Column 1. 

The original text 

Soberanía personal

La soberanía personal, o soberanía individual o autopropiedad, se define como el poder y propiedad exclusiva que cada uno tiene sobre su propio cuerpo y voluntad y por extensión bienes, y que le permite tener el control sobre su vida . 

.

.

.

.

.

Es un concepto ético y político que afirma que "el poder radica en uno mismo", ya que desde esta visión sólo las personas concretas tienen el derecho moral de gobernarse y deben ser responsables de sí mismas , lo que les permitiría autodeterminarse y autorrealizarse como individuos.

.

.

.

Este concepto se origina dentro del anarquismo como un principio ideológico fundamental que reconoce en las relaciones humanas al individuo como soberano, en una relación de poder sobre sí mismo, se entiende así que un "soberano de sí mismo" es un ácrata. 

.

Esta soberanía o autonomía elaborada como concepto político se plantea irrenunciable e intransferible.

.

.

.

Tabla de contenidos

1 Voluntad y poder

2 Asociación legítima

3 Notas

4 Véase también

.

.

Voluntad y poder

El concepto de soberanía personal ve en el individuo un ente asociativo y no aislado por lo que promueve una organización social de individuos libres (en voluntad) entre iguales (en poder soberano) y donde lo colectivo lo potencie y no lo limite. 

.

.

.

.

Siendo un ejercicio de poder, es la capacidad sustancial de desarrollar el potencial individual y de asegurar esta condición en que el individuo pueda ejercer el poder directo sobre su propias acciones. 

.

.

.

.

Así la soberanía del individuo incluye tanto libertad negativa -no intervención ajena en asuntos privados- como libertad positiva -capacidad de acción para emanciparse y oportunidad para realizar su potencial por cuenta propia-. 

.

.

.

En resumen, la soberanía individual se relaciona con el concepto de poder direccionar la propia vida.

.

.

.

Asociación legítima

Por consecuencia sólo serían legítimas las asociaciones en que abiertamente cada asociado se represente a sí mismo, en una economía donde cada uno al ser su único propietario lo sea también de su trabajo y su producción, y en donde todo acuerdo libre y consensuado entre personas conscientes e independientes sea considerado legítimo.

 .

.

.

.

.

Serían por tanto la organización libre, la cooperación voluntaria y los compromisos mutuos, los mecanismos que permitan a cada persona amplificar su autonomía y lograr así una convivencia satisfactoria.

.

.

.

Notas

↑ En Pequeño léxico filosófico del anarquismo, Daniel Colson comenta:

.

.

Libertad. En el pensamiento libertario, libertad y poder van de la mano. La libertad tiene que ver con el poder de lo que es. 

.

Todo poder es una libertad, toda libertad es un poder, un poder que no está cercenado a lo que puede.

.

.

.

↑ En La filosofía individualista: una tensión necesaria en la herencia libertaria, José Fernández Paniagua comenta:

.

.

.

En la misma base del anarquismo se halla [...] una defensa radical de la libertad individual entendida como derecho absoluto de cada ser humano a actuar ateniéndose únicamente a los dictados de su propia conciencia y de su propia voluntad; 

existe también en la herencia libertaria la afirmación de que cada personalidad tiene un valor único, insustituible, cuya expansión no debe verse limitada por ninguna frontera externa.

.

.

Véase también

• Autonomía

• Asociativismo

• Personalidad integradora

(3.256 bytes)

Column 2.  

Automatic translation

suveranitatea personală

Suveranitatea personală, sau suveranitatea individuală sau proprietatea de sine, este definită ca puterea și proprietatea exclusivă pe care fiecare le are asupra propriului corp și voință și, prin extensie, asupra bunurilor, și care îi permite să aibă control asupra vieții sale. 

.

.

.

.

Este un concept etic și politic care afirmă că „puterea stă în sine”, întrucât din acest punct de vedere doar anumiți oameni au dreptul moral de a se guverna și trebuie să fie responsabili pentru ei înșiși, ceea ce le-ar permite să se autodetermina și să se autodetermina - realizați ca indivizi.

.

.

.

Acest concept își are originea în anarhism ca principiu ideologic fundamental care recunoaște în relațiile umane individul ca suveran, într-o relație de putere asupra lui însuși, se înțelege astfel că un „suveran al lui însuși” este un anarhist. 

.

.

Această suveranitate sau autonomie elaborată ca concept politic este propusă ca inalienabilă și netransferibilă.

.

.

Cuprins

1 Voința și puterea

2 Asociație legitimă

3 Note

4 Vezi de asemenea

.

.

voință și putere

Conceptul de suveranitate personală vede în individ o entitate asociativă și nu izolată, motiv pentru care promovează o organizare socială a indivizilor liberi (în voință) între egali (în putere suverană) și unde colectivul o sporește și nu o limitează. 

.

.

.

.

Fiind un exercițiu de putere, este capacitatea substanțială de a dezvolta potențialul individual și de a asigura această condiție în care individul poate exercita putere directă asupra propriilor acțiuni. 

.

.

.

Astfel, suveranitatea individului include atât libertatea negativă -fără intervenție externă în treburile private- cât și libertatea pozitivă -capacitatea de acțiune de a se emancipa și oportunitatea de a-și realiza potențialul pe cont propriu-. 

.

Pe scurt, suveranitatea individuală este legată de conceptul de a fi capabil să-și dirijeze propria viață.

.

.

.

asociere legitimă

În consecință, ar fi legitime doar asociațiile în care fiecare membru se reprezintă în mod deschis, într-o economie în care fiecare, fiind singurul său proprietar, este și proprietarul muncii și al producției sale, și în care orice înțelegere liberă și consensuală între oameni conștiincioși și independenți este. considerată legitimă.

.

. 

.

.

.

.

Așadar, organizarea liberă, cooperarea voluntară și angajamentele reciproce ar fi mecanismele care permit fiecărei persoane să-și amplifice autonomia și să realizeze astfel o conviețuire satisfăcătoare.

.

.

.

Note

↑ În A Little Philosophical Lexicon of Anarchism, Daniel Colson comentează:

.

.

Libertate. În gândirea libertariană, libertatea și puterea merg mână în mână. Libertatea are de-a face cu puterea a ceea ce este. 

.

Toată puterea este o libertate, toată libertatea este o putere, o putere care nu se limitează la ceea ce poate.

.

.

.

↑ În Filosofia individualistă: o tensiune necesară în moștenirea libertariană, José Fernández Paniagua comentează:

.

.

La baza însăși a anarhismului se găsește [...] o apărare radicală a libertății individuale înțelese ca dreptul absolut al fiecărei ființe umane de a acționa numai în conformitate cu dictatele propriei conștiințe și ale propriei voințe; 

.

.

Există și în moștenirea libertariană și afirmația că fiecare personalitate are o valoare unică, de neînlocuit, a cărei expansiune nu trebuie limitată de nicio graniță externă.

.

.

Vezi si

• Autonomie

• Asociativismul

• personalitate incluzivă

Column 3.  

Automatic translation

personal sovereignty

Personal sovereignty, or individual sovereignty or self-ownership, is defined as the power and exclusive property that each one has over his own body and will and by extension assets, and that allows him to have control over his life. 

.

.

.

.

.

.

It is an ethical and political concept that affirms that "power lies in oneself", since from this point of view only specific people have the moral right to govern themselves and must be responsible for themselves, which would allow them to self-determine and self-realize as individuals. .

.

.

.

.

This concept originates within anarchism as a fundamental ideological principle that recognizes in human relations the individual as sovereign, in a relationship of power over himself, it is thus understood that a "sovereign of himself" is an anarchist. 

.

.

This sovereignty or autonomy elaborated as a political concept is proposed as inalienable and non-transferable.

.

.

Table of Contents

1 Will and power

2 Legitimate association

3 Notes

4 See also

.

.

will and power

The concept of personal sovereignty sees in the individual an associative and not isolated entity, which is why it promotes a social organization of free individuals (in will) among equals (in sovereign power) and where the collective enhances it and does not limit it. 

.

.

Being an exercise of power, it is the substantial capacity to develop individual potential and to ensure this condition in which the individual can exercise direct power over his own actions. 

.

.

.

.

Thus, the sovereignty of the individual includes both negative freedom -no outside intervention in private affairs- and positive freedom -capacity for action to emancipate oneself and the opportunity to realize one's potential on one's own account-. 

.

.

In summary, individual sovereignty is related to the concept of being able to direct one's own life.

.

.

.

legitimate association

Consequently, only associations in which each member openly represents himself would be legitimate, in an economy where each one, being his sole owner, is also the owner of his work and production, and where any free and consensual agreement between conscientious people and independent is considered legitimate. 

.

.

.

.

.Therefore, free organization, voluntary cooperation and mutual commitments would be the mechanisms that allow each person to amplify their autonomy and thus achieve a satisfactory coexistence.

.

.

.

.

Grades

↑ In A Little Philosophical Lexicon of Anarchism, Daniel Colson comments:

.

.

Liberty. In libertarian thought, freedom and power go hand in hand. Freedom has to do with the power of what is. 

.

.

All power is a freedom, all freedom is a power, a power that is not restricted to what it can.

.

.

.

↑ In The individualist philosophy: a necessary tension in the libertarian heritage, José Fernández Paniagua comments:

.

.

At the very base of anarchism is found [...] a radical defense of individual freedom understood as the absolute right of each human being to act in accordance only with the dictates of his own conscience and his own will; 

.

.

There is also in the libertarian heritage the affirmation that each personality has a unique, irreplaceable value, whose expansion should not be limited by any external border.

.

.

.

See also

• Autonomy

• Associativism

• inclusive personality

Column 4.  

Automatic translation

личный суверенитет

Личный суверенитет, или индивидуальный суверенитет, или собственность на себя, определяется как власть и исключительная собственность, которой каждый обладает в отношении собственного тела и воли и, соответственно, активов, и которая позволяет ему контролировать свою жизнь.

.

 Это этико-политическая концепция, утверждающая, что «сила заключается в самом себе», поскольку с этой точки зрения только конкретные люди имеют моральное право управлять собой и должны нести за себя ответственность, что позволило бы им самоопределяться и самоутверждаться. -реализовать как личности. .

.

Эта концепция берет свое начало в анархизме как фундаментальный идеологический принцип, признающий в человеческих отношениях личность как суверенную, в отношении власти над собой, при этом понимается, что «суверен самого себя» есть анархист. 

.

Этот суверенитет или автономия, разработанная как политическая концепция, предлагается как неотъемлемая и непередаваемая.

.

Оглавление

1 Воля и сила

2 Легитимная ассоциация

3 примечания

4 См. также

.

.

воля и сила

Концепция личного суверенитета видит в индивидууме ассоциативную, а не изолированную сущность, поэтому способствует социальной организации свободных индивидов (по воле) среди равных (по суверенной власти) и там, где коллектив усиливает ее, а не ограничивает. 

.

Будучи осуществлением власти, это существенная способность развивать индивидуальный потенциал и обеспечивать такое состояние, при котором индивидуум может осуществлять непосредственную власть над своими действиями.

.

Таким образом, суверенитет личности включает в себя как негативную свободу - отсутствие вмешательства извне в частные дела, так и позитивную свободу - способность действовать для своего освобождения и возможность реализовать свой потенциал за свой счет. 

.

Таким образом, индивидуальный суверенитет связан с концепцией способности управлять собственной жизнью.

.

законная ассоциация.

Следовательно, только ассоциации, в которых каждый член открыто представляет себя, были бы легитимны в экономике, где каждый, будучи своим единственным собственником, является также собственником своего труда и производства и где любое свободное и согласованное соглашение между сознательными людьми и независимыми людьми недопустимо. считается законным. 

.

Таким образом, свободная организация, добровольное сотрудничество и взаимные обязательства будут механизмами, которые позволят каждому человеку усилить свою автономию и, таким образом, достичь удовлетворительного сосуществования.

.

Оценки

↑ В «Маленьком философском лексиконе анархизма» Дэниел Колсон комментирует:

.

Свобода. В либертарианском мышлении свобода и власть идут рука об руку. 

.

.

Свобода связана с силой того, что есть. Всякая сила есть свобода, всякая свобода есть сила, сила, не ограниченная тем, что она может.

↑ В книге «Философия индивидуализма: необходимое напряжение в либертарианском наследии» Хосе Фернандес Паниагуа комментирует:

.

В самой основе анархизма находится [...] радикальная защита индивидуальной свободы, понимаемой как абсолютное право каждого человека действовать в соответствии только с велениями своей совести и своей воли; 

.

Есть в либертарианском наследии и утверждение, что каждая личность имеет уникальную, незаменимую ценность, распространение которой не должно ограничиваться никакими внешними границами.

.

Смотрите также

• Автономия

• Ассоциативизм

• инклюзивная личность