Autoînșelarea / Autoengaño

Autoengaño

El autoengaño es el proceso de negarse a racionalizar la relevancia, significancia, o importancia de evidencia contraria y argumentos lógicos que son opuestos a los propios. El autoengaño implica convencerse a sí mismo de una "verdad" (o la falta de la verdad) que no revela un autoconocimiento del engaño. Incluso Se ha argumentado que todos los humanos sin excepción son altamente susceptibles al autoengaño, ya que todo el mundo tiene un bagaje emocional de creencias que pueden ser irracionales. Algunos biólogos evolucionistas sugieren que el engaño es una parte importante del comportamiento humano, el instinto para el auto engaño puede haber dado a los organismos humanos una ventaja selectiva: si alguien se cree su propia mentira (por ejemplo su propia presentación sesgada hacia sus propios intereses), será mejor o más capaz de persuadir a los demás de su "verdad".

Índice

1 Lógica del autoengaño

2 Enlaces externos

3 Bibliografía

4 Revistas

5 Véase también

Lógica del autoengaño

Esta noción está basada en la siguiente lógica: los humanos, que perciben el hecho de que uno está actuando de forma fraudulenta, normalmente expresan sin quererlo señales de engaño. Por consiguiente, si el autoengaño permite a alguien creerse sus propias distorsiones, él no presentará dichas señales de engaño y por consiguiente parecerá contar la verdad.

Puede darse también el caso de que la habilidad de mentir, o de autoengañarse, no sea un rasgo elegido, sino el subproducto de un rasgo más importante que sí es escogido. El pensamiento abstracto da lugar a muchas ventajas, tales como una conducta más flexible y adaptativa, además de la innovación. Puesto que la mentira es una abstracción, el proceso mental de crear una mentira sólo puede producirse en animales con suficiente complejidad cerebral como para poder permitirse el pensamiento abstracto.

(1.867 bytes)

Auto-amăgire

Auto-amăgirea este procesul de refuz de a raționaliza relevanța, semnificația sau importanța dovezilor contrare și a argumentelor logice care sunt opuse celor proprii. Auto-amăgirea implică a te convinge de un „adevăr” (sau lipsă de adevăr) care nu dezvăluie o autocunoaștere a înșelăciunii. S-a susținut chiar că toți oamenii, fără excepție, sunt foarte susceptibili la auto-amăgire, deoarece toată lumea are un bagaj emoțional de credințe care pot fi iraționale.

Unii biologi evoluționiști sugerează că înșelăciunea este o parte importantă a comportamentului uman, instinctul de autoînșelăciune poate să fi oferit organismelor umane un avantaj selectiv: dacă cineva își crede propria minciună (de exemplu, propria prezentare părtinitoare față de propriile interese), tu va fi mai bine sau mai bine capabil să-i convingă pe alții de „adevărul”.

Index

1 Logica autoamăgirii

2 Legături externe

3 Bibliografie

4 reviste

5 Vezi de asemenea

Logica autoamăgirii

Această noțiune se bazează pe următoarea logică: oamenii, care percep faptul că cineva acționează în mod fraudulos, exprimă de obicei din neatenție semne de înșelăciune.

Prin urmare, dacă auto-amăgirea permite cuiva să-și creadă propriile distorsiuni, el nu va da astfel de semne de înșelăciune și, prin urmare, va părea să spună adevărul.

De asemenea, se poate întâmpla ca abilitatea de a minți sau de a se înșela pe sine nu este o trăsătură aleasă, ci un produs secundar al unei trăsături mai importante care este aleasă. Gândirea abstractă duce la multe beneficii, cum ar fi un comportament mai flexibil și adaptativ, pe lângă inovație.

Deoarece minciuna este o abstractizare, procesul mental de creare a unei minciuni poate avea loc numai la animalele cu suficientă complexitate a creierului pentru a permite gândirea abstractă.

(1.804 bytes)

Autoamăgirea

Autoamăgirea este procesul de refuz de a raționaliza relevanța, semnificația sau importanța dovezilor contrare și a argumentelor logice care sunt opuse celor proprii. Auto-amăgirea implică a te convinge de un „adevăr” (sau lipsă de adevăr) care nu dezvăluie o autocunoaștere a înșelăciunii. S-a susținut chiar că toți oamenii, fără excepție, sunt foarte susceptibili la auto-amăgire, deoarece orice om are un bagaj emoțional de credințe care pot fi iraționale.

Unii biologi evoluționiști sugerează că înșelarea este o parte importantă a comportamentului uman, instinctul de auto-înșelare e posibil să fi oferit organismelor umane un avantaj selectiv: dacă cineva își crede propria minciună (de exemplu, propria prezentare părtinitoare față de propriile interese), va fi mai apt sau mai capabil să-i convingă pe alții de „adevărul” său.

Index

1 Logica autoamăgirii

2 Legături externe

3 Bibliografie

4 Reviste

5 Vezi de asemenea

Logica autoamăgirii

Această noțiune se bazează pe următoarea logică: oamenii, care percep faptul că cineva acționează în mod fraudulos, exprimă de obicei din neatenție semne de înșelăciune.

Prin urmare, dacă auto-amăgirea permite cuiva să-și creadă propriile distorsiuni, el nu va da astfel de semne de înșelăciune și, prin urmare, va părea să spună adevărul.

De asemenea, se poate întâmpla ca abilitatea de a minți sau de a se înșela pe sine să nu fie o trăsătură aleasă, ci un produs secundar al unei trăsături mai importante decât dacă ar fi aleasă. Gândirea abstractă duce la multe beneficii, cum ar fi un comportament mai flexibil și adaptativ, pe lângă avantajul numit inovație.

Deoarece minciuna este o abstractizare, procesul mental de creare a unei minciuni poate avea loc numai la animalele cu suficientă complexitate cerebrală pentru a permite gândirea abstractă.

(1.822 bytes)