенства перед законом всех граждан и гарантия двойной инстанции, согласно которой обвиняемый может обжаловать приговор в вышестоящей инстанции, если считает приговор несправедливым.


Как и в западном праве, прокурор (прокурор) также может подать апелляцию, если считает приговор несправедливым. Советский закон также гарантирует подсудимому законное право на представительство и право быть судимым на родном языке или пользоваться услугами переводчика. Кроме того, как и в большинстве западных стран, устные судебные процессы были публичными, хотя в исключительных случаях они могли проводиться за закрытыми дверями, если речь шла о государственной тайне.


Конституция

Основная статья: Конституция Советского Союза

С момента основания и до распада Советский Союз действовал по четырем конституциям:


  1. Конституция 1918 года, принятая после Октябрьской революции. Это в принципе относилось не к Советскому Союзу — его еще не существовало, — а к тому, что впоследствии станет одним из его важнейших государств-участников, Российской Советской Федеративной Социалистической Республикой.

  2. Конституция 1924 г., принятая после образования СССР и узаконившая его формирование, а также реорганизацию органов управления. Он был первым из федерального характера.

  3. Конституция 1936 года или Конституция Сталина, в которую были внесены серьезные изменения по сравнению с предыдущей.

  4. Конституция 1977 года или Конституция Брежнева, последняя и самая длинная из четырех.