Definiciones del concepto  "conocimiento" (ofrecidas por el Google Traductor).

Sustantivo

1

Acción de conocer.

"tal vez esta sea la primera y principal vía para el conocimiento de la verdad"

2

Facultad del ser humano para comprender por medio de la razón la naturaleza, cualidades y relaciones de las cosas.

estudió durante años los mecanismos del conocimiento humano

3

Capacidad que tiene el ser humano de percibir estímulos físicos mediante ciertos órganos del cuerpo y de tener consciencia de su existencia y de lo que le rodea.

perder el conocimiento

4

Persona con la que se tiene relación o trato, pero sin llegar a la amistad.

en este pueblo tengo yo un conocimiento

Sinónimos:

conocido

5

Documento o firma que se pide y da para identificar la persona del que pretende cobrar un cheque, letra, etc., cuando el pagador no le conoce.

6

DERECHO

Documento expedido por el capitán de un buque en el que constan las mercaderías embarcadas y sus destinatarios.

7

Conjunto de datos o noticias relacionados con algo, especialmente conjunto de saberes que se tienen de una materia o ciencia concreta.

mis conocimientos de informática son escasos.

(1.090 bytes)

Definiții ale cunoștințelor

Substantiv

unu

acțiunea de a cunoaște

poate acesta este primul și principalul mod de a cunoaște adevărul

Două

Facultatea ființei umane de a înțelege prin rațiune natura, calitățile și relațiile lucrurilor.

a studiat ani de zile mecanismele cunoașterii umane

3

Capacitatea ființei umane de a percepe stimuli fizici prin anumite organe ale corpului și de a fi conștienți de existența lor și de împrejurimile lor.

pierde cunoștința

4

Persoană cu care aveți o relație sau o înțelegere, dar fără a ajunge la prietenie.

În acest oraș am cunoștințe

Sinonime:

cunoscut

5

Document sau semnătură care se solicită și se dă pentru a identifica persoana de la care intenționați să ridicați un cec, scrisoare etc., atunci când plătitorul nu o cunoaște.

6

DREAPTA

Document eliberat de căpitanul unei nave în care se menționează marfa expediată și destinatarii acesteia.

7

Set de date sau știri legate de ceva, în special un set de cunoștințe care se dețin despre un anumit subiect sau știință.

cunoștințele mele de calculator sunt slabe

Definiții ale conceptului "cunoștințe" (oferite de Google Traducător).

Substantiv

1

Acțiunea de a cunoaște

"poate că acesta este primul și principalul mod de a cunoaște adevărul"

2

Facultatea ființei umane de a înțelege prin rațiune natura, calitățile și relațiile dintre lucruri.

a studiat ani de zile mecanismele cunoașterii umane

3

Capacitatea pe care o are ființa umană de a percepe stimuli fizici prin anumite organe ale corpului și de a fi conștientă de existența sa și de ceea ce o înconjoară.

a-si pierde cunoștința

4

Persoană cu care avem o relație sau o înțelegere, dar fără a ajunge la prietenie.

În acest oraș am eu un cunoscut

Sinonime:

cunoscut

5

Document sau semnătură care se solicită și/sau se dă pentru a identifica persoana care pretinde să încaseze un cec, o scrisoare etc., atunci când plătitorul nu o cunoaște.

6

DREPT (JURIDICĂ)

Document eliberat de căpitanul unei nave în care se face mențiunea mărfii îmbarcate și destinatarii acesteia.

7

Set/Ansamblu de date sau de știri relaționate cu ceva, în special un set/ansamblu de cunoștințe în care se dețin cunoașteri despre o anumită materie sau știință concretă.

cunoștințele mele de calculator sunt slabe .

ştiut [Conjugare] [Sinonime] şti, ştiut

ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ Loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să-şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş, tiptil. ♢ Expr. (Tranz., absol.) Nu ştiu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Ştiu eu (sau ştii tu etc.) ce ştiu (sau ştii etc.) sau las\' că ştiu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaşte bine o situaţie şi că nu poate fi indus în eroare. Ştii ce? sau ştii ceva?, ştii una? = fii atent la ce-ţi spun, ascultă ceea ce am să-ţi spun. (Numai) Dumnezeu ştie sau ştie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmaţie sau o negaţie. Dumnezeu (mai) ştie sau dracul (mai) ştie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinţa de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranţă. (Intranz.) A-i şti (cuiva) de urmă = a şti unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) ştiu = după informaţiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunoştinţă de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaşte pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaşte pe sine, a avea cunoştinţă că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaşte unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. Intranz. A ţine seamă de ceva, a lua în consideraţie; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaşte pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se îngriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunoştinţe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o ştiinţă, o artă etc. ♢ Expr. A şti carte = a şti să scrie şi să citească; p. ext. a avea cunoştinţe temeinice într-un domeniu, a fi învăţat. A şti pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greşeală. ♦ A vorbi şi a înţelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. ♢ Expr. A nu (mai) şti ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluţie pentru a ieşi dintr-o încurcătură. A nu mai şti ce să facă de... = a fi copleşit de... A nu şti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (Absol.) Ştiu eu? exprimă o îndoială, o nesiguranţă, o şovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. ♢ Expr. A nu şti ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a şovăi. 3. A ţine minte, a-şi aminti. 4. A-şi da seama, a înţelege, a pricepe. ♢ Expr. A nu (prea) şti multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai ştii sau mai ştiu (şi) eu, mai ştii păcatul, de unde ştii!? = se prea poate, nu poţi fi sigur că nu e aşa. Nu ştiu cum = în mod inexplicabil. A fi nu ştiu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu ştiu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu ştiu cum sau un nu ştiu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu şti de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ♢ Expr. Să ştiu (bine) că... sau de-aş şti că... = chiar dacă... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

(3.265 bytes)

sabía [Conjugación] [Sinónimos]

TU SABES, yo se, vb. IV. I. 1. Tranz e intranz. (Usado y absoluto). Tener conocimiento (de…), estar informado (sobre…), saber. ♢ Loc. adv. A sabiendas = a sabiendas. Desconocido = a) sin darse cuenta; b) secretamente, secretamente, propinamente. ♢ Exp. (Tranz., Absol.) No sé, no he visto = Soy un completo extraño en algo, no tengo idea. Sé (o tú sabes, etc.) lo que sé (o tú sabes, etc.) o te lo hago saber, se dice para demostrar que alguien conoce bien una situación y que no puede ser engañado. ¿Sabes que? o ¿sabes algo?, ¿sabes alguno? = presta atención a lo que te digo, escucha lo que te voy a decir. (Sólo) Dios sabe o Dios sabe, se dice para apoyar una afirmación o una negación. Dios (más) sabe o el diablo (más) sabe, se dice que expresa una perplejidad, la incapacidad de precisar o explicar algo, una incertidumbre. (Intranz.) Saber (lo último de alguien) = saber dónde está alguien. Por lo que (o tanto como) sé = de la información que tengo. 2. Tranzo. Familiarizarse con ...; averiguar, escuchar. 3. Tranzo. Conocer a alguien (desde todos los puntos de vista). ♦ Refl. Conocerse a sí mismo, saber que uno es de cierta manera; ver de cierta manera. ♦ Refl. recíproco Llegar a conocer unos a otros; tener amistades. 4. intraz. Considerar algo, considerar; tener miedo o respeto por alguien. ♦ Tranzo. Reconocer a alguien oa algo bien... ♦ Tener algo, gozar de algo. 5. Intranz. Interesarse por..., cuidar de... II. tranz. 1. Tener un conocimiento sistemático en un campo, dominar una ciencia, un arte, etc. ♢ Exp. Saber el libro = saber escribir y leer; págs. ext. tener un conocimiento profundo en un campo, ser aprendido. Saber de memoria (o por fuera, como sobre el agua, como el agua, como sobre nuestro Padre) = poder reproducir exactamente, de memoria, sin error. ♦ Hablar y comprender un determinado idioma. ♦ Ser capaz de hacer lo correcto, tener la destreza, la habilidad necesaria en una determinada circunstancia. ♢ Exp. No saber qué hacer a continuación = no encontrar una solución para salir de un lío. No saber qué hacer con... = sentirse abrumado por... no saber por dónde empezar = no saber por dónde empezar. (Absolutamente.) ¿Lo sé? expresa una duda, una inseguridad, una vacilación. 2. Poder, poder hacer algo; ser apto para algo. ♦ Estar decidido a hacer algo. ♢ Exp. No saber lo que quiere = no poder tomar una decisión, estar indeciso; dudar. 3. Recordar, recordar. 4. Darse cuenta, comprender, comprender. ♢ Exp. No (demasiado) saber mucho = responder inmediatamente (a la provocación de alguien). Tu sabes o yo se (y) yo se, tu sabes el pecado, como lo sabes!? = tal vez, no puedes estar seguro de que no sea así. No sé cómo = inexplicablemente. Ser no sé cómo = ser raro, raro. ser (alguien) no sé cómo... = ser (alguien) duro o vergonzoso para... (sustantivo) no sé cómo o no sé qué = algo poco claro; encanto especial, indefinido. (Intranz.) No saber el chiste = ser molesto. 5. Prever. ♦ Asumir, sospechar. 6. Estar seguro, estar seguro de algo. ♢ Exp. Saber (bien) que... o si supiera que... = aunque... ♦ Refl. imper. Ser bien conocido. - Lat. scire

sabido [Conjugación] [Sinónimos]

(A) SABER, se, vb. IV. I. 1. Tranz e intranz. (Usado y absoluto). Tener conocimiento (de…), estar informado (sobre…), saber. ♢ Loc. adv. A sabiendas = a sabiendas. Desconocido = a) sin darse cuenta; b) secretamente, secretamente, propinamente. ♢ Exp. (Tranz., Absol.) No sé, no he visto = Soy un completo extraño en algo, no tengo idea. Sé (o tú sabes, etc.) lo que sé (o tú sabes, etc.) o te lo hago saber, se dice para demostrar que alguien conoce bien una situación y que no puede ser engañado. ¿Sabes que? o ¿sabes algo?, ¿sabes alguno? = presta atención a lo que te digo, escucha lo que te voy a decir. (Sólo) Dios sabe o Dios sabe, se dice para apoyar una afirmación o una negación. Dios (más) sabe o el diablo (más) sabe, se dice que expresa una perplejidad, la incapacidad de precisar o explicar algo, una incertidumbre. (Intranz.) Saber (lo último de alguien) = saber dónde está alguien. Por lo que (o tanto como) sé = de la información que tengo. 2. Tranzo. Familiarizarse con ...; averiguar, escuchar. 3. Tranzo. Conocer a alguien (desde todos los puntos de vista). ♦ Refl. Conocerse a sí mismo, saber que uno es de cierta manera; ver de cierta manera. ♦ Refl. recíproco Llegar a conocer unos a otros; tener amistades. 4. intraz. Considerar algo, considerar; tener miedo o respeto por alguien. ♦ Tranzo. Reconocer a alguien oa algo bien... ♦ Tener algo, gozar de algo. 5. Intranz. Interesarse por..., cuidar de... II. tranz. 1. Tener un conocimiento sistemático en un campo, dominar una ciencia, un arte, etc. ♢ Exp. Saber el libro = saber escribir y leer; págs. ext. tener un conocimiento profundo en un campo, ser aprendido. Saber de memoria (o por fuera, como sobre el agua, como el agua, como sobre nuestro Padre) = poder reproducir exactamente, de memoria, sin error. ♦ Hablar y comprender un determinado idioma. ♦ Ser capaz de hacer lo correcto, tener la destreza, la habilidad necesaria en una determinada circunstancia. ♢ Exp. No saber qué hacer a continuación = no encontrar una solución para salir de un lío. No saber qué hacer con... = sentirse abrumado por... no saber por dónde empezar = no saber por dónde empezar. (Absolutamente.) ¿Lo sé? expresa una duda, una inseguridad, una vacilación. 2. Poder, poder hacer algo; ser apto para algo. ♦ Estar decidido a hacer algo. ♢ Exp. No saber lo que quiere = no poder tomar una decisión, estar indeciso; dudar. 3. Recordar, recordar. 4. Darse cuenta, comprender, comprender. ♢ Exp. No (demasiado) saber mucho = responder inmediatamente (a la provocación de alguien). Tu sabes o yo se (y) yo se, tu sabes el pecado, como lo sabes!? = tal vez, no puedes estar seguro de que no sea así. No sé cómo = inexplicablemente. Ser no sé cómo = ser raro, raro. ser (alguien) no sé cómo... = ser (alguien) duro o vergonzoso para... (sustantivo) no sé cómo o no sé qué = algo poco claro; encanto especial, indefinido. (Intranz.) No saber el chiste = ser molesto. 5. Prever. ♦ Asumir, sospechar. 6. Estar seguro, estar seguro de algo. ♢ Exp. Saber (bien) que... o si supiera que... = aunque... ♦ Refl. imper. Ser bien conocido. - Lat. scire