Page start up on 31.01.2022_22.38 (UTC+1 / Paterna, España) 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Fuente documental / Sursă documentară :
Conscientious objector - English Wikipedia = ........106.146 bytes
Сознательный отказчик - Русская Википедия = . 24.379 байт
Objeción de conciencia - Wikipedia en español = ... 12.002 bytes
Obiector de conștiință - Wikipedia în română = ........ 9.120 bytes
Atenție, șantier în lucru / Atención, sitio de construcción .
Sinónimos, antónimos, definiciones del concepto "objetar" / Sinonime, antonime, definiții, ale conceptului "a obiecta"
Column 1.
The original text
objetar - Diccionario de sinónimos .
argüir, rebatir, refutar, replicar, criticar, discrepar, oponerse, contradecir, impugnar
Antónimos: asentir, aceptar, aprobar.
'objetar' aparece también en las siguientes entradas:
argumentar - chistar - confutar - contestar - contradecir - contradecirse - rebatir - cuestionar - desmentir - desmentirse - impugnar - oponer - redargüir - refutar - replicar - responder.
objetor - WordReference
masculino
Hombre que alega objeciones para realizar el servicio militar o para ir a la guerra por considerarlos contrarios a su conciencia.
Column 2.
Automatic translation
obiect
argumenta, infirma, infirma, replica, critica, nu sunt de acord, se opune, contrazice, contesta
Antonime: aproba, accepta, aproba
„obiect” găsit și în aceste intrări:
argumenta - fluiera - infirma - raspunde - contrazice - contrazice - infirma - intrebare - nega - nega - contesta - se opune - mustra - infirma - raspunde - raspunde .
contestator
masculin
Om care susține obiecții de a efectua serviciul militar sau de a merge la război pentru că le consideră contrare conștiinței sale.
Column 3.
Translation by admin
a obiecta
(a) argumenta, (a) rezista, a infirma, a replica, a critica, a nu fi de acord, a se opune, a se contrazice, a contesta
Antonime: aproba, accepta, aproba .
Conceptul „a obiecta” se regăsește de asemenea și în cadrul unor termeni ca:
(a) argumenta - (a) cârti - (a) infirma - (a) răspunde - (a) contrazice - (a se) contrazice (cu cineva) - (a) chestiona - (a) întreba - (a) dezminți - (a) nega - (a) contesta - (a) se opune - (a) mustra - (a) respinge - (a) replica - (a) răspunde
obiector (cârtitor, contestator) .
masculin
Om care manifestă obiecții la a efectua serviciul militar sau la a merge la război pentru că le consideră contrare conștiinței sale.
Column A.
The original text
A conscientious objector (often shortened to conchie) is an "individual who has claimed the right to refuse to perform military service" on the grounds of freedom of thought, conscience, or religion.
In some countries, conscientious objectors are assigned to an alternative civilian service as a substitute for conscription or military service.
On March 8, 1995, the United Nations Commission on Human Rights resolution 1995/83 stated that "persons performing military service should not be excluded from the right to have conscientious objections to military service".
This was re-affirmed in 1998, when resolution 1998/77 recognized that "persons [already] performing military service may develop conscientious objections".
A number of organizations around the world celebrate the principle on May 15 as International Conscientious Objection Day.
The term has also been extended to objecting to working for the military–industrial complex due to a crisis of conscience.
(973 bytes)
Column B.
Automatic translation
Un objetor de conciencia (a menudo abreviado como conchie) es una "persona que ha reclamado el derecho a negarse a realizar el servicio militar" por motivos de libertad de pensamiento, conciencia o religión.
En algunos países, a los objetores de conciencia se les asigna un servicio civil alternativo en sustitución del servicio militar obligatorio o militar.
El 8 de marzo de 1995, la resolución 1995/83 de la Comisión de Derechos Humanos de las Naciones Unidas declaró que "las personas que realizan el servicio militar no deben ser excluidas del derecho a tener objeciones de conciencia al servicio militar". Esto se reafirmó en 1998, cuando la resolución 1998/77 reconoció que "las personas que [ya] realizan el servicio militar pueden desarrollar objeciones de conciencia".
Varias organizaciones de todo el mundo celebran el principio el 15 de mayo como el Día Internacional de la Objeción de Conciencia.
El término también se ha ampliado para oponerse a trabajar para el complejo militar-industrial debido a una crisis de conciencia.
Column C1.
Automatic translation
Un obiector de conștiință (deseori prescurtat în conchie) este o „individ care și-a pretins dreptul de a refuza să presteze serviciul militar” pe motive de libertate de gândire, conștiință sau religie.
În unele țări, obiectorii de conștiință sunt repartizați unui serviciu civil alternativ ca înlocuitor al serviciului militar obligatoriu sau militar.
La 8 martie 1995, rezoluția 1995/83 a Comisiei Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a afirmat că „persoanele care îndeplinesc serviciul militar nu trebuie excluse de la dreptul de a avea obiecții de conștiință față de serviciul militar”.
Acest lucru a fost reafirmat în 1998, când rezoluția 1998/77 a recunoscut că „persoanele care [deja] efectuează serviciul militar pot dezvolta obiecții de conștiință”.
O serie de organizații din întreaga lume sărbătoresc principiul pe 15 mai ca Ziua Internațională a Obiecției de Conștiință.
Termenul a fost extins și la obiecțiile față de munca pentru complexul militar-industrial din cauza unei crize de conștiință.
Column C2.
Translation by admin
Un obiector de conștiință (deseori prescurtat ca conchie) este o „persoană care și-a reclamat dreptul de a refuza serviciul militar” pe motive de libertate de gândire, conștiință sau religie.
În unele țări, obiectorilor de conștiință li se atribuie un serviciu civil alternativ în locul serviciului militar obligatoriu sau militar.
La 8 martie 1995, rezoluția 1995/83 a Comisiei Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a declarat că „persoanele care îndeplinesc serviciul militar nu trebuie lipsite de dreptul de a a avea obiecții fata de serviciul militar”.
Acest lucru a fost reafirmat în 1998, când rezoluția 1998/77 a recunoscut că „persoanele care [deja] efectuează serviciul militar pot dezvolta obiecții de conștiință” la serviciul militar.
Diverse organizații din întreaga lume sărbătoresc începutul pe 15 mai ca Ziua Internațională a Obiecției de Conștiință.
Termenul a fost, de asemenea, extins pentru a se opune lucrului pentru complexul militar-industrial din cauza unei crize de conștiință.
Сознательный отказчик (англ. conscientious objector; также отказчик совести, или сознательный отказчик от военной службы, или сознательный отказчик от военной службы по убеждениям совести) — человек, убеждениям которого противоречит несение военной службы, отказывающийся на этом основании от её прохождения.
Не все государства допускают отказ от военной службы по убеждениям, хотя в последние десятилетия статус сознательного отказчика получает все более широкое признание в мире.
Существует несколько типов сознательных отказчиков: те, кто отказывается от участия в боевых действиях, те, кто полностью отказывается от воинской службы, те, кто отказывается работать в любой сфере, связанной с войной. Cамым суровым наказаниям, от тюремного заключения до смертной казни, подвергались те сознательные отказчики, кто уклонялся от какого бы то ни было участия в военных мероприятиях.
Отказ от воинской службы по убеждениям является формой индивидуального протеста, актом сопротивления моральному злу, который может сопровождаться нарушением закона в тех странах, которые не признают юридического статуса сознательных отказчиков.
Наиболее радикальные формы протеста не санкционируются даже в самых либеральных странах — например, отказ от уплаты налогов, идущих на военные нужды, или отказ от регистрации на призывных пунктах.
Отказ по убеждениям совести, таким образом, разделяет с философией гражданского неповиновения представление о том, что человек имеет моральное право отвергать требования государства.
В 1987 г. Комиссия ООН по правам человека приняла резолюцию, определяющую отказ от воинской службы по убеждениям как «законное проявление свободы мысли, совести и религии». Это определение было подтверждено в последующих резолюциях, а в 1995 г. Комиссия призвала все страны-члены ООН «…если они до сих пор этого не сделали, принять законодательство и осуществить меры по освобождению от воинской службы на основе искренних убеждений».
(1.944 битесь)
El objetor de conciencia (en inglés conscientious objector; también objetor de conciencia, u objetor de conciencia al servicio militar, u objetor de conciencia al servicio militar por motivos de conciencia) es una persona cuyas creencias son contrarias al desempeño del servicio militar, que se niega por este motivo de su paso.
No todos los estados permiten la objeción de conciencia al servicio militar, aunque en las últimas décadas el estatus de objetor de conciencia se ha vuelto cada vez más reconocido en todo el mundo.
Hay varios tipos de objetores de conciencia: los que se niegan a participar en las hostilidades, los que se niegan por completo al servicio militar, los que se niegan a trabajar en cualquier campo relacionado con la guerra. Los castigos más severos, que van desde el encarcelamiento hasta la muerte, se impusieron a los objetores de conciencia que evitaron cualquier participación en actividades militares.
La objeción de conciencia al servicio militar es una forma de protesta individual, un acto de resistencia al mal moral, que puede ir acompañado de una violación de la ley en aquellos países que no reconocen el estatus legal de los objetores de conciencia.
Las formas más radicales de protesta no están sancionadas ni siquiera en los países más liberales, como negarse a pagar impuestos militares o negarse a registrarse en la oficina de reclutamiento.
La objeción de conciencia comparte así con la filosofía de la desobediencia civil la noción de que una persona tiene el derecho moral de rechazar las demandas del estado.
En 1987, la Comisión de Derechos Humanos de la ONU adoptó una resolución que define la objeción de conciencia al servicio militar como "el ejercicio legítimo de la libertad de pensamiento, conciencia y religión". Esta definición fue reafirmada en resoluciones posteriores, y en 1995 la Comisión llamó a todos los países miembros de la ONU "... si aún no lo han hecho, a promulgar leyes e implementar medidas para la exención del servicio militar sobre la base de convicciones sinceras".
Obiector de conștiință (în engleză obiector de conștiință; de asemenea un obiector de conștiință, sau un obiector de conștiință la serviciul militar, sau un obiector de conștiință la serviciul militar din motive de conștiință) este o persoană ale cărei convingeri sunt contrare îndeplinirii serviciului militar, refuzând pe această bază de la trecerea lui.
Nu toate statele permit obiecția de conștiință față de serviciul militar, deși în ultimele decenii statutul de obiector de conștiință a devenit din ce în ce mai recunoscut în întreaga lume.
Există mai multe tipuri de obiectori de conștiință: cei care refuză să participe la ostilități, cei care refuză complet serviciul militar, cei care refuză să lucreze în orice domeniu legat de război. Cele mai severe pedepse, de la închisoare până la moarte, erau impuse acelor obiectori de conștiință care evitau orice participare la activități militare.
Obiecția de conștiință față de serviciul militar este o formă de protest individual, un act de rezistență la răul moral, care poate fi însoțit de o încălcare a legii în acele țări care nu recunosc statutul juridic al obiectorilor de conștiință.
Cele mai radicale forme de protest nu sunt sancționate nici măcar în cele mai liberale țări, precum refuzul de a plăti taxele militare sau refuzul de a se înscrie la biroul de recrutare.
Obiecția de conștiință împărtășește astfel cu filosofia nesupunere civilă noțiunea că o persoană are dreptul moral de a respinge cererile statului.
În 1987, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluție care definește obiecția de conștiință față de serviciul militar drept „exercițiul legitim al libertății de gândire, conștiință și religie”. Această definiție a fost reafirmată în rezoluții ulterioare, iar în 1995 Comisia a cerut tuturor țărilor membre ONU „... dacă nu au făcut încă acest lucru, să adopte legislație și să pună în aplicare măsuri de scutire de la serviciul militar pe baza unor convingeri sincere”.
Obiectorul de conștiință (în engleză obiector de conștiință; de asemenea, obiector de conștiință, sau obiector de conștiință la adresa serviciului militar, sau obiector de conștiință al serviciului militar din motive de conștiință) este o persoană ale cărei convingeri sunt contrare îndeplinirii serviciului militar, care neagă pentru acest motiv îndeplinirea sa.
Nu toate statele permit obiecția de conștiință față de serviciul militar, deși în ultimele decenii statutul de obiector de conștiință a devenit din ce în ce mai recunoscut în întreaga lume.
Există mai multe tipuri de obiectori de conștiință: cei care refuză să ia parte la ostilități, cei care refuză complet serviciul militar, cei care refuză să lucreze în orice domeniu legat de război. Cele mai dure pedepse, de la închisoare până la moarte, erau aplicate obiectorilor de conștiință care evitau orice implicare în activități militare.
Obiecția de conștiință față de serviciul militar este o formă de protest individual, un act de rezistență la răul moral, care poate fi însoțit de o încălcare a legii în acele țări care nu recunosc statutul juridic al obiectorilor de conștiință.
Cele mai radicale forme de protest nu sunt sancționate nici măcar în țările cele mai liberale, precum refuzul de a plăti taxele militare sau refuzul de a se înregistra la biroul de proiect.
Obiecția de conștiință împărtășește astfel cu filosofia nesupunere civilă noțiunea că o persoană are dreptul moral de a respinge solicitările statului.
În 1987, Comisia pentru Drepturile Omului a ONU a adoptat o rezoluție care definește obiecția de conștiință față de serviciul militar drept „exercițiul legitim al libertății de gândire, conștiință și religie”. Această definiție a fost reafirmată în rezoluții ulterioare, iar în 1995 Comisia a cerut tuturor statelor membre ONU „...dacă nu au făcut-o deja, să adopte legi și să pună în aplicare măsuri de scutire de serviciul militar pe baza unei convingeri sincere”.
La objeción de conciencia es la negativa a acatar órdenes, leyes o a realizar actos o servicios invocando motivos éticos o religiosos.
El principio de objeción de conciencia se refiere a la facultad que poseen los profesionales de salud para negarse a llevar a cabo una intervención, dispuesta legal o administrativamente, debido a que esta atenta contra sus principios éticos, morales, filosóficos, religiosos y/o políticos.
Desde una ética racional que considera que el individuo debe responder en primer lugar al tribunal de la propia conciencia, la objeción de conciencia se define como un derecho subjetivo a resistir los mandatos de la autoridad cuando contradicen los propios principios morales.
De alguna manera, entronca con otras figuras de desobediencia al derecho, especialmente con la desobediencia civil y, de manera aún más alta, con el denominado derecho de resistencia a la opresión, proclamado en la Declaración de Derechos del Hombre y del Ciudadano al inicio de la Revolución francesa (1789).
La objeción de conciencia es un derecho que tiene que ver con las convicciones íntimas de una persona, ya sean morales o religiosas, que lo habilita a abstenerse de realizar determinados actos que tiene profunda justificación en los tratados internacionales de derechos humanos. Generalmente se alude a este derecho relacionándolo con la libertad de conciencia y de religión (Convención Americana de Derechos Humanos, art. 12; Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos, art. 18) y también está reconocida como parte de la libertad de pensamiento (Comisión de Derechos Humanos de Naciones Unidas, Resolución 46 de 1987).
En principio, puede plantearse ante cualquier tipo de mandato que se derive del ordenamiento jurídico, como normas médicas u obligaciones tributarias. El supuesto más destacado, no obstante, es la objeción de conciencia al servicio militar. La objeción, por tanto, entra en juego cuando se da un choque —a veces dramático— entre la norma legal que obliga un hacer y la norma ética o moral que se opone a esa actuación. En caso así, el objetor de conciencia, se decanta por el no a la ley, atendiendo a lo que considera un deber de conciencia.
(2.191 bytes)
Obiecția de conștiință este refuzul de a se supune ordinelor, legilor sau de a efectua acte sau servicii care invocă motive etice sau religioase.
Principiul obiecției de conștiință se referă la puterea pe care o au profesioniștii din domeniul sănătății de a refuza să efectueze o intervenție, prevăzută legal sau administrativ, deoarece încalcă principiile lor etice, morale, filozofice, religioase și/sau religioase. politicienii.
Dintr-o etică rațională care consideră că individul trebuie să răspundă mai întâi la instanța propriei conștiințe, obiecția de conștiință este definită ca un drept subiectiv de a rezista la comenzile autorității atunci când acestea contravin propriilor principii morale.
Într-un fel, se leagă de alte figuri ale neascultării de lege, în special de nesupunerea civilă și, într-un mod și mai mare, de așa-numitul drept de rezistență la opresiune, proclamat în Declarația Drepturilor Omului și a Cetăţean la începutul Revoluţiei Franceze (1789).
Obiecția de conștiință este un drept care are legătură cu convingerile intime ale unei persoane, fie ele morale sau religioase, care îi permite să se abțină de la anumite acte care au o profundă justificare în tratatele internaționale privind drepturile omului. Acest drept este menționat în general în legătură cu libertatea de conștiință și religie (Convenția Americană a Drepturilor Omului, art. 12; Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 18) și este, de asemenea, recunoscut ca parte a libertății de gândire ( Națiunile Unite Comisia pentru Drepturile Omului, Rezoluția 46 din 1987).
În principiu, poate fi ridicată înaintea oricărui tip de mandat care derivă din sistemul juridic, precum reglementări medicale sau obligații fiscale. Cea mai proeminentă ipoteză este însă obiecția de conștiință față de serviciul militar. Obiecția, așadar, intră în joc atunci când există o ciocnire – uneori dramatică – între norma juridică care impune o acțiune și norma etică sau morală care se opune acelei acțiuni. Într-un asemenea caz, obiectorul de conștiință optează pentru nu legea, respectând ceea ce el consideră o datorie de conștiință.
Obiecția de conștiință reprezintă refuzul de a se supune ordinelor, legilor sau de a realiza acte sau servicii invocând motive etice sau religioase. Principiul obiecției de conștiință se referă la puterea pe care o au profesioniștii din domeniul sănătății de a refuza să efectueze o intervenție, prevăzută legal sau administrativ, deoarece încalcă principiile lor etice, morale, filozofice, religioase și/sau politice.
Dintr-o etică rațională care consideră că individul trebuie să răspundă mai întâi la instanța propriei conștiințe, obiecția de conștiință este definită ca un drept subiectiv de a rezista la comenzile autorității atunci când acestea contravin propriilor principii morale.
Într-un fel, se leagă de alte figuri ale neascultării de lege, în special de nesupunerea civilă și, într-un mod și mai mare, de așa-numitul drept de rezistență la opresiune, proclamat în Declarația Drepturilor Omului și a Cetăţean la începutul Revoluţiei Franceze (1789).
Obiecția de conștiință este un drept care are legătură cu convingerile intime ale unei persoane, fie ele morale sau religioase, care îi permite să se abțină de la anumite acte care au o profundă justificare în tratatele internaționale privind drepturile omului. Acest drept este menționat în general în legătură cu libertatea de conștiință și religie (Convenția Americană a Drepturilor Omului, art. 12; Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 18) și este, de asemenea, recunoscut ca parte a libertății de gândire ( Națiunile Unite Comisia pentru Drepturile Omului, Rezoluția 46 din 1987).
În principiu, poate fi ridicată înaintea oricărui tip de mandat care derivă din sistemul juridic, precum reglementări medicale sau obligații fiscale. Cea mai proeminentă ipoteză este însă obiecția de conștiință față de serviciul militar. Obiecția, așadar, intră în joc atunci când există o ciocnire – uneori dramatică – între norma juridică care impune o acțiune și norma etică sau morală care se opune acelei acțiuni. Într-un asemenea caz, obiectorul de conștiință optează pentru negarea legii, respectând ceea ce el consideră o datorie de conștiință.
Buenos dias
Estimados amigos, estimados compañeros
Mi nombre es Ion Adrian Iordache, soy nacido en 29 de diciembre 1959, en Regiunea Ploiești, Raionul Teleajen, República Popular de Rumania (actual Rumania).
Digo desde el principio que tengo una especie de discapacidad constando en el hecho de que mi forma de expresar es principalmente por escrito, y no por oral.
Una especie de "mudo", aunque prácticamente no soy mudo.
Cada uno es... como es.
A este se suma la necesidad de dirigirme simultáneamente a gente de dos mundos idiomáticos diferentes: español y rumano, y se suma también el hecho que no domino suficientemente bien el español, a pesar de los 19 años vividos en España.
He emigrado de mi país (Rumania)... digo yo... por la incompatibilidad con una sociedad profundamente corrupta.
Soy rumano, no me gusta hablar mal de mi pais, pero mi forma de ser es... no ser partidario, no ser... voluntariamente subjetivo, nunca, en nada.
Lo unico a que le estoy partidario es... a la verdad, y considero que diciendo la verdad se pueden enderezar cosas (muchas cosas) y entonces yo pienso que con todo lo que hago, hago en mi beneficio y en beneficio de todo lo que interfiere con mi propia existencia (mi familia nuclear, mi familia extensa, mis amigos, mis compañeros, el mundo en general).
Tengo asumido el riesgo que puedo aparecer ridiculo, que puedo aparecer amante de vanagloria, pero lo unico que tengo es una vista mental de larga y de muy larga distancia.
Esta no representa una ventaja, sino una desventaja.
Es algo como ser uno desmesurado alto.
Siendo muy alto, el ve con antelacion por alrededor suyo, lo que la inmensa mayoria no ve (en aquel momento).
El vigia del Titanico se percato del iceberg a menos de 500 de metros de distancia.
Buna dimineata
Dragi prieteni, dragi colegi
Ma numesc Ion Adrian Iordache, sunt nascut la 29 decembrie 1959, in raionul Prahova, Romania.
Spun de la început că am un fel de handicap bazat pe faptul că modul meu de a mă exprima este în principal în scris, și nu oral.
Un fel de „mut”, deși practic nu sunt mut.
Fiecare este așa cum este.
La aceasta se adaugă nevoia de a vorbi simultan cu oameni din două lumi lingvistice diferite: spaniolă și română, precum și faptul că nu vorbesc suficient de bine spaniola, deși locuiesc în Spania de 19 ani.
Am emigrat din tara mea (Romania)... zic... din cauza incompatibilitatii cu o societate profund corupta.
Sunt român, nu-mi place să vorbesc urât despre țara mea, dar felul meu de a fi este... să nu fiu partizan, să nu fiu... subiectiv voluntar, niciodată, în nimic.
Singurul lucru pentru care sunt în favoarea este... adevărul, și cred că spunând adevărul lucrurile pot fi îndreptate (multe lucruri) și deci cred că cu tot ce fac, o fac în beneficiul meu și pentru beneficiul a tot ceea ce interferează cu însăși existența mea (familia mea nucleară, familia mea extinsă, prietenii mei, semenii mei, lumea în general).
Mi-am asumat riscul să par ridicol, să par a fi un iubitor de slavă deșartă, dar singurul lucru pe care îl am este o viziune mentală de lungă și foarte mare distanță.
Acesta nu este un avantaj, ci un dezavantaj.
Este ceva asemănător cu a fi unul exagerat de înalt.
Fiind foarte înalt, vede dinainte în jurul lui, ceea ce marea majoritate nu văd (la acea vreme).
Observatorul Titanicului a observat aisbergul la mai puțin de 500 de metri distanță.
Bună dimineața
Dragi prieteni, dragi colegi
Mă numesc Ion Adrian Iordache, sunt născut la 29 decembrie 1959, în judțul Prahova, România.
Hai să spun de la început că sunt posesorul unui fel de handicap care constă în faptul că modul meu de a mă exprima este în principal în scris, și nu oral.
Un fel de „muțenie”, deși practic nu sunt mut.
Fiecare este... așa cum este.
La acest handicap se adaugă și necesitatea mea reală de a mă adresa simultan către persoane din două lumi lingvistice diferite: spaniolă și română, precum și faptul că nu vorbesc suficient de bine spaniola, deși locuiesc în Spania de 19 ani.
De fapt, aș avea nevoie să mă pot adresa publicului... union-european, în toate cele 24 de limbi oficiale, dar, nu pot apela decât la cele două deja menționate: româna și spaniola.
Am emigrat din țara mea (România)... susțin eu... din cauza incompatibilității cu o societate profund coruptă, căreia nu-i întrevedeam salvarea, iar eu eram prea lipsit de puteri, ca să o ajut.
Sunt român, nu-mi place să vorbesc urât despre țara mea, dar felul meu de a fi este... să nu fiu partizan, să nu fiu... subiectiv voluntar, niciodată, pentru nimic.
Singurul lucru pentru caruia-i sunt partizana este... adevărul, și cred că spunând adevărul, pot fi îndreptate lucruri (multe lucruri) și deci cred că cu tot ceea ce fac, fac în beneficiul meu și pentru beneficiul a tot ceea ce interferează cu însăși existența mea (familia mea nucleară, familia mea extinsă, prietenii mei, semenii mei, lumea în general, aceasta insemnând pentru mine... România).
Mi-am asumat riscul de a parea ridicol, de a părea un îngânfat, un iubitor de slavă deșartă, dar singurul lucru pe care îl am este o viziune mentală de lungă și foarte mare distanță.
Acesta nu este un avantaj, ci un dezavantaj.
Este ceva asemănător cu a fi unul exagerat de înalt.
Fiind foarte înalt, vede dinainte în jurul lui, ceea ce marea majoritate nu văd (la acea vreme).
Santinela de pe Titanic a observat aisbergul la mai puțin de 500 de metri distanță.... va urma!
Buenos dias
Queridos amigos, queridos colegas
Mi nombre es Ion Adrian Iordache, nací el 29 de diciembre de 1959 en el condado de Prahova, Rumania.
Permítanme decir desde el principio que tengo una especie de desventaja que consiste en que mi forma de expresarme es principalmente por escrito, y no oralmente.
Una especie de "mudo", aunque en realidad no soy mudo.
Cada uno es... como es.
A este hándicap se suma mi necesidad real de dirigirme simultáneamente a personas de dos mundos lingüísticos diferentes: el español y el rumano, así como el hecho de que no hablo suficientemente bien el español, a pesar de que vivo en España desde hace 19 años.
De hecho, necesitaría poder dirigirme al público... Unión Europea, en los 24 idiomas oficiales, pero solo puedo usar los dos ya mencionados: rumano y español.
Emigré de mi país (Rumania)... afirmo... por la incompatibilidad con una sociedad profundamente corrupta, a la que no veía salvar, y era demasiado impotente para ayudarla.
Soy rumano, no me gusta hablar mal de mi país, pero mi forma de ser es... no ser partidista, no ser... subjetivamente voluntario, nunca, para nada.
Lo único que defiendo es... la verdad, y creo que diciendo la verdad, las cosas (muchas cosas) se pueden arreglar, y por eso creo que con todo lo que hago, lo hago para mi beneficio y para el beneficio de todo lo que interfiere con mi propia existencia (mi familia nuclear, mi familia extendida, mis amigos, mis compañeros, el mundo en general, este significado para mí... Rumania).
Me he arriesgado a parecer ridículo, a parecer engreído, amante de la vanagloria, pero lo único que tengo es una visión mental larga y de muy largo alcance.
Esto no es una ventaja, sino una desventaja.
Es algo así como ser excesivamente alto.
Al ser muy alto, ve con anticipación a su alrededor, cosa que la gran mayoría no ve (en ese momento).
El vigía del Titanic avistó el iceberg a menos de 500 metros... ¡por venir!
Buenos dias
Queridos amigos, queridos colegas
Mi nombre es Ion Adrian Iordache, nací el 29 de diciembre de 1959 en el condado de Prahova, Rumania.
Permítanme decir desde el principio que tengo una especie de desventaja que consiste en que mi forma de expresarme es principalmente por escrito, y no oralmente.
Una especie de "mudo", aunque en realidad no soy mudo.
Cada uno es... como es.
A este hándicap se suma mi necesidad real de dirigirme simultáneamente a personas de dos mundos lingüísticos diferentes: el español y el rumano, así como el hecho de que no hablo suficientemente bien el español, a pesar de que vivo en España desde hace 19 años.
De hecho, necesitaría poder dirigirme al público... Unión Europea, en los 24 idiomas oficiales, pero solo puedo usar los dos ya mencionados: rumano y español.
Emigré de mi país (Rumania)... afirmo... por la incompatibilidad con una sociedad profundamente corrupta, a la que no veía salvar, y era demasiado impotente para ayudarla.
Soy rumano, no me gusta hablar mal de mi país, pero mi forma de ser es... no ser partidista, no ser... subjetivamente voluntario, nunca, para nada.
Lo único que defiendo es... la verdad, y creo que diciendo la verdad, las cosas (muchas cosas) se pueden arreglar, y por eso creo que con todo lo que hago, lo hago para mi beneficio y para el beneficio de todo lo que interfiere con mi propia existencia (mi familia nuclear, mi familia extendida, mis amigos, mis compañeros, el mundo en general, este significado para mí... Rumania).
Me he arriesgado a parecer ridículo, a parecer engreído, amante de la vanagloria, pero lo único que tengo es una visión mental larga y de muy largo alcance.
Esto no es una ventaja, sino una desventaja.
Es algo así como ser excesivamente alto.
Al ser muy alto, ve con anticipación a su alrededor, cosa que la gran mayoría no ve (en ese momento).
El vigía del Titanic avistó el iceberg a menos de 500 metros... ¡por venir!