Column 1.

Original text.

Aung San Suu Kyi se reúne con la multitud después de levantarse su arresto domiciliario el 14 de noviembre de 2010 en la sede de la Liga Nacional para la Democracia (NLD), Rangún, Birmania.

Se denomina preso de conciencia o prisionero de conciencia (Prisoner of conscience o POC por sus siglas en inglés) al individuo que ha sido encarcelado por su raza, religión, color de piel, idioma, orientación sexual o credo, siempre que no haya propugnado ni practicado la violencia. Se contrapone a este el término preso político. El término preso de conciencia fue acuñado por el organismo defensor de los derechos humanos Amnistía Internacional a principios de la década de 1960.

El 28 de mayo de 1961, el artículo The forgotten prisoners^[1] lanzó la campaña Appeal for Amnesty 1961 y definió por primera vez al prisionero de conciencia como

Column 3.

Admin translation.

Aung San Suu Kyi se întâlnește cu mulțimea după incetarea arestului ei la domiciliu pe 14 noiembrie 2010 la sediul Ligii Naționale pentru Democrație (NLD), Rangoon, Birmania.

Se numește prizonier de conștiință ( Prisoner of conscience sau POC pentru acronimul său în engleză ) persoana care a fost închisă din cauza rasei, religiei, culorii pielii, limbii, orientării sexuale sau crezului său, cu condiția ca aceasta să nu fi susținut sau să nu fi practicat violența . Se contrapune termenului deținut politic. Termenul prizonier de conștiință a fost inventat de organismul apărător al drepturile omului Amnesty International la începutul anilor 1960 .

La 28 mai 1961, articolul The forgotten prisoners ^[1] a lansat campania Appeal for Amnisty 1961 și a definit pentru prima dată conceptul prizonier de conștiință ca fiind

«Cualquier persona a la que se le impide físicamente (por prisión u otras causas) expresar (en cualquier forma de palabras o símbolos) cualquier opinión que mantiene honestamente y que no defiende ni justifica la violencia personal». También excluye a las personas que han conspirado con un gobierno extranjero para derrocar el propio.^[1]

„Orice persoană care este împiedicată fizic (prin închisoare sau alte cauze) să-și exprime (sub orice formă de cuvinte sau simboluri) orice opinie pe care o deține cu onestitate și care nu susține și nu acceptă violența personală”. De asemenea, exclude persoanele care au conspirat cu un guvern străin pentru a-și răsturna propriul guvern. ^[1]

„Orice persoană căreia i se împiedică fizic (prin închisoare sau prin alte metode) exprimarea (sub orice formă de cuvinte sau simboluri) oricăreia dintre opiniile pe care și le menține cu onestitate și care nu susține și nu acceptă personal violența”. De la această definire se exclud persoanele care au conspirat cu vreun guvern străin pentru a-și răsturna propriul guvern. ^[1]

El principal objetivo de esta campaña, iniciada por el abogado inglés Peter Benenson y un pequeño grupo de escritores, académicos y abogados, entre los que destacaba la activista pacifista y cuáquera Eric Baker, fue identificar a prisioneros de conciencia en todo el mundo y hacer campaña por su liberación. A principios de 1962, la campaña había recibido tanto soporte público que se convirtió en una organización permanente y cambió su nombre a Amnistía Internacional (AI).

Bajo la ley británica, Amnistía Internacional era una organización política y los donativos que recibiera no quedaban libres de impuestos. Para solucionarlo, en 1962 se creó el Fund for the Persecuted para recibir donativos para los prisioneros y sus familias. El nombre se cambió después por Prisoners of Conscience Fund y hoy es una entidad separada.

Amnistía Internacional ha presionado a los gobiernos desde que fue fundada para liberar a las personas que considera prisioneros de conciencia.^[1][2] Los gobiernos acusados suelen negar que los prisioneros tengan el estatus de prisioneros de conciencia y sí que son un peligro para la seguridad de sus países.

Índice

1 Diferencias con prisionero político

2 Véase también

3 Referencias

4 Bibliografía

5 Enlaces externos

Principalul obiectiv al acestei campanii, inițiată de avocatul englez Peter Benenson și un grup restrâns de scriitori, academicieni și avocați, în special activistul pentru pace Quaker Eric Baker, a fost identificarea prizonierilor de conștiință din întreaga lume și campania pentru eliberarea sa. La începutul anului 1962, campania a primit atât de mult sprijin public, încât a devenit o organizație permanentă și și-a schimbat numele în Amnesty International (AI).

Conform legislației britanice, Amnesty International era o organizație politică, iar donațiile primite nu erau scutite de impozite . Pentru a rezolva acest lucru, în 1962 a fost creat Fondul pentru persecutați pentru a primi donații pentru deținuți și familiile acestora. Numele a fost ulterior schimbat în Prisoners of Conscience Fund și acum este o entitate separată.

Amnesty International a făcut lobby guvernelor încă de la înființare pentru a elibera oamenii pe care îi consideră prizonieri de conștiință. ^{[1] [2]} Guvernele acuzate neagă de obicei că prizonierii au statutul de prizonieri de conștiință și că reprezintă un pericol pentru securitatea țărilor lor .

Index

1 Diferențele cu deținutul politic

2 Vezi de asemenea

3 Referințe

4 Bibliografie

5 link-uri externe

Principalul obiectiv al acestei campanii, inițiată de avocatul englez Peter Benenson și de un restrâns grup de scriitori, academicieni și avocați, între care se remarca activistul pacifist quakerul Eric Baker, a fost identificarea prizonierilor de conștiință din întreaga lume și facerea de campanie pentru eliberarea lor. La începutul anului 1962, campania a primit atât de mult sprijin public, încât a devenit o organizație permanentă și și-a schimbat numele în Amnesty International (AI).

Conform legislației britanice, Amnesty International era o organizație politică iar donațiile primite nu erau scutite de impozite. Pentru a fi soluționat acest lucru, în 1962 a fost creat Fund for the Persecuted destinat primirii de donații pentru deținuți și familiile acestora. Numele a fost ulterior schimbat în Prisoners of Conscience Fund fiind astăzi o entitate separată.

Încă de la înființare Amnesty International a făcut presiuni asupra guvernelor pentru a elibera persoane pe care le consideră a fi prizonieri de conștiință. ^{[1] [2]} Guvernele acuzate neagă de obicei că respectivii prizonieri au statutul de prizonieri de conștiință și că reprezintă un pericol pentru securitatea țărilor lor.

Index

1 Diferențele cu deținutul politic

2 Vezi de asemenea

3 Referințe

4 Bibliografie

5 link-uri externe

Diferencias con prisionero político

A diferencia de la definición de preso político, el artículo "The Forgotten Prisoners", al definir a los prisioneros de conciencia, claramente excluye a personas que hayan empleado o propugnado la violencia. No quiere decir que todo preso político ha empleado o propugnado la violencia. De hecho, Amnistía Internacional ha reconocido que múltiples presos políticos, quienes aseguran no haber empleado o propugnado la violencia, también son prisioneros de conciencia, entre ellos:

Diferențele cu deținutul politic

Spre deosebire de definiția deținutului politic, articolul „Deținuții uitați”, în definirea prizonierilor de conștiință, exclude în mod clar persoanele care au folosit sau au susținut violența. Nu înseamnă că fiecare deținut politic a folosit sau a susținut violența. De fapt, Amnesty International a recunoscut că mai mulți deținuți politici, care pretind că nu au folosit și nu au susținut violența, sunt și prizonieri de conștiință, inclusiv:

Diferențe față de deținutul politic

Spre deosebire de definiția conceptului deținut politic, articolul „The Forgotten Prisoners”, la definirea conceptului prizonieri de conștiință, exclude în mod clar persoanele care au propășit sau au susținut violența. Nu înseamnă prin asta că orice deținut politic a folosit sau a susținut violența. De fapt, Amnesty International a recunoscut că mai mulți deținuți politici, care pretind că nu au folosit și nu au susținut violența, sunt în acelasi timp și prizonieri de conștiință, printre ei:

1. Aung San Suu Kyi

2. Liu Xiaobo

3. Ilgar Mammadov⁴​

4. Irom Shanu Charmila⁴​

5. Arzhang Davoodi⁵​

6. Mikhail Kosenko⁶​

7. Mohamed Soltan

8. Maajid Nawaz

9. Danilo Maldonado Machado

1. Aung San Suu Kyi

2. Liu Xiaobo

3. Ilgar Mammadov4​

4. Irom Shanu Charmila4​

5. Arzhang Davoodi5​

6. Mikhail Kosenko6​

7. Mohamed Soltan

8. Maajid Nawaz

9. Danilo Maldonado Machado

1. Aung San Suu Kyi

2. Liu Xiaobo

3. Ilgar Mammadov4​

4. Irom Shanu Charmila4​

5. Arzhang Davoodi5​

6. Mikhail Kosenko6​

7. Mohamed Soltan

8. Maajid Nawaz

9. Danilo Maldonado Machado