Embedded Files
Page start up on 11.01.2021_14.53 (UTC+1 / Paterna, España)
Fuente documental / Sursa documentara:
Estados Unidos de Europa - Wikipedia en español > 11.089 bytes;
Statele Unite ale Europei - Wikipedia in limba romana > in teorie = 1.673 bytes, in practica 799 bytes.
1) Scurtă introducere făcută de admin | 2) Short introduction made by the admin | 3) Breve introducción hecha por el admin.
Column 1.
Navigând și navigând pe Internet, întâlnești precum Ulise, multe sirene care te deviază de la drumul tău drept. În cazul de față, rolul "sirenelor" îl joacă tot felul de articole, articole pe care mi-ar plăcea să le fac cunoscute limbii române.
Deși aveam un articol în plin lucru, întâlnind articolul "Estados Unidos de Europa" și văzând (prin comparație) cât de bogată este versiunea în limba spaniolă față de versiunea în limba română, am lăsat deoparte articolul la care lucram, și i-am pregătit infra-infrastructura acestuia de față.
Să mă exprim oral în două limbi în același moment, nu pot, iar de scris, deși traducătorul automat mă ajută foarte mult în sensul ăsta, tot nu este suficient.
Dar, când vrei să te aperi, când vrei să îți aperi drepturile, o faci așa cum poți, indiferent dacă ești legat la gură la propriu, sau doar la figurat.
Cui nu înțelege acest sofisticat limbaj al meu, n-am ce să-i fac.
Primul interesat să folosească un limbaj pe care să-l înțeleagă cât mai mulți dintre cei cu care respectivul limbaj se intersectează, sunt eu.
Dacă nu reușesc mai mult decât reușesc, cu toată părerea de rău... asta e.
(1.133 bytes)
P.S. E posibil ca pentru citirea... plată (fără deschiderea linkurilor din text și consultarea conținuturilor explicative din paginile de destinație) a textului acestui articol să fie necesare 10-15 minute, pentru citirea... în relief (deschizand fiecare link intalnit si consultarea continutului explicativ astfel descoperit) a acestui text să fie nevoie de 2-3-4 ore, dar mie, numai pentru a prepara terenul pentru a putea fixa pe el textul din cele trei coloane, mi-au fost necesare multe ore. După cum se vede, această pagină web am creat-o la 14:53, iar acum, când "ogorul" chiar e pregătit pentru "însămânțare" este ora 22:42. Bine, în timpul ăsta am mai rezolvat și inevitabile probleme domestice dar din cele opt ore scurse, vreo trei-patru au fost dedicate numai acestui proiect.
Column 2.
Navegando y navegando por Internet, te encuentras con Odiseo, muchas sirenas que te desvían de tu camino correcto. En este caso, el papel de "sirenas" lo desempeñan todo tipo de artículos, artículos que me gustaría dar a conocer al idioma rumano.
Aunque tenía un artículo en pleno desarrollo, me topé con el artículo "Estados Unidos de Europa" y vi (en comparación) lo rica que es la versión en español en comparación con la versión en rumano, dejé de lado el artículo en el que estaba trabajando y les preparó su actual infraestructura.
No puedo expresarme oralmente en dos idiomas al mismo tiempo, y la escritura, aunque el traductor automático me ayuda mucho en este sentido, todavía no es suficiente.
Pero, cuando quieres defenderte, cuando quieres defender tus derechos, lo haces como puedes, ya sea que estés literalmente amarrado a la boca, o solo en sentido figurado.
Quien no entienda este sofisticado lenguaje mío, no tengo nada que ver con eso.
Soy la primera persona interesada en usar un lenguaje que pueda ser entendido por la mayor cantidad de personas con quienes ese lenguaje se cruza.
Si no puedo hacer más de lo que puedo, lo siento... eso es todo.
(1.167 bytes)
Puede tardar 10-15 minutos en leer... el pago (sin abrir los enlaces del texto y consultar el contenido explicativo de las páginas de destino) del texto de este artículo. Me ha costado 2-3-4 horas, pero Solo me tomo muchas horas preparar el terreno para poder arreglar el texto en las tres columnas.
Como pueden ver, creé esta página web a las 14:53, y ahora que el "campo" está listo para "sembrar", son las 22:42. Está bien, durante este tiempo también resolví problemas domésticos inevitables, pero de las últimas ocho horas, unas tres o cuatro se dedicaron solo a este proyecto.
Column 3.
Navegando y navegando por Internet, te encuentras como Odiseo, muchas sirenas que te desvían de tu recto camino. En este caso, el papel de "sirenas" lo desempeñan todo tipo de artículos, artículos que me gustaría dar a conocer al idioma rumano.
Aunque tenía un artículo en pleno desarrollo, me topé con el artículo "Estados Unidos de Europa" y viendo (por analogía) lo rica que es la versión en español en comparación con la versión en rumano, dejé de lado el artículo en el que estaba trabajando y les preparó infra-infraestructura. a este mismo
No puedo expresarme oralmente en dos idiomas a la vez, y por escrito... aunque el traductor automático me ayuda mucho en este sentido, todavía no es suficiente.
Pero, cuando quieres defenderte, cuando quieres defender tus derechos, lo haces como puedes, ya sea que estés literalmente con la boca tapada, o solo en sentido figurado.
Quien no entienda este sofisticado lenguaje mío, no entiende y... ya esta.
La primera persona interesada en usar un lenguaje que pueda ser entendido por la mayor cantidad de personas con quienes ese lenguaje se cruza, soy yo.
Si no consigo hacer más de lo que consigo, lo siento pero es, lo que hay.
(1.178 bytes)
Es posible que sean necesarios unos 10-15 minutos para la lectura... plana (sin abrir los enlaces del texto y consultar el contenido explicativo de las páginas de destino) del texto de este artículo, para la lectura... en relieve (abriendo cada uno de los enlaces del texto y estudiar el contenido encontrado) puede costar 2-3-4 horas, pero a mi, solo para preparar el terreno para poder fijar en el texto en las tres columnas, me fueran necesarias muchas horas.
Como se puede ver, creé esta página web a las 14:53, y ahora cuando el "campo" está listo para ser "sembrado", son las 22:42. Bueno, durante este tiempo también resolví unas inevitables problemas domésticos, pero de las ocho horas que se pasaron, unas tres o cuatro se dedicaron solo a preparar el terreno para este proyecto.
Column A .
Scurtă introducere făcută de admin
Navigând și navigând pe Internet, întâlnești precum Ulise, multe sirene care te deviază de la drumul tău drept.
În cazul de față, rolul "sirenelor" îl joacă tot felul de articole, articole pe care mi-ar plăcea să le fac cunoscute limbii române.
Deși aveam un articol în plin lucru, întâlnind articolul "Estados Unidos de Europa" și văzând (prin analogie) cât de bogată este versiunea în limba spaniolă față de versiunea în limba română, am lăsat deoparte articolul la care lucram, și i-am pregătit infra-infrastructura acestuia de față.
Să mă exprim oral în două limbi în același moment, nu pot, iar prin exprimare scrisa, deși traducătorul automat mă ajută foarte mult în sensul ăsta, tot nu este suficient.
Dar, când vrei să te aperi, când vrei să îți aperi drepturile, o faci așa cum poți, indiferent dacă ești legat la gură la propriu, sau doar la figurat.
Cui nu înțelege acest sofisticat limbaj al meu, n-am ce să-i fac.
Primul interesat să folosească un limbaj pe care să-l înțeleagă cât mai mulți dintre cei cu care respectivul limbaj se intersectează, sunt eu.
Dacă nu reușesc mai mult decât reușesc, cu toată părerea de rău... asta e.
(1.133 bytes)
P.S. E posibil ca pentru citirea... plată (fără deschiderea linkurilor din text și consultarea conținuturilor explicative din paginile de destinație) a textului acestui articol să fie necesare 10-15 minute, pentru citirea... în relief (deschizand fiecare link intalnit si consultarea continutului explicativ astfel descoperit) a acestui text să fie nevoie de 2-3-4 ore, dar mie, numai pentru a prepara terenul pentru a putea fixa pe el textul din cele trei coloane, mi-au fost necesare multe ore. După cum se vede, această pagină web am creat-o la 14:53, iar acum, când "ogorul" chiar e pregătit pentru "însămânțare" este ora 22:42. Bine, în timpul ăsta am mai rezolvat și inevitabile probleme domestice dar din cele opt ore scurse, vreo trei-patru au fost dedicate numai acestui proiect.
Column B .
Breve introducción hecha por el admin
Navegando y navegando por Internet, te encuentras como Odiseo, muchas sirenas que te desvían de tu recto camino.
En este caso, el papel de "sirenas" lo desempeñan todo tipo de artículos, artículos que me gustaría dar a conocer al idioma rumano.
Aunque tenía un artículo en pleno desarrollo, me topé con el artículo "Estados Unidos de Europa" y viendo (por analogía) lo rica que es la versión en español en comparación con la versión en rumano, dejé de lado el artículo en el que estaba trabajando y les preparó infra-infraestructura. a este mismo
Expresarme oralmente en dos idiomas a la vez es imposible, y por expresión escrita... aunque el traductor automático me ayuda mucho en este sentido, todavía no es suficiente.
Pero, cuando quieres defenderte, cuando quieres defender tus derechos, lo haces como puedes, ya sea que estés literalmente con la boca tapada, o solo en sentido figurado.
Quien no entienda este sofisticado lenguaje mío, no entiende y... ya esta.
La primera persona interesada en usar un lenguaje que pueda ser entendido por la mayor cantidad de personas con quienes ese lenguaje se cruza, soy yo.
Si no consigo hacer más de lo que consigo, lo siento pero es, lo que hay.
(1.178 bytes)
Es posible que sean necesarios unos 10-15 minutos para la lectura... plana (sin abrir los enlaces del texto y sin consultar el contenido explicativo de las páginas de destino) del texto de este artículo, para la lectura... en relieve (abriendo cada uno de los enlaces del texto y estudiar el contenido encontrado) puede costar 2-3-4 horas, pero a mi, solo para preparar el terreno para poder fijar en el, el texto en las tres columnas aquí presentes, me fueran necesarias muchas horas.
Como se puede ver, creé esta página web a las 14:53, y ahora cuando el "campo" está listo para ser "sembrado", son las 22:42. Bueno, durante este tiempo también resolví unas inevitables problemas domésticos, pero de las ocho horas que se pasaron, unas tres o cuatro se dedicaron solo a este proyecto.
United States of Europe
Los Estados Unidos de Europa (a veces abreviado como U.S.E o USE, en alemán: Bundesrepublik Europa o Vereinigte Staaten von Europa, en francés: États-Unis d'Europe, en inglés: United States of Europe) es el nombre dado a una versión de la posible unificación de Europa como una federación nacional y soberana de estados similar a los Estados Unidos de América. A una versión alternativa de unificación mediante una confederación de estados soberanos se le ha dado el nombre de Europa Unida o Europa Federal, que fue el nombre propuesto por Valéry Giscard d'Estaing para el Tratado de Roma de 2004, argumentando que ello reforzaría el significado de unida.
El término "Estados Unidos de Europa" identifica habitualmente una federación. Propugna un sistema federal de gobierno similar al de los Estados Unidos de América donde el poder es traspasado de los estados miembros a una autoridad central de gobernación. El punto de vista alternativo de la unificación europea ha sido el presionar por una Unión Europea como una confederación comercial y financiera.
Índice
1 Origen del nombre y antecedentes
2 Historia
3 Federalismo europeo
4 Personalidades que han empleado el término “Estados Unidos de Europa”
4.1 Victor Hugo
4.2 Winston Churchill
4.3 Guy Verhofstadt
4.4 Pasqual Maragall
5 Unión Europea
6 Véase también
7 Referencias
8 Bibliografía
9 Enlaces externos
(1.366 bytes)
Origen del nombre y antecedentes
El término “Estados Unidos de Europa” fue usado en reiteradas ocasiones por Víctor Hugo, incluido en un discurso en el Congreso Internacional de la Paz que tuvo lugar en París en 1849 y después en la Asamblea Nacional Francesa el 1 de marzo de 1871.
Se han desarrollado varias versiones del concepto a lo largo de los siglos, muchas de las cuales son mutuamente incompatibles (inclusión o exclusión del Reino Unido, unión religiosa o laica, etc.). Algunas propuestas incluyen aquellas del Rey Jorge de Podebrady de Bohemia en 1464; el Duque de Sully de Francia en el siglo XVII o el plan de William Penn, cuáquero fundador de Pensilvania, para el establecimiento de una "Dieta Europea, Parlamento o Estados".
George Washington escribió al Marqués de La Fayette: "Un día, sobre el modelo de los Estados Unidos de América, llegarán a existir los Estados Unidos de Europa".
Historia
Esta sección es un extracto de Nacionalismo europeo.
El nacionalismo europeo nace con la idea de Víctor Hugo de los Estados Unidos de Europa.
Obviada esta idea por los contemporáneos de Víctor Hugo, alcanzó su clímax en los años 20, sobre todo en septiembre de 1929, cuando el presidente de Francia, Aristide Briand hizo un discurso en el que decía que Europa ha de avanzar hacia un modelo federal.
Sin embargo, el nacionalismos europeo se vio truncado por el ascenso de Hitler y la Segunda Guerra Mundial. Tal guerra hizo que Europa dejara de ser el centro del mundo, pasando a los Estados Unidos de América.
Después de la Segunda Guerra Mundial, la idea de Víctor Hugo ha ido creciendo y dando frutos, tales como la creación primero de la Comunidad Económica Europea, luego de la Unión Europea y la implantación de la moneda única para toda la Unión y la Constitución Europea.
(1.796 bytes)
Federalismo europeo
Esta sección es un extracto de Federalismo europeo
El federalismo europeo es un movimiento político y social que aboga por una estrecha coordinación entre los países europeos compartiendo sus soberanías nacionales y persiguiendo la creación de un Estado europeo de modelo federal. El federalismo europeo, en su forma moderna, empezó a gestarse a finales del siglo XIX, tomando fuerza hasta los años 1920, y después tuvo un período de decadencia (Gran Depresión y Segunda Guerra Mundial).
En septiembre de 1929, el presidente de Francia, Aristide Briand hizo un discurso en el que decía que Europa ha de avanzar hacia un modelo federal.
En 1941, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi y Eugenio Colorni redactaron el Manifiesto de Ventotene o Manifiesto por una Europa Libre y Unida, mientras se encontraban presos en la isla del mismo nombre por su oposición al régimen de Benito Mussolini y que sentaría las bases para la fundación en 1946 de la Unión de Federalistas Europeos.
Actualmente, el Partido Verde Europeo, el Partido Demócrata Europeo y Liberales, Demócratas y Reformistas Europeos son partidos políticos paneuropeos. Dentro del Partido Socialista Europeo, al igual que pasa con el Partido Popular Europeo, existen personalidades y grupos que a título individual pueden estar a favor de una Europa federal.
Personalidades que han empleado el término “Estados Unidos de Europa”
Véase también: Unión de Federalistas Europeos
(1.450 bytes)
(discurso de Victor Hugo de 1849).
(...) ¡Un día vendrá en el que las armas se os caigan de los brazos, a vosotros también! Un día vendrá en el que la guerra parecerá también absurda y será también imposible entre París y Londres, entre San Petersburgo y Berlín, entre Viena y Turín, como es imposible y parece absurda hoy entre Ruan y Amiens, entre Boston y Filadelfia.
Un día vendrá en el que vosotras, Francia, Rusia, Italia, Inglaterra, Alemania, todas vosotras, naciones del continente, sin perder vuestras cualidades distintivas y vuestra gloria individual, os fundiréis estrechamente en una unidad superior y constituiréis la fraternidad europea, exactamente como Normandía, Bretaña, Borgoña, Lorena, Alsacia, todas nuestras provincias, se funden en Francia.
Un día vendrá en el que no habrá más campos de batalla que los mercados que se abran al comercio y los espíritus que se abran a las ideas. -
Un día vendrá en el que las balas y las bombas serán reemplazadas por los votos, por el sufragio universal de los pueblos, por el venerable arbitraje de un gran senado soberano que será en Europa lo que el parlamento en Inglaterra, lo que la dieta en Alemania, ¡lo que la Asamblea Legislativa en Francia! (Aplausos).
Un día vendrá en el que se mostrará un cañón en los museos como ahora se muestra un instrumento de tortura, ¡asombrándonos de que eso haya existido! (Risas y aplausos).
Un día vendrá en el que veremos estos dos grupos inmensos, los Estados Unidos de América y los Estados Unidos de Europa (Aplausos), situados en frente uno de otro, tendiéndose la mano sobre los mares, intercambiando sus productos, su comercio, su industria, sus artes, sus genios, limpiando el planeta, colonizando los desiertos, mejorando la creación bajo la mirada del Creador, y combinando juntos, para lograr el bienestar de todos, estas dos fuerzas infinitas, la fraternidad de los hombres y el poder de Dios.
(1.866 bytes)
Como antecedente a Victor Hugo, el fundador de la Provincia de Pensilvania, William Penn, en «An Essay Towards the Present and Future Peace of Europe» (1693) se mostraba a favor de crear los Estados Unidos de Europa, una confederación de Estados soberanos con un parlamento común, la Dieta Europea, representados en proporción y con fuerzas armadas propias para imponer la paz en el Continente.
Los Estados Unidos de Europa constituyen el primer escalón de una empresa que se desea universal, teniendo como objetivo una concordia mundial entre los hombres. Esta ambiciosa o utópica aspiración es sin duda la terminación definitiva del pensamiento hugoliano. Parece llegar a su clímax con esta frase inédita:
"Se llamará Europa en el siglo XX y, en los siglos siguientes, más transfigurada entonces, se llamará Humanidad".
Winston Churchill
El término "Estados Unidos de Europa" fue utilizado por Winston Churchill en un famoso discurso pronunciado en 1946 en la Universidad de Zúrich.
Este discurso es frecuentemente relacionado con el comienzo del proceso que permitió la formación de la Unión Europea.
Cuando Churchill hizo este discurso no visionó la Gran Bretaña en Europa. Creía que el destino británico recaía en los Estados Unidos, el imperio y la Commonwealth.
(...) Tenemos que construir una especie de Estados Unidos de Europa, y sólo de esta manera cientos de millones de trabajadores serán capaces de recuperar las sencillas alegrías y esperanzas que hacen que la vida merezca la pena. El proceso es sencillo. Todo lo que se necesita es el propósito de cientos de millones de hombres y mujeres, de hacer el bien en lugar de hacer el mal y obtener como recompensa bendiciones en lugar de maldiciones (...)
Guy Verhofstadt
Guy Verhofstadt, primer ministro belga, escribió el libro Verenigde Staten van Europa (Estados Unidos de Europa) en el que afirmaba, según los resultados de una encuesta del Eurobarómetro, que el ciudadano medio europeo quería más Europa. El libro fue presentado en noviembre de 2005, tras los resultados negativos del Referéndum de la Constitución Europea en Francia y los Países Bajos.
Verhofstadt piensa que se podría crear una Europa federal entre aquellos países que así lo desean. Es decir, crear un núcleo federal que existiría dentro de la actual Unión Europea.
Para la creación de esta unión política, se muestra partidario de seguir el ejemplo americano en la Convención de Filadelfia de 1787. aunque no considera que los Estados Unidos de Europa hayan de ser una copia de los Estados Unidos de América. A la vez, se muestra partidario de que parte de los impuestos sean recaudados por Europa y que se cree un ejército europeo.
Pasqual Maragall
También el político español Pasqual Maragall, expresidente de la Generalidad de Cataluña y ahora involucrado en la creación del Partido Demócrata Europeo, se ha declarado a favor de una Europa unida políticamente, aunque no la ha nombrado Estados Unidos de Europa. Maragall considera a Europa una gran patria, diciendo:
"El federalismo ha sido y es desde hace un siglo la única solución a los problemas de formato político en España y en Europa. (...) Ahora toca Europa. Es nuestra nueva gran patria. Los italianos lo han visto los primeros. Tanto los políticos como los empresarios (...) Y nosotros tenemos que acompañarlos. Confío en que Prodi y Zapatero, no sin dificultades, lo conseguirán por este camino. (...) Tenemos que estar dispuestos a ayudar al avance en estos procesos. Personalmente, acompañaré, y no en solitario, el intento italiano de crear el Partido Demócrata Europeo (PDE) (...) Insisto, ahora toca Europa. Por esta razón, estuve en Roma hace seis meses en el nacimiento del PDE...".
(3.697 bytes)
Esta sección es un extracto de Conferencia sobre el Futuro de Europa
La Conferencia sobre el Futuro de Europa es un foro de debate y reflexión donde la ciudadanía europea y diversas organizaciones no gubernamentales (ONG) han aportado ideas y opiniones sobre el porvenir institucional de la Unión Europea (UE). Se trata de una iniciativa conjunta del Parlamento Europeo, el Consejo de la UE y la Comisión Europea, que se han comprometido a dar seguimiento —en sus respectivos ámbitos de competencia— a las recomendaciones formuladas durante el proceso. Esta previsto que la Conferencia alcance unas conclusiones y aporte orientaciones en la primavera de 2022.
En 2020, la idea de Emmanuel Macron para una “Conferencia de Reforma” fue adoptada por la Comisión y el Parlamento Europeo. Aunque inicialmente la conferencia debía comenzar ese año, su puesta en marcha fue aplazada como resultado de la pandemia de COVID-19, por lo que su inauguración en Estrasburgo, tuvo lugar el 9 de mayo de 2021. Adicionalmente, un impulso determinante llegó a finales de ese año cuando el gobierno Scholz de Alemania afirmó que se basaría en la conferencia como punto de partida para reformar la UE. Según esta iniciativa, la conferencia debería conducir a un proceso constitucional y, en última instancia, a un Estado federal europeo.
(...) Aprovecharemos la Conferencia sobre el Futuro de Europa para iniciar reformas. Apoyamos los cambios necesarios en los tratados. La conferencia debería dar lugar a una convención constituyente y conducir a la evolución de la UE hacia un Estado federal europeo, organizado de forma descentralizada según los principios de subsidiariedad y proporcionalidad y sobre la base de la Carta de los Derechos Fundamentales.
—Gobierno Scholz (2021) Extracto del contrato de la coalición (...)
Las propuestas resultantes que entren dentro de las competencias de la UE pueden ser implementadas por la Comisión, que cuenta con un mandato para ello. Por otro lado, si se va a realizar una reforma de los tratados, necesariamente se implementará el mecanismo de una Convención o, para una revisión menor, de una conferencia intergubernamental (CIG). En cualquier caso, el texto resultante deberá ser ratificado en todos los Estados miembros.
Véase también
Federalismo europeo
Nacionalismo europeo
Refundación de la Unión Europea
(2.343 bytes)
Statele Unite ale Europei (uneori prescurtate ca USE sau USE, în germană: Bundesrepublik Europa sau Vereinigte Staaten von Europa, în franceză: États-Unis d'Europe, în engleză: Statele Unite ale Europei) este numele dat unei versiuni de posibila unificare a Europei ca federație națională și suverană de state asemănătoare cu Statele Unite ale Americii. O versiune alternativă a unificării printr-o confederație de state suverane i s-a dat denumirea de Europa Unită sau Europa Federală, care a fost numele propus de Valéry Giscard d'Estaing pentru Tratatul de la Roma din 2004, argumentând că aceasta ar întări sensul de unire. .
Termenul „Statele Unite ale Europei” identifică de obicei o federație. Susține un sistem federal de guvernare similar cu cel al Statelor Unite ale Americii, în care puterea este transferată de la statele membre către o autoritate centrală de guvernare. Punctul de vedere alternativ al unificării europene a fost acela de a promova o Uniune Europeană ca confederație comercială și financiară.
Index
1 Originea numelui și fundalul
2 Istorie
3 Federalismul european
4 personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
4.1 Victor Hugo
4.2 Winston Churchill
4.3 Guy Verhofstadt
4.4 Pasqual Maragall
5 Uniunea Europeană
6 Vezi de asemenea
7 Referințe
8 Bibliografie
9 Legături externe
(1.328 bytes)
Originea numelui și fundalul
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit în mod repetat de Victor Hugo, inclusiv într-un discurs la Congresul Internațional de Pace care a avut loc la Paris în 1849 și mai târziu la Adunarea Națională Franceză la 1 martie 1871.
De-a lungul secolelor au fost dezvoltate diverse versiuni ale conceptului, dintre care multe sunt incompatibile reciproc (incluziunea sau excluderea Regatului Unit, uniunea religioasă sau laică etc.). Unele propuneri includ cele ale regelui George de Podebrady al Boemiei în 1464; Ducele de Sully al Franței în secolul al XVII-lea sau planul lui William Penn, Quakerul fondator al Pennsylvania, pentru stabilirea unei „Diete, Parlament sau State europene”.
George Washington i-a scris marchizului de La Fayette: „Într-o zi, după modelul Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Europei vor apărea”.
Istorie
Această secțiune este un extras din Naționalismul european.
Naționalismul european s-a născut din ideea lui Victor Hugo din Statele Unite ale Europei. Această idee fiind ignorată de contemporanii lui Victor Hugo, a atins punctul culminant în anii 1920, mai ales în septembrie 1929, când președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa trebuie să se îndrepte către un model federal.
Cu toate acestea, naționalismele europene au fost trunchiate de ascensiunea lui Hitler și al Doilea Război Mondial. Un astfel de război a făcut ca Europa să nu mai fie centrul lumii, trecând în Statele Unite ale Americii.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea lui Victor Hugo a crescut și a dat roade, precum prima creație a Comunității Economice Europene, apoi a Uniunii Europene și implementarea monedei unice pentru întreaga Uniune și a Constituției Europene. .
(1.775 bytes)
federalismul european
Această secțiune este un extras din Federalismul european
Federalismul european este o mișcare politică și socială care pledează pentru o coordonare strânsă între țările europene care își împărtășesc suveranitățile naționale și urmărește crearea unui stat federal-model european Federalismul european, în forma sa modernă, a început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX-lea, căpătând putere până în anii 1920, iar apoi a avut o perioadă de declin (Marea Depresiune și Al Doilea Război Mondial).
În septembrie 1929, președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa trebuie să se îndrepte către un model federal. În 1941, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi și Eugenio Colorni au scris Manifestul de la Ventotene sau Manifestul pentru o Europă Liberă și Unită, în timp ce erau închiși pe insula cu același nume pentru opoziția lor față de regimul Benito Mussolini și care avea să pună bazele pentru înființarea în 1946 a Uniunii Federaliștilor Europeni.
În prezent, Partidul Verde European, Partidul Democrat European și Liberalii, Democrații și Reformiștii Europeni sunt partide politice paneuropene. În cadrul Partidului Socialist European, la fel ca și în cazul Partidului Popular European, există personalități și grupuri care individual pot fi în favoarea unei Europe federale.
Personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
Vezi și: Uniunea Federaliștilor Europeni
(1.451 bytes)
Victor Hugo .
Va veni o zi când armele îți vor cădea din brațe, și tu!
Va veni o zi în care războiul va părea absurd și va fi și imposibil între Paris și Londra, între Sankt Petersburg și Berlin, între Viena și Torino, așa cum este imposibil și pare absurd astăzi între Rouen și Amiens, între Boston și Philadelphia.
Va veni o zi când voi, Franța, Rusia, Italia, Anglia, Germania, voi toți, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distinctive și gloria individuală, vă veți contopi strâns într-o unitate superioară și veți constitui frăția europeană, exact precum Normandia, Bretania, Burgundia, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre se contopesc în Franța.
Va veni o zi în care nu vor exista alte câmpuri de luptă decât piețe care sunt deschise comerțului și băuturi spirtoase care sunt deschise ideilor. - Va veni o zi în care gloanțe și bombe vor fi înlocuite cu voturi, prin vot universal al popoarelor, prin venerabilul arbitraj al unui mare senat suveran care va fi în Europa ceea ce Parlamentul din Anglia, ce dieta în Germania, ce Adunarea Legislativă din Franța! (Aplauze).
Va veni o zi în care un tun va fi expus în muzee ca un instrument de tortură este acum afișat, uimitor că asta a existat vreodată! (Râsete și aplauze).
Va veni o zi în care vom vedea aceste două grupuri imense, Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei (Aplauze), stând unul față de celălalt, întinzându-și mâna către mări, schimbându-și produsele, comerțul, industria lor. , artele lor, geniile lor, curățarea planetei, colonizarea deșerurilor, îmbunătățirea creației sub privirea Creatorului și combinând împreună, pentru a atinge bunăstarea tuturor, aceste două forțe infinite, frăția oamenilor și puterea lui Dumnezeu.
(1.725 bytes)
Ca antecedent al lui Victor Hugo, fondatorul provinciei Pennsylvania, William Penn, în „An Essay Towards the Present and Future Peace of Europe” (1693) a fost în favoarea creării Statelor Unite ale Europei, o confederație de state suverane cu un parlament comun, Dieta Europeană, reprezentată proporțional și cu propriile forțe armate pentru a impune pacea pe continent.
Statele Unite ale Europei constituie primul pas al unei întreprinderi care se dorește universal, vizând o armonie mondială între oameni. Această aspirație ambițioasă sau utopică este, fără îndoială, încheierea definitivă a gândirii hugoliane. Se pare că își atinge punctul culminant cu această frază nepublicată:
Se va numi Europa în secolul al XX-lea și, în secolele următoare, mai transfigurată atunci, se va numi Umanitate.
Winston Churchill
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit de Winston Churchill într-un celebru discurs rostit în 1946 la Universitatea din Zurich.
Acest discurs este frecvent legat de începutul procesului care a permis formarea Uniunii Europene.
Când Churchill a ținut acest discurs, nu și-a imaginat Marea Britanie în Europa. El credea că soarta britanică revine Statelor Unite, Imperiului și Commonwealth-ului.
(...) Trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei și numai așa vor putea sute de milioane de muncitori să-și recapete bucuriile și speranțe simple care fac viața să merite.
Procesul este simplu.
Tot ce este nevoie este scopul a sute de milioane de bărbați și femei, de a face bine în loc de rău și de a obține binecuvântări în loc de blesteme...
Guy verhofstadt
Guy Verhofstadt, premierul belgian, a scris cartea Verenigde Staten van Europa (Statele Unite ale Europei) în care afirma, conform rezultatelor unui sondaj Eurobarometru, că cetățeanul european obișnuit își dorește mai multă Europă. Cartea a fost prezentată în noiembrie 2005, după rezultatele negative ale Referendumului privind Constituția Europeană din Franța și Țările de Jos.
Verhofstadt consideră că ar putea fi creată o Europă federală între acele țări care doresc acest lucru, adică să creeze un nucleu federal care ar exista în cadrul actualei Uniuni Europene. Pentru crearea acestei uniuni politice, el este pentru a urma exemplul american în Convenția de la Philadelphia din 1787, deși nu consideră că Statele Unite ale Europei ar trebui să fie o copie a Statelor Unite ale Americii. , este pentru crearea acestei uniuni politice. o parte din taxe fiind colectate de Europa şi creând o armată europeană.
Pasqual Maragall
De asemenea, politicianul spaniol Pasqual Maragall, fost președinte al Generalitati Cataloniei și acum implicat în crearea Partidului Democrat European, s-a declarat în favoarea unei Europe unite politic, deși nu a numit-o Statele Unite ale Europei. Maragall consideră Europa o mare patrie, spunând:
Federalismul a fost și a fost timp de un secol singura soluție la problemele politice din Spania și Europa. (...) Acum este rândul Europei. Este noua noastră mare patrie. Italienii au văzut-o primii. Atât politicienii, cât și oamenii de afaceri (...)
Și trebuie să-i însoțim.
Am încredere că Prodi și Zapatero, nu fără dificultăți, vor reuși astfel. (...) Trebuie să fim dispuși să contribuim la avansarea acestor procese.
Personal, voi însoți, și nu singur, încercarea Italiei de a crea Partidul Democrat European (PDE) (...)
Insist, acum este rândul Europei.
Din acest motiv, am fost la Roma acum șase luni la nașterea PDE...
(3.463 bytes)
Această secțiune este un extras din Conferința privind viitorul Europei,
Conferința privind viitorul Europei este un forum de dezbatere și reflecție în care cetățenii europeni și diverse organizații neguvernamentale (ONG-uri) au contribuit cu idei și opinii cu privire la viitorul instituțional al Uniunii Europene (UE). Este o inițiativă comună a Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană, care s-au angajat să urmărească - în domeniile lor de competență respective - recomandările făcute pe parcursul procesului. Se așteaptă ca Conferința să ajungă la concluzii și să ofere îndrumări în primăvara anului 2022.
În 2020, ideea lui Emmanuel Macron pentru o „Conferință de reformă” a fost adoptată de Comisie și Parlamentul European. Deși inițial, conferința trebuia să înceapă în acel an, lansarea ei a fost amânată ca urmare a pandemiei de COVID-19. Prin urmare, sa inaugurarea la Strasbourg a avut loc pe 9 mai 2021. În plus, un impuls decisiv a venit la sfârșitul acelui an, când guvernul Scholz din Germania a declarat că se va baza pe conferință ca punct de plecare pentru reforma UE. Potrivit acestei inițiative, conferința ar trebui să conducă la un proces constituțional și, în cele din urmă, la un stat federal european.
(...) Vom folosi Conferința pentru Viitorul Europei pentru a iniția reforme. Susținem modificările necesare ale tratatelor. Conferința ar trebui să conducă la o convenție constitutivă și să conducă la evoluția UE către un stat federal european, organizat în mod descentralizat conform principiilor subsidiarității și proporționalității și pe baza Cartei Drepturilor Fundamentale.
—Government Scholz (2021) Extras din contractul de coaliție (...)
Propunerile rezultate care intră în competența UE pot fi puse în aplicare de către Comisie, care are mandatul în acest sens. Pe de altă parte, dacă urmează să fie realizată o reformă a tratatului, mecanismul unei convenții sau, pentru o revizuire minoră, al unei conferințe interguvernamentale (IGC) va fi neapărat implementat.
În orice caz, textul rezultat trebuie ratificat în toate statele membre.
Vezi si
federalismul european
naţionalismul european
Refondarea Uniunii Europene
(2.171 octeți)
Statele Unite ale Europei (uneori prescurtate ca U.S.E sau USE, în germană: Bundesrepublik Europa sau Vereinigte Staaten von Europa, în franceză: États-Unis d'Europe, în engleză: United States Europe) este numele dat unei ipoteze privind posibila unificare a Europei ca federație națională și suverană de state, asemănătoare cu cea a Statelor Unite ale Americii. Unei versiuni alternative a unificării printr-o confederație de state suverane i s-a dat denumirea de Europa Unită sau Europa Federală, nume care a fost propus de Valéry Giscard d'Estaing pentru Tratatul de la Roma din 2004, argumentând că aceasta ar întări semnificatia de unire.
Termenul „Statele Unite ale Europei” identifică in mod obisnuit o federație. Propune un sistem federal de guvernare similar cu cel al Statelor Unite ale Americii, în care puterea este transferată de la statele membre către o autoritate centrală de guvernare. Punctul de vedere alternativ al unificării europene a fost acela de a promova o Uniune Europeană ca confederație comercială și financiară.
Index
1 Originea numelui și antecendentele
2 Istorie
3 Federalismul european
4 Personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
4.1 Victor Hugo
4.2 Winston Churchill
4.3 Guy Verhofstadt
4.4 Pasqual Maragall
5 Uniunea Europeană
6 Vezi de asemenea
7 Referințe
8 Bibliografie
9 Legături externe
Originea numelui și antecendentele
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit în mod repetat de Victor Hugo, inclusiv într-un discurs la Congresul Internațional de Pace care a avut loc la Paris în 1849 și mai târziu la Adunarea Națională Franceză la 1 martie 1871.
De-a lungul secolelor au fost dezvoltate diverse versiuni ale conceptului, dintre care multe sunt reciproc incompatibile (includerea sau excluderea Regatului Unit, uniunea religioasă sau laică etc.). Unele propuneri le includ pe cele ale regelui George de Podebrady al Boemiei în 1464; pe ale Ducelui de Sully al Franței în secolul al XVII-lea sau planul lui William Penn, quaker fondator al Pennsylvaniei, pentru stabilirea unei „Diete Eurpene, Parlament sau Stat”.
George Washington i-a scris marchizului de La Fayette: „Într-o zi, după modelul Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Europei vor incepe sa existe”.
Istorie
Această secțiune este un extras din Naționalismul european.
Sentimentul de "naționalism european" a luat nastere deodată cu ideea lui Victor Hugo privind crearea unei entitati numite Statele Unite ale Europei. Ignorată de contemporanii lui Victor Hugo, ideea a atins punctul culminant prin anii 1920, mai ales în septembrie 1929, când președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa are de avansat către un model federal.
Cu toate acestea, sentimentul de naționalism european au fost trunchiate de ascensiunea lui Hitler și al Doilea Război Mondial. Un astfel de război a făcut ca Europa să inceteze a mai fi centrul lumii, preluând acesta conditie Statele Unite ale Americii.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea lui Victor Hugo a crescut și a dat roade, precum prima creație a Comunității Economice Europene, apoi a Uniunii Europene și implementarea monedei unice pentru întreaga Uniune și a Constituției Europene. .
Federalismul european
Această secțiune este un extras din Federalismul european.
Federalismul european este o mișcare politică și socială care pledează pentru o coordonare strânsă între țările europene care își împărtășesc suveranitățile naționale și urmărește crearea unui Stat european de model federal. Federalismul european, în forma sa modernă, a început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX-lea, căpătând amploare până prin anii 1920, iar apoi a avut o perioadă de declin (Marea Depresiune și Al Doilea Război Mondial).
În septembrie 1929, președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa are de avansat către un model federal.
În 1941, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi și Eugenio Colorni au redactat Manifestul de la Ventotene sau Manifestul pentru o Europă Liberă și Unită, în timp ce erau închiși pe insula cu același nume pentru opoziția lor față de regimul Benito Mussolini și care avea să pună bazele pentru înființarea în 1946 a Uniunii Federaliștilor Europeni.
În prezent, Partidul Verde European, Partidul Democrat European și Liberalii, Democrații și Reformiștii Europeni sunt partide politice paneuropene. În cadrul Partidului Socialist European, la fel ca și în cazul Partidului Popular European, există personalități și grupuri care individual pot fi în favoarea unei Europe federale.
Personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
Vezi și: Uniunea Federaliștilor Europeni
(1.451 bytes)
(Discursul lui Victor Hugo din 1849).
(...) Va veni o zi când armele va vor cădea din maini, și voua!
Va veni o zi în care războiul va părea de asemenea, absurd și va fi și imposibil între Paris și Londra, între Sankt Petersburg și Berlin, între Viena și Torino, așa cum este imposibil și pare absurd astăzi între Rouen și Amiens, între Boston și Philadelphia.
Va veni o zi când voi, Franța, Rusia, Italia, Anglia, Germania, voi toate, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distinctive și gloria individuală, vă veți contopi strâns într-o unitate superioară și veți constitui fraternitatea europeană, exact asa cum Normandia, Bretania, Burgundia, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre se contopesc în Franța.
Va veni o zi în care nu vor exista alte câmpuri de luptă decât piețele care se vor deschide comerțului și spiritele care se vor deschide ideilor.
- Va veni o zi în care gloanțele și bombele vor fi înlocuite cu voturile, prin votul universal al popoarelor, prin venerabilul arbitraj al vreunui mare senat suveran care va fi în Europa ceea ce este Parlamentul in Anglia, dieta în Germania, Adunarea Legislativă in Franța! (Aplauze).
Va veni o zi în care un tun va fi expus în muzee tot asa cum acum se expune vreun instrument de tortură, si nu ne va veni sa credem că asa ceva a existat vreodată! (Râsete și aplauze).
Va veni o zi în care vom vedea aceste două grupari imense, Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei (Aplauze), stând fata in față unul cu celălalt, întinzându-și mâna peste mări, interschimbând produsele, comerțul, industria lor, artele lor, geniile lor, curățind planeta, colonizand deșerturilor, îmbunătățind creația sub privirea Creatorului și combinând împreună, pentru a atinge bunăstarea tuturor, aceste două forțe infinite, fraternitatea oamenilor și puterea lui Dumnezeu.
Ca antecedent al lui Victor Hugo, fondatorul provinciei Pennsylvania, William Penn, în „An Essay Towards the Present and Future Peace of Europe” (1693) se arata în favoarea creării Statelor Unite ale Europei, o confederație de State suverane cu un parlament comun, Dieta Europeană, reprezentată proporțional și cu propriile forțe armate pentru a impune pacea pe Continent.
Statele Unite ale Europei constituie primul pas al unei întreprinderi care se dorește universala, vizând o armonie mondială între oameni. Această aspirație ambițioasă sau utopică este, fără îndoială, încheierea definitivă a gândirii hugoliane. Se pare că își atinge punctul culminant cu această inedită frază :
"Se va numi Europa în secolul al XX-lea și, în secolele următoare, mai transfigurată atunci, se va numi Umanitate".
Winston Churchill
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit de Winston Churchill într-un celebru discurs rostit în 1946 la Universitatea din Zurich.
Acest discurs este frecvent legat de începutul procesului care a permis formarea Uniunii Europene.
Când Churchill a ținut acest discurs, nu și-a imaginat Marea Britanie în Europa. El credea că soarta britanică revine Statelor Unite, Imperiului și Commonwealth-ului.
(...) Trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei și numai așa vor putea sute de milioane de muncitori să-și recapete bucuriile și speranțe simple care fac viața să merite sa fie traita.
Procesul este simplu.
Tot ce este nevoie este ca scopul a sute de milioane de bărbați și de femei, sa fie acela de a face bine în loc de a face rău și de a obține ca recompense binecuvântări în loc de blesteme (...)
Guy Verhofstadt
Guy Verhofstadt, premierul belgian, a scris cartea Verenigde Staten van Europa (Statele Unite ale Europei) în care afirma, conform rezultatelor unui sondaj Eurobarometru, că cetățeanul european obișnuit își dorește mai multă Europă. Cartea a fost prezentată în noiembrie 2005, după rezultatele negative ale Referendumului privind Constituția Europeană din Franța și din Țările de Jos.
Verhofstadt consideră că ar putea fi creată o Europă federală între acele țări care doresc acest lucru, adică să creeze un nucleu federal care ar exista în cadrul actualei Uniuni Europene. Pentru crearea acestei uniuni politice, el este partizanul urmarii exemplului american numit Convenția de la Philadelphia din 1787, deși nu consideră că Statele Unite ale Europei ar trebui să fie o copie a Statelor Unite ale Americii. In acelasi timp, se arata partizanul ideii ca o parte din taxe sa fie colectate de Europa in vederea crearii unei armate europeane.
Pasqual Maragall
De asemenea, politicianul spaniol Pasqual Maragall, fost președinte al Generalitati Cataloniei și acum implicat în crearea Partidului Democrat European, s-a declarat în favoarea unei Europe unite politic, deși nu a numit-o Statele Unite ale Europei. Maragall consideră Europa o mare patrie, spunând:
"Federalismul a fost și este timp de cel putin un secol singura soluție la problemele politice in Spania și in Europa. (...) Acum este rândul Europei. Este noua noastră mare patrie. Italienii au văzut-o primii. Atât politicienii, cât și oamenii de afaceri (...)
Și trebuie să-i însoțim.
Am încredere că Prodi și Zapatero, nu fără dificultăți, vor reuși astfel. (...) Trebuie să fim dispuși să contribuim la avansarea acestor procese.
Personal, voi însoți, și nu singur, încercarea Italiei de a crea Partidul Democrat European (PDE) (...)
Insist, acum este rândul Europei.
Din acest motiv, am fost la Roma acum șase luni la nașterea PDE...".
Această secțiune este un extras din Conferința privind viitorul Europei,
Conferința privind viitorul Europei este un forum de dezbatere și reflecție în care cetățenii europeni și diverse organizații neguvernamentale (ONG-uri) au contribuit cu idei și opinii cu privire la viitorul instituțional al Uniunii Europene (UE). Este o inițiativă comună a Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană, care s-au angajat să urmărească - în domeniile lor de competență respective - recomandările făcute pe parcursul procesului. Se așteaptă ca Conferința să ajungă la concluzii și să ofere îndrumări în primăvara anului 2022.
În 2020, ideea lui Emmanuel Macron pentru o „Conferință de reformă” a fost adoptată de Comisie și Parlamentul European. Deși inițial, conferința trebuia să înceapă în acel an, lansarea ei a fost amânată ca urmare a pandemiei de COVID-19. Prin urmare, sa inaugurarea la Strasbourg a avut loc pe 9 mai 2021. În plus, un impuls decisiv a venit la sfârșitul acelui an, când guvernul Scholz din Germania a declarat că se va baza pe conferință ca punct de plecare pentru reforma UE. Potrivit acestei inițiative, conferința ar trebui să conducă la un proces constituțional și, în cele din urmă, la un stat federal european.
(...) Vom folosi Conferința pentru Viitorul Europei pentru a iniția reforme. Susținem modificările necesare ale tratatelor. Conferința ar trebui să conducă la o convenție constitutivă și să conducă la evoluția UE către un stat federal european, organizat în mod descentralizat conform principiilor subsidiarității și proporționalității și pe baza Cartei Drepturilor Fundamentale.
—Government Scholz (2021) Extras din contractul de coaliție (...)
Propunerile rezultate care intră în competența UE pot fi puse în aplicare de către Comisie, care are mandatul în acest sens. Pe de altă parte, dacă urmează să fie realizată o reformă a tratatului, mecanismul unei convenții sau, pentru o revizuire minoră, al unei conferințe interguvernamentale (IGC) va fi neapărat implementat.
În orice caz, textul rezultat trebuie ratificat în toate statele membre.
Vezi si
federalismul european
naţionalismul european
Refondarea Uniunii Europene
Final translation
Column A .
The original text of the article
Los Estados Unidos de Europa (a veces abreviado como U.S.E o USE, en alemán: Bundesrepublik Europa o Vereinigte Staaten von Europa, en francés: États-Unis d'Europe, en inglés: United States of Europe) es el nombre dado a una versión de la posible unificación de Europa como una federación nacional y soberana de estados similar a los Estados Unidos de América. A una versión alternativa de unificación mediante una confederación de estados soberanos se le ha dado el nombre de Europa Unida o Europa Federal, que fue el nombre propuesto por Valéry Giscard d'Estaing para el Tratado de Roma de 2004, argumentando que ello reforzaría el significado de unida.
El término "Estados Unidos de Europa" identifica habitualmente una federación. Propugna un sistema federal de gobierno similar al de los Estados Unidos de América donde el poder es traspasado de los estados miembros a una autoridad central de gobernación. El punto de vista alternativo de la unificación europea ha sido el presionar por una Unión Europea como una confederación comercial y financiera.
Índice
1 Origen del nombre y antecedentes
2 Historia
3 Federalismo europeo
4 Personalidades que han empleado el término “Estados Unidos de Europa”
4.1 Victor Hugo
4.2 Winston Churchill
4.3 Guy Verhofstadt
4.4 Pasqual Maragall
5 Unión Europea
6 Véase también
7 Referencias
8 Bibliografía
9 Enlaces externos
(1.366 bytes)
Origen del nombre y antecedentes
El término “Estados Unidos de Europa” fue usado en reiteradas ocasiones por Víctor Hugo, incluido en un discurso en el Congreso Internacional de la Paz que tuvo lugar en París en 1849 y después en la Asamblea Nacional Francesa el 1 de marzo de 1871.
Se han desarrollado varias versiones del concepto a lo largo de los siglos, muchas de las cuales son mutuamente incompatibles (inclusión o exclusión del Reino Unido, unión religiosa o laica, etc.). Algunas propuestas incluyen aquellas del Rey Jorge de Podebrady de Bohemia en 1464; el Duque de Sully de Francia en el siglo XVII o el plan de William Penn, cuáquero fundador de Pensilvania, para el establecimiento de una "Dieta Europea, Parlamento o Estados".
George Washington escribió al Marqués de La Fayette: "Un día, sobre el modelo de los Estados Unidos de América, llegarán a existir los Estados Unidos de Europa".
Historia
Esta sección es un extracto de Nacionalismo europeo.
El nacionalismo europeo nace con la idea de Víctor Hugo de los Estados Unidos de Europa.
Obviada esta idea por los contemporáneos de Víctor Hugo, alcanzó su clímax en los años 20, sobre todo en septiembre de 1929, cuando el presidente de Francia, Aristide Briand hizo un discurso en el que decía que Europa ha de avanzar hacia un modelo federal.
Sin embargo, el nacionalismos europeo se vio truncado por el ascenso de Hitler y la Segunda Guerra Mundial. Tal guerra hizo que Europa dejara de ser el centro del mundo, pasando a los Estados Unidos de América.
Después de la Segunda Guerra Mundial, la idea de Víctor Hugo ha ido creciendo y dando frutos, tales como la creación primero de la Comunidad Económica Europea, luego de la Unión Europea y la implantación de la moneda única para toda la Unión y la Constitución Europea.
(1.796 bytes)
Federalismo europeo
Esta sección es un extracto de Federalismo europeo
El federalismo europeo es un movimiento político y social que aboga por una estrecha coordinación entre los países europeos compartiendo sus soberanías nacionales y persiguiendo la creación de un Estado europeo de modelo federal. El federalismo europeo, en su forma moderna, empezó a gestarse a finales del siglo XIX, tomando fuerza hasta los años 1920, y después tuvo un período de decadencia (Gran Depresión y Segunda Guerra Mundial).
En septiembre de 1929, el presidente de Francia, Aristide Briand hizo un discurso en el que decía que Europa ha de avanzar hacia un modelo federal.
En 1941, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi y Eugenio Colorni redactaron el Manifiesto de Ventotene o Manifiesto por una Europa Libre y Unida, mientras se encontraban presos en la isla del mismo nombre por su oposición al régimen de Benito Mussolini y que sentaría las bases para la fundación en 1946 de la Unión de Federalistas Europeos.
Actualmente, el Partido Verde Europeo, el Partido Demócrata Europeo y Liberales, Demócratas y Reformistas Europeos son partidos políticos paneuropeos. Dentro del Partido Socialista Europeo, al igual que pasa con el Partido Popular Europeo, existen personalidades y grupos que a título individual pueden estar a favor de una Europa federal.
Personalidades que han empleado el término “Estados Unidos de Europa”
Véase también: Unión de Federalistas Europeos
(1.450 bytes)
(discurso de Victor Hugo de 1849).
(...) ¡Un día vendrá en el que las armas se os caigan de los brazos, a vosotros también! Un día vendrá en el que la guerra parecerá también absurda y será también imposible entre París y Londres, entre San Petersburgo y Berlín, entre Viena y Turín, como es imposible y parece absurda hoy entre Ruan y Amiens, entre Boston y Filadelfia.
Un día vendrá en el que vosotras, Francia, Rusia, Italia, Inglaterra, Alemania, todas vosotras, naciones del continente, sin perder vuestras cualidades distintivas y vuestra gloria individual, os fundiréis estrechamente en una unidad superior y constituiréis la fraternidad europea, exactamente como Normandía, Bretaña, Borgoña, Lorena, Alsacia, todas nuestras provincias, se funden en Francia.
Un día vendrá en el que no habrá más campos de batalla que los mercados que se abran al comercio y los espíritus que se abran a las ideas. -
Un día vendrá en el que las balas y las bombas serán reemplazadas por los votos, por el sufragio universal de los pueblos, por el venerable arbitraje de un gran senado soberano que será en Europa lo que el parlamento en Inglaterra, lo que la dieta en Alemania, ¡lo que la Asamblea Legislativa en Francia! (Aplausos).
Un día vendrá en el que se mostrará un cañón en los museos como ahora se muestra un instrumento de tortura, ¡asombrándonos de que eso haya existido! (Risas y aplausos).
Un día vendrá en el que veremos estos dos grupos inmensos, los Estados Unidos de América y los Estados Unidos de Europa (Aplausos), situados en frente uno de otro, tendiéndose la mano sobre los mares, intercambiando sus productos, su comercio, su industria, sus artes, sus genios, limpiando el planeta, colonizando los desiertos, mejorando la creación bajo la mirada del Creador, y combinando juntos, para lograr el bienestar de todos, estas dos fuerzas infinitas, la fraternidad de los hombres y el poder de Dios.
(1.866 bytes)
Como antecedente a Victor Hugo, el fundador de la Provincia de Pensilvania, William Penn, en «An Essay Towards the Present and Future Peace of Europe» (1693) se mostraba a favor de crear los Estados Unidos de Europa, una confederación de Estados soberanos con un parlamento común, la Dieta Europea, representados en proporción y con fuerzas armadas propias para imponer la paz en el Continente.
Los Estados Unidos de Europa constituyen el primer escalón de una empresa que se desea universal, teniendo como objetivo una concordia mundial entre los hombres. Esta ambiciosa o utópica aspiración es sin duda la terminación definitiva del pensamiento hugoliano. Parece llegar a su clímax con esta frase inédita:
"Se llamará Europa en el siglo XX y, en los siglos siguientes, más transfigurada entonces, se llamará Humanidad".
Winston Churchill
El término "Estados Unidos de Europa" fue utilizado por Winston Churchill en un famoso discurso pronunciado en 1946 en la Universidad de Zúrich.
Este discurso es frecuentemente relacionado con el comienzo del proceso que permitió la formación de la Unión Europea.
Cuando Churchill hizo este discurso no visionó la Gran Bretaña en Europa. Creía que el destino británico recaía en los Estados Unidos, el imperio y la Commonwealth.
(...) Tenemos que construir una especie de Estados Unidos de Europa, y sólo de esta manera cientos de millones de trabajadores serán capaces de recuperar las sencillas alegrías y esperanzas que hacen que la vida merezca la pena. El proceso es sencillo. Todo lo que se necesita es el propósito de cientos de millones de hombres y mujeres, de hacer el bien en lugar de hacer el mal y obtener como recompensa bendiciones en lugar de maldiciones (...)
Guy Verhofstadt
Guy Verhofstadt, primer ministro belga, escribió el libro Verenigde Staten van Europa (Estados Unidos de Europa) en el que afirmaba, según los resultados de una encuesta del Eurobarómetro, que el ciudadano medio europeo quería más Europa. El libro fue presentado en noviembre de 2005, tras los resultados negativos del Referéndum de la Constitución Europea en Francia y los Países Bajos.
Verhofstadt piensa que se podría crear una Europa federal entre aquellos países que así lo desean. Es decir, crear un núcleo federal que existiría dentro de la actual Unión Europea.
Para la creación de esta unión política, se muestra partidario de seguir el ejemplo americano en la Convención de Filadelfia de 1787. aunque no considera que los Estados Unidos de Europa hayan de ser una copia de los Estados Unidos de América. A la vez, se muestra partidario de que parte de los impuestos sean recaudados por Europa y que se cree un ejército europeo.
Pasqual Maragall
También el político español Pasqual Maragall, expresidente de la Generalidad de Cataluña y ahora involucrado en la creación del Partido Demócrata Europeo, se ha declarado a favor de una Europa unida políticamente, aunque no la ha nombrado Estados Unidos de Europa. Maragall considera a Europa una gran patria, diciendo:
"El federalismo ha sido y es desde hace un siglo la única solución a los problemas de formato político en España y en Europa. (...) Ahora toca Europa. Es nuestra nueva gran patria. Los italianos lo han visto los primeros. Tanto los políticos como los empresarios (...) Y nosotros tenemos que acompañarlos. Confío en que Prodi y Zapatero, no sin dificultades, lo conseguirán por este camino. (...) Tenemos que estar dispuestos a ayudar al avance en estos procesos. Personalmente, acompañaré, y no en solitario, el intento italiano de crear el Partido Demócrata Europeo (PDE) (...) Insisto, ahora toca Europa. Por esta razón, estuve en Roma hace seis meses en el nacimiento del PDE...".
(3.697 bytes)
Esta sección es un extracto de Conferencia sobre el Futuro de Europa
La Conferencia sobre el Futuro de Europa es un foro de debate y reflexión donde la ciudadanía europea y diversas organizaciones no gubernamentales (ONG) han aportado ideas y opiniones sobre el porvenir institucional de la Unión Europea (UE). Se trata de una iniciativa conjunta del Parlamento Europeo, el Consejo de la UE y la Comisión Europea, que se han comprometido a dar seguimiento —en sus respectivos ámbitos de competencia— a las recomendaciones formuladas durante el proceso. Esta previsto que la Conferencia alcance unas conclusiones y aporte orientaciones en la primavera de 2022.
En 2020, la idea de Emmanuel Macron para una “Conferencia de Reforma” fue adoptada por la Comisión y el Parlamento Europeo. Aunque inicialmente la conferencia debía comenzar ese año, su puesta en marcha fue aplazada como resultado de la pandemia de COVID-19, por lo que su inauguración en Estrasburgo, tuvo lugar el 9 de mayo de 2021. Adicionalmente, un impulso determinante llegó a finales de ese año cuando el gobierno Scholz de Alemania afirmó que se basaría en la conferencia como punto de partida para reformar la UE. Según esta iniciativa, la conferencia debería conducir a un proceso constitucional y, en última instancia, a un Estado federal europeo.
(...) Aprovecharemos la Conferencia sobre el Futuro de Europa para iniciar reformas. Apoyamos los cambios necesarios en los tratados. La conferencia debería dar lugar a una convención constituyente y conducir a la evolución de la UE hacia un Estado federal europeo, organizado de forma descentralizada según los principios de subsidiariedad y proporcionalidad y sobre la base de la Carta de los Derechos Fundamentales.
—Gobierno Scholz (2021) Extracto del contrato de la coalición (...)
Las propuestas resultantes que entren dentro de las competencias de la UE pueden ser implementadas por la Comisión, que cuenta con un mandato para ello. Por otro lado, si se va a realizar una reforma de los tratados, necesariamente se implementará el mecanismo de una Convención o, para una revisión menor, de una conferencia intergubernamental (CIG). En cualquier caso, el texto resultante deberá ser ratificado en todos los Estados miembros.
Véase también
Federalismo europeo
Nacionalismo europeo
Refundación de la Unión Europea
(2.343 bytes)
Column B.
Translation by admin
Statele Unite ale Europei (uneori prescurtate ca U.S.E sau USE, în germană: Bundesrepublik Europa sau Vereinigte Staaten von Europa, în franceză: États-Unis d'Europe, în engleză: United States Europe) este numele dat unei ipoteze privind posibila unificare a Europei ca federație națională și suverană de state, asemănătoare cu cea a Statelor Unite ale Americii. Unei versiuni alternative a unificării printr-o confederație de state suverane i s-a dat denumirea de Europa Unită sau Europa Federală, nume care a fost propus de Valéry Giscard d'Estaing pentru Tratatul de la Roma din 2004, argumentând că aceasta ar întări semnificația de unire. .
Termenul „Statele Unite ale Europei” identifică in mod obisnuit o federație. Propune un sistem federal de guvernare similar cu cel al Statelor Unite ale Americii, în care puterea este transferată de la statele membre către o autoritate centrală de guvernare. Punctul de vedere alternativ al unificării europene a fost acela de a promova o Uniune Europeană ca confederație comercială și financiară.
Index
1 Originea numelui și antecendentele
2 Istorie
3 Federalismul european
4 Personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
4.1 Victor Hugo
4.2 Winston Churchill
4.3 Guy Verhofstadt
4.4 Pasqual Maragall
5 Uniunea Europeană
6 Vezi de asemenea
7 Referințe
8 Bibliografie
9 Legături externe
Originea numelui și antecendentele
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit în mod repetat de Victor Hugo, inclusiv într-un discurs la Congresul Internațional de Pace care a avut loc la Paris în 1849 și mai târziu la Adunarea Națională Franceză la 1 martie 1871.
De-a lungul secolelor au fost dezvoltate diverse versiuni ale conceptului, dintre care multe sunt reciproc incompatibile (includerea sau excluderea Regatului Unit, uniunea religioasă sau laică etc.). Unele propuneri le includ pe cele ale regelui George de Podebrady al Boemiei în 1464; pe ale Ducelui de Sully al Franței în secolul al XVII-lea sau planul lui William Penn, quaker fondator al Pennsylvaniei, pentru stabilirea unei „Diete Eurpene, Parlament sau Stat”.
George Washington i-a scris marchizului de La Fayette: „Într-o zi, după modelul Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Europei vor incepe sa existe”.
Istorie
Această secțiune este un extras din Naționalismul european.
Sentimentul de "naționalism european" a luat nastere deodată cu ideea lui Victor Hugo privind crearea unei entitati numite Statele Unite ale Europei. Ignorată de contemporanii lui Victor Hugo, ideea a atins punctul culminant prin anii 1920, mai ales în septembrie 1929, când președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa are de avansat către un model federal.
Cu toate acestea, sentimentul de naționalism european au fost trunchiate de ascensiunea lui Hitler și al Doilea Război Mondial. Un astfel de război a făcut ca Europa să inceteze a mai fi centrul lumii, preluând acesta conditie Statele Unite ale Americii.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea lui Victor Hugo a crescut și a dat roade, precum prima creație a Comunității Economice Europene, apoi a Uniunii Europene și implementarea monedei unice pentru întreaga Uniune și a Constituției Europene. .
Federalismul european
Această secțiune este un extras din Federalismul european.
Federalismul european este o mișcare politică și socială care pledează pentru o coordonare strânsă între țările europene care își împărtășesc suveranitățile naționale și urmărește crearea unui Stat european de model federal. Federalismul european, în forma sa modernă, a început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX-lea, căpătând amploare până prin anii 1920, iar apoi a avut o perioadă de declin (Marea Depresiune și Al Doilea Război Mondial).
În septembrie 1929, președintele Franței, Aristide Briand, a ținut un discurs în care spunea că Europa are de avansat către un model federal.
În 1941, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi și Eugenio Colorni au redactat Manifestul de la Ventotene sau Manifestul pentru o Europă Liberă și Unită, în timp ce erau închiși pe insula cu același nume pentru opoziția lor față de regimul Benito Mussolini și care avea să pună bazele pentru înființarea în 1946 a Uniunii Federaliștilor Europeni.
În prezent, Partidul Verde European, Partidul Democrat European și Liberalii, Democrații și Reformiștii Europeni sunt partide politice paneuropene. În cadrul Partidului Socialist European, la fel ca și în cazul Partidului Popular European, există personalități și grupuri care individual pot fi în favoarea unei Europe federale.
Personalități care au folosit termenul „Statele Unite ale Europei”
Vezi și: Uniunea Federaliștilor Europeni
(1.451 bytes)
(Discursul lui Victor Hugo din 1849).
(...) Va veni o zi când armele va vor cădea din maini, și voua!
Va veni o zi în care războiul va părea de asemenea, absurd și va fi și imposibil între Paris și Londra, între Sankt Petersburg și Berlin, între Viena și Torino, așa cum este imposibil și pare absurd astăzi între Rouen și Amiens, între Boston și Philadelphia.
Va veni o zi când voi, Franța, Rusia, Italia, Anglia, Germania, voi toate, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distinctive și gloria individuală, vă veți contopi strâns într-o unitate superioară și veți constitui fraternitatea europeană, exact asa cum Normandia, Bretania, Burgundia, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre se contopesc în Franța.
Va veni o zi în care nu vor exista alte câmpuri de luptă decât piețele care se vor deschide comerțului și spiritele care se vor deschide ideilor.
- Va veni o zi în care gloanțele și bombele vor fi înlocuite cu voturile, prin votul universal al popoarelor, prin venerabilul arbitraj al vreunui mare senat suveran care va fi în Europa ceea ce este Parlamentul in Anglia, dieta în Germania, Adunarea Legislativă in Franța! (Aplauze).
Va veni o zi în care un tun va fi expus în muzee tot asa cum acum se expune vreun instrument de tortură, si nu ne va veni sa credem că asa ceva a existat vreodată! (Râsete și aplauze).
Va veni o zi în care vom vedea aceste două grupari imense, Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei (Aplauze), stând fata in față unul cu celălalt, întinzându-și mâna peste mări, interschimbând produsele, comerțul, industria lor, artele lor, geniile lor, curățind planeta, colonizand deșerturilor, îmbunătățind creația sub privirea Creatorului și combinând împreună, pentru a atinge bunăstarea tuturor, aceste două forțe infinite, fraternitatea oamenilor și puterea lui Dumnezeu.
Ca antecedent al lui Victor Hugo, fondatorul provinciei Pennsylvania, William Penn, în „An Essay Towards the Present and Future Peace of Europe” (1693) se arata în favoarea creării Statelor Unite ale Europei, o confederație de State suverane cu un parlament comun, Dieta Europeană, reprezentată proporțional și cu propriile forțe armate pentru a impune pacea pe Continent.
Statele Unite ale Europei constituie primul pas al unei întreprinderi care se dorește universala, vizând o armonie mondială între oameni. Această aspirație ambițioasă sau utopică este, fără îndoială, încheierea definitivă a gândirii hugoliane. Se pare că își atinge punctul culminant cu această inedită frază :
"Se va numi Europa în secolul al XX-lea și, în secolele următoare, mai transfigurată atunci, se va numi Umanitate".
Winston Churchill
Termenul „Statele Unite ale Europei” a fost folosit de Winston Churchill într-un celebru discurs rostit în 1946 la Universitatea din Zurich.
Acest discurs este frecvent legat de începutul procesului care a permis formarea Uniunii Europene.
Când Churchill a ținut acest discurs, nu și-a imaginat Marea Britanie în Europa. El credea că soarta britanică revine Statelor Unite, Imperiului și Commonwealth-ului.
(...) Trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei și numai așa vor putea sute de milioane de muncitori să-și recapete bucuriile și speranțe simple care fac viața să merite sa fie traita.
Procesul este simplu.
Tot ce este nevoie este ca scopul a sute de milioane de bărbați și de femei, sa fie acela de a face bine în loc de a face rău și de a obține ca recompense binecuvântări în loc de blesteme (...)
Guy Verhofstadt
Guy Verhofstadt, premierul belgian, a scris cartea Verenigde Staten van Europa (Statele Unite ale Europei) în care afirma, conform rezultatelor unui sondaj Eurobarometru, că cetățeanul european obișnuit își dorește mai multă Europă. Cartea a fost prezentată în noiembrie 2005, după rezultatele negative ale Referendumului privind Constituția Europeană din Franța și din Țările de Jos.
Verhofstadt consideră că ar putea fi creată o Europă federală între acele țări care doresc acest lucru, adică să creeze un nucleu federal care ar exista în cadrul actualei Uniuni Europene. Pentru crearea acestei uniuni politice, el este partizanul urmarii exemplului american numit Convenția de la Philadelphia din 1787, deși nu consideră că Statele Unite ale Europei ar trebui să fie o copie a Statelor Unite ale Americii. In acelasi timp, se arata partizanul ideii ca o parte din taxe sa fie colectate de Europa in vederea crearii unei armate europeane.
Pasqual Maragall
De asemenea, politicianul spaniol Pasqual Maragall, fost președinte al Generalitati Cataloniei și acum implicat în crearea Partidului Democrat European, s-a declarat în favoarea unei Europe unite politic, deși nu a numit-o Statele Unite ale Europei. Maragall consideră Europa o mare patrie, spunând:
"Federalismul a fost și este timp de cel putin un secol singura soluție la problemele politice in Spania și in Europa. (...) Acum este rândul Europei. Este noua noastră mare patrie. Italienii au văzut-o primii. Atât politicienii, cât și oamenii de afaceri (...)
Și trebuie să-i însoțim.
Am încredere că Prodi și Zapatero, nu fără dificultăți, vor reuși astfel. (...) Trebuie să fim dispuși să contribuim la avansarea acestor procese.
Personal, voi însoți, și nu singur, încercarea Italiei de a crea Partidul Democrat European (PDE) (...)
Insist, acum este rândul Europei.
Din acest motiv, am fost la Roma acum șase luni la nașterea PDE...".
Această secțiune este un extras din Conferința privind viitorul Europei,
Conferința privind viitorul Europei este un forum de dezbatere și reflecție în care cetățenii europeni și diverse organizații neguvernamentale (ONG-uri) au contribuit cu idei și opinii cu privire la viitorul instituțional al Uniunii Europene (UE). Este o inițiativă comună a Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană, care s-au angajat să urmărească - în domeniile lor de competență respective - recomandările făcute pe parcursul procesului. Se așteaptă ca Conferința să ajungă la concluzii și să ofere îndrumări în primăvara anului 2022.
În 2020, ideea lui Emmanuel Macron pentru o „Conferință de reformă” a fost adoptată de Comisie și Parlamentul European. Deși inițial, conferința trebuia să înceapă în acel an, lansarea ei a fost amânată ca urmare a pandemiei de COVID-19. Prin urmare, sa inaugurarea la Strasbourg a avut loc pe 9 mai 2021. În plus, un impuls decisiv a venit la sfârșitul acelui an, când guvernul Scholz din Germania a declarat că se va baza pe conferință ca punct de plecare pentru reforma UE. Potrivit acestei inițiative, conferința ar trebui să conducă la un proces constituțional și, în cele din urmă, la un stat federal european.
(...) Vom folosi Conferința pentru Viitorul Europei pentru a iniția reforme. Susținem modificările necesare ale tratatelor. Conferința ar trebui să conducă la o convenție constitutivă și să conducă la evoluția UE către un stat federal european, organizat în mod descentralizat conform principiilor subsidiarității și proporționalității și pe baza Cartei Drepturilor Fundamentale.
—Government Scholz (2021) Extras din contractul de coaliție (...)
Propunerile rezultate care intră în competența UE pot fi puse în aplicare de către Comisie, care are mandatul în acest sens. Pe de altă parte, dacă urmează să fie realizată o reformă a tratatului, mecanismul unei convenții sau, pentru o revizuire minoră, al unei conferințe interguvernamentale (IGC) va fi neapărat implementat.
În orice caz, textul rezultat trebuie ratificat în toate statele membre.
Vezi si
federalismul european
naţionalismul european
Refondarea Uniunii Europene
Page updated
Google Sites
Report abuse