Lecția IX.
O seară la casa unui colectivist
Page start up on 13.09.2022_01.28 (UTC+2).
Pagină în construcție / Pagina en construcción / Page under construction / Страница в разработке
Transcriere digitalizată (respectând ortografia cât am putut mai fidel) a textului din manual.
Transcripción digitalizada (respetando lo más fielmente pude la ortografía) del texto del manual.
Digitized transcription (respecting the spelling as faithfully as I could) of the text of the manual.
Оцифрованная транскрипция (соблюдая орфографию как можно точнее) текста руководства.
O seară în casa unui colectivist
Pe ulița frumos pietruită a satului, străjuită pe de o parte și de alta cu pomi tineri, se înșiruie două rînduri de case noi. Sînt locuințe ale colectiviștilor, ridicate de curînd. Într-una din aceste case locuiește Savu Petre. În odaia proaspăt văruită, unde ne-a poftit să stăm, e bine și cald.
Savu Petre are vreo 50 de ani. Împreună cu soția și fiicele sale, el muncește la gospodăria agricolă colectivă. Tela, fiica cea mare, e șefă de echipă, iar alta fruntașă a brigăzii a doua de cîmp. Cu toții sînt tare bucuroși. Motivul bucuriei lor îl aflarăm curînd, căci Savu Petre nu așteptă să fie rugat, ci începu să povestească:
- Zilele acestea s-au împărțit avansurile în gospodăria noastră colectivă. Grâu am luat aproape 2000 kg, porumb 1000 kg, floarea soarelui 500 kg, orz 500 kg, sfeclă pentru hrana animalelor 2500 kg, fîn și lucernă 2500 kg și bani vreo 9000 de lei. Cu ce am acum în casă putem trăi fără grijă.
Savu Petre se opri din povestit și rămase pe gînduri.
- Mi-amintesc de vremurile din trecut. Venea și atunci toamna, dar nu ne aducea nici o bucurie. Roadele ce le culegeam trebuia să le vînd, și să-mi plătesc datoriile. Ba, într-un timp n-am avut încotro și m-am hotărît să vînd din pamînt, cu toate că aveam puțin. Ce să fi făcut? Nu puteam mînca pamînt. Dar degeaba. Am trecut peste durerea mea, am pășit pragul primăriei și am semnat actul de vînzare. Veni și ziua cînd cu traista în mînă m-am dus la stăpînul pamîntului meu.
- Boierule, dă-mi și mie cîteva pogoane în dijmă.
- Îți dau, îți dau... mi-a spus. Pe una și una. Adică el cu pamîntul, eu cu munca. Eu aram, eu semănam, prășeam, treieram si-i căram celui bogat roadele în hambare ori la gară. Munceam cu nevasta și copii de ne speteam și eram tot desculți și tot fără mălai.
Ascultarăm tăcuți povestea despre viața din trecut a lui Savu Petre, asemănătoare, cu viața a sute și sute de mii de țărani muncitori.
- Spune, spune... il îndemnarăm noi cînd se opri.
- Ce să mai spun ? S-au dus pe veci vremurile acelea.
Partidul ne-a ajutat să scăpăm de ele. Acum trăim alte vremuri.
La început eram 39 de familii. Acum suntem tot satul în gospodăria colectivă. Am construit un grajd, trei magazii, un atelier de fierărie și un adăpost pentru oi. Avem peste 500 de oi, 50 de stupi, o crescătorie de porci și una de păsări.
De curând s-au inaugurat căminul cultural și creșa.
Nici n-am simțit cum a trecut vremea. Fetele lui Savu Petre ne-au povestit apoi că tinerii din gospodăria colectivă pregătesc o piesă de teatru și cîntece noi pentru programul de duminică al căminului cultural.
Dar n-au zăbovit mult la vorbă, și s-au grăbit să pregătească cina. Au adus farfurii pline cu carne friptă, murături și pîine.
...Înainte de a ne despărți, Savu Petre ne-a spus ;
- Să mai poftiți pe la noi. În curând vom termina electrificarea satului și vom inaugura sala de cinematograf.
Întrebări
1. Cum trăia Savu Petre pe vremea boierilor ?
2. Cum trăiește el de cînd este colectivist ?
3. Cine și cum ajută pe colectiviști să obțină recolte bogate ?
Véase / Vezi:
Scrisoarea mea catre ONU -2020 (solicitare pentru actualizarea ortografiei).
Column A.
Textul in ortografia 1953 (valabila pana in 1993).
O seară în casa unui colectivist
Pe ulița frumos pietruită a satului, străjuită pe de o parte și de alta cu pomi tineri, se înșiruie două rînduri de case noi. Sînt locuințe ale colectiviștilor, ridicate de curînd. Într-una din aceste case locuiește Savu Petre. În odaia proaspăt văruită, unde ne-a poftit să stăm, e bine și cald.
Savu Petre are vreo 50 de ani. Împreună cu soția și fiicele sale, el muncește la gospodăria agricolă colectivă. Tela, fiica cea mare, e șefă de echipă, iar alta fruntașă a brigăzii a doua de cîmp. Cu toții sînt tare bucuroși. Motivul bucuriei lor îl aflarăm curînd, căci Savu Petre nu așteptă să fie rugat, ci începu să povestească:
- Zilele acestea s-au împărțit avansurile în gospodăria noastră colectivă. Grâu am luat aproape 2000 kg, porumb 1000 kg, floarea soarelui 500 kg, orz 500 kg, sfeclă pentru hrana animalelor 2500 kg, fîn și lucernă 2500 kg și bani vreo 9000 de lei. Cu ce am acum în casă putem trăi fără grijă.
Savu Petre se opri din povestit și rămase pe gînduri.
- Mi-amintesc de vremurile din trecut. Venea și atunci toamna, dar nu ne aducea nici o bucurie. Roadele ce le culegeam trebuia să le vînd, și să-mi plătesc datoriile. Ba, într-un timp n-am avut încotro și m-am hotărît să vînd din pămînt, cu toate că aveam puțin. Ce să fi făcut? Nu puteam mînca pamînt. Dar degeaba. Am trecut peste durerea mea, am pășit pragul primăriei și am semnat actul de vînzare. Veni și ziua cînd cu traista în mînă m-am dus la stăpînul pamîntului meu.
- Boierule, dă-mi și mie cîteva pogoane în dijmă.
- Îți dau, îți dau... mi-a spus. Pe una și una. Adică el cu pamîntul, eu cu munca. Eu aram, eu semănam, prășeam, treieram si-i căram celui bogat roadele în hambare ori la gară. Munceam cu nevasta și copii de ne speteam și eram tot desculți și tot fără mălai.
Ascultarăm tăcuți povestea despre viața din trecut a lui Savu Petre, asemănătoare, cu viața a sute și sute de mii de țărani muncitori.
- Spune, spune... il îndemnarăm noi cînd se opri.
- Ce să mai spun ? S-au dus pe veci vremurile acelea.
Partidul ne-a ajutat să scăpăm de ele. Acum trăim alte vremuri.
La început eram 39 de familii. Acum suntem tot satul în gospodăria colectivă. Am construit un grajd, trei magazii, un atelier de fierărie și un adăpost pentru oi. Avem peste 500 de oi, 50 de stupi, o crescătorie de porci și una de păsări.
De curând s-au inaugurat căminul cultural și creșa.
Nici n-am simțit cum a trecut vremea. Fetele lui Savu Petre ne-au povestit apoi că tinerii din gospodăria colectivă pregătesc o piesă de teatru și cîntece noi pentru programul de duminică al căminului cultural.
Dar n-au zăbovit mult la vorbă, și s-au grăbit să pregătească cina. Au adus farfurii pline cu carne friptă, murături și pîine.
...Înainte de a ne despărți, Savu Petre ne-a spus ;
- Să mai poftiți pe la noi. În curând vom termina electrificarea satului și vom inaugura sala de cinematograf.
Întrebări
1. Cum trăia Savu Petre pe vremea boierilor ?
2. Cum trăiește el de cînd este colectivist ?
3. Cine și cum ajută pe colectiviști să obțină recolte bogate ?
Column B.
Textul in ortografia valabila din 1993.
O seară în casa unui colectivist
Pe ulița frumos pietruită a satului, străjuită pe de o parte și de alta cu pomi tineri, se înșiruie două rânduri de case noi. Sunt locuințe ale colectiviștilor, ridicate de curând. Într-una din aceste case locuiește Savu Petre. În odaia proaspăt văruită, unde ne-a poftit să stăm, e bine și cald.
Savu Petre are vreo 50 de ani. Împreună cu soția și fiicele sale, el muncește la gospodăria agricolă colectivă. Tela, fiica cea mare, e șefă de echipă, iar alta fruntașă a brigăzii a doua de câmp. Cu toții sunt tare bucuroși. Motivul bucuriei lor îl aflarăm curând, căci Savu Petre nu așteptă să fie rugat, ci începu să povestească:
- Zilele acestea s-au împărțit avansurile în gospodăria noastră colectivă. Grâu am luat aproape 2000 kg, porumb 1000 kg, floarea soarelui 500 kg, orz 500 kg, sfeclă pentru hrana animalelor 2500 kg, fân și lucernă 2500 kg și bani vreo 9000 de lei. Cu ce am acum în casă putem trăi fără grijă.
Savu Petre se opri din povestit și rămase pe gânduri.
- Mi-amintesc de vremurile din trecut. Venea și atunci toamna, dar nu ne aducea nici o bucurie. Roadele ce le culegeam trebuia să le vând, și să-mi plătesc datoriile. Ba, într-un timp n-am avut încotro și m-am hotărât să vând din pământ, cu toate că aveam puțin. Ce să fi făcut? Nu puteam mânca pământ. Dar degeaba. Am trecut peste durerea mea, am pășit pragul primăriei și am semnat actul de vânzare. Veni și ziua când cu traista în mână m-am dus la stăpânul pământului meu.
- Boierule, dă-mi și mie câteva pogoane în dijmă.
- Îți dau, îți dau... mi-a spus. Pe una și una. Adică el cu pământul, eu cu munca. Eu aram, eu semănam, prășeam, treieram si-i căram celui bogat roadele în hambare ori la gară. Munceam cu nevasta și copii de ne speteam și eram tot desculți și tot fără mălai.
Ascultarăm tăcuți povestea despre viața din trecut a lui Savu Petre, asemănătoare, cu viața a sute și sute de mii de țărani muncitori.
- Spune, spune... il îndemnarăm noi când se opri.
- Ce să mai spun ? S-au dus pe veci vremurile acelea.
Partidul ne-a ajutat să scăpăm de ele. Acum trăim alte vremuri.
La început eram 39 de familii. Acum suntem tot satul în gospodăria colectivă. Am construit un grajd, trei magazii, un atelier de fierărie și un adăpost pentru oi. Avem peste 500 de oi, 50 de stupi, o crescătorie de porci și una de păsări.
De curând s-au inaugurat căminul cultural și creșa.
Nici n-am simțit cum a trecut vremea. Fetele lui Savu Petre ne-au povestit apoi că tinerii din gospodăria colectivă pregătesc o piesă de teatru și cântece noi pentru programul de duminică al căminului cultural.
Dar n-au zăbovit mult la vorbă, și s-au grăbit să pregătească cina. Au adus farfurii pline cu carne friptă, murături și pâine.
...Înainte de a ne despărți, Savu Petre ne-a spus ;
- Să mai poftiți pe la noi. În curând vom termina electrificarea satului și vom inaugura sala de cinematograf.
Întrebări
1. Cum trăia Savu Petre pe vremea boierilor ?
2. Cum trăiește el de când este colectivist ?
3. Cine și cum ajută pe colectiviști să obțină recolte bogate ?
Textul original însoțit de traducerea pur automată în limbile spaniolă, engleză și rusă
El texto original acompañado de traducciones puramente automáticas al español, inglés y ruso
The original text accompanied by purely automatic translation into Spanish, English and Russian.
Оригинальный текст сопровождается чисто автоматическим переводом на испанский, английский и русский языки.
Column 1.
Original text.
O seară în casa unui colectivist
Pe ulița frumos pietruită a satului, străjuită pe de o parte și de alta cu pomi tineri, se înșiruie două rînduri de case noi. Sînt locuințe ale colectiviștilor, ridicate de curînd. Într-una din aceste case locuiește Savu Petre. În odaia proaspăt văruită, unde ne-a poftit să stăm, e bine și cald.
Savu Petre are vreo 50 de ani. Împreună cu soția și fiicele sale, el muncește la gospodăria agricolă colectivă. Tela, fiica cea mare, e șefă de echipă, iar alta fruntașă a brigăzii a doua de cîmp. Cu toții sînt tare bucuroși. Motivul bucuriei lor îl aflarăm curînd, căci Savu Petre nu așteptă să fie rugat, ci începu să povestească:
- Zilele acestea s-au împărțit avansurile în gospodăria noastră colectivă. Grâu am luat aproape 2000 kg, porumb 1000 kg, floarea soarelui 500 kg, orz 500 kg, sfeclă pentru hrana animalelor 2500 kg, fîn și lucernă 2500 kg și bani vreo 9000 de lei. Cu ce am acum în casă putem trăi fără grijă.
Savu Petre se opri din povestit și rămase pe gînduri.
- Mi-amintesc de vremurile din trecut. Venea și atunci toamna, dar nu ne aducea nici o bucurie. Roadele ce le culegeam trebuia să le vînd, și să-mi plătesc datoriile. Ba, într-un timp n-am avut încotro și m-am hotărît să vînd din pamînt, cu toate că aveam puțin. Ce să fi făcut? Nu puteam mînca pamînt. Dar degeaba. Am trecut peste durerea mea, am pășit pragul primăriei și am semnat actul de vînzare. Veni și ziua cînd cu traista în mînă m-am dus la stăpînul pamîntului meu.
- Boierule, dă-mi și mie cîteva pogoane în dijmă.
- Îți dau, îți dau... mi-a spus. Pe una și una. Adică el cu pamîntul, eu cu munca. Eu aram, eu semănam, prășeam, treieram si-i căram celui bogat roadele în hambare ori la gară. Munceam cu nevasta și copii de ne speteam și eram tot desculți și tot fără mălai.
Ascultarăm tăcuți povestea despre viața din trecut a lui Savu Petre, asemănătoare, cu viața a sute și sute de mii de țărani muncitori.
- Spune, spune... il îndemnarăm noi cînd se opri.
- Ce să mai spun ? S-au dus pe veci vremurile acelea.
Partidul ne-a ajutat să scăpăm de ele. Acum trăim alte vremuri.
La început eram 39 de familii. Acum suntem tot satul în gospodăria colectivă. Am construit un grajd, trei magazii, un atelier de fierărie și un adăpost pentru oi. Avem peste 500 de oi, 50 de stupi, o crescătorie de porci și una de păsări.
De curând s-au inaugurat căminul cultural și creșa.
Nici n-am simțit cum a trecut vremea. Fetele lui Savu Petre ne-au povestit apoi că tinerii din gospodăria colectivă pregătesc o piesă de teatru și cîntece noi pentru programul de duminică al căminului cultural.
Dar n-au zăbovit mult la vorbă, și s-au grăbit să pregătească cina. Au adus farfurii pline cu carne friptă, murături și pîine.
...Înainte de a ne despărți, Savu Petre ne-a spus ;
- Să mai poftiți pe la noi. În curând vom termina electrificarea satului și vom inaugura sala de cinematograf.
Întrebări
1. Cum trăia Savu Petre pe vremea boierilor ?
2. Cum trăiește el de cînd este colectivist ?
3. Cine și cum ajută pe colectiviști să obțină recolte bogate ?
(3.074 bytes)
Column 2.
Una velada en la casa de un colectivista
En la calle bellamente adoquinada del pueblo, custodiada a ambos lados por árboles jóvenes, se alinean dos hileras de casas nuevas. Son viviendas de los colectivistas, de reciente construcción. Savu Petre vive en una de estas casas. En la habitación recién encalada, donde nos invitó a quedarnos, es agradable y cálido.
Savu Petre tiene unos 50 años. Junto con su esposa e hijas, trabaja en la granja colectiva. Tela, la hija mayor, es líder de equipo y otra líder de la segunda brigada de campo. Todos están muy felices. Pronto descubrimos el motivo de su alegría, porque Savu Petre no esperó a que le preguntaran, sino que comenzó a contar la historia:
- En estos días se dividieron los avances en nuestro hogar colectivo. Tomamos casi 2000 kg de trigo, 1000 kg de maíz, 500 kg de girasoles, 500 kg de cebada, 2500 kg de remolacha para alimentación animal, 2500 kg de heno y alfalfa, y alrededor de 9000 lei en dinero. Con lo que tengo ahora en la casa podemos vivir sin preocupaciones.
Savu Petre dejó de hablar y pensó.
- Recuerdo los tiempos del pasado. El otoño también se acercaba, pero no nos trajo ninguna alegría. Tuve que vender los frutos que estaba recogiendo y pagar mis deudas. Bueno, durante un tiempo no tenía adónde ir y decidí vender el terreno, aunque tenía poco. ¿Qué habrías hecho? No podría comer tierra. Pero en vano. Superé mi dolor, pisé el umbral del ayuntamiento y firmé la escritura de compraventa. Llegó también el día en que fui al dueño de mi tierra con la bolsa en la mano.
- Boyardo, dame unas pogonas en diezmo.
- Te doy, te doy... me dijo. Uno y uno. Es decir, él con la tierra, yo con el trabajo. Araba, sembraba, trillaba, trillaba y llevaba los frutos al rico en los graneros o en la estación. Estaba trabajando con mi esposa e hijos y todavía estábamos descalzos y desnudos.
Escucharíamos en silencio la historia de la vida pasada de Savu Petre, similar a la vida de cientos y cientos de miles de campesinos trabajadores.
- Di, di... le urgimos cuando paró.
- ¿Qué debo decir a continuación? Esos tiempos se han ido para siempre.
La fiesta nos ayudó a deshacernos de ellos. Ahora vivimos en tiempos diferentes.
Al principio había 39 familias. Ahora somos todo el pueblo en el hogar colectivo. Construí un establo, tres galpones, una herrería y un establo para ovejas. Tenemos más de 500 ovejas, 50 colmenas, una granja de cerdos y una granja avícola.
Recientemente se inauguró la casa cultural y la guardería.
Ni siquiera sentí cómo pasaba el tiempo. Las chicas de Savu Petre nos contaron entonces que los jóvenes de la casa colectiva están preparando una obra de teatro y nuevas canciones para el programa dominical de la casa cultural.
Pero no se demoraron mucho y se apresuraron a preparar la cena. Trajeron platos llenos de carne asada, encurtidos y pan.
...Antes de separarnos, Savu Petre nos dijo;
- Ven a visitarnos de nuevo. Próximamente terminaremos la electrificación del pueblo e inauguraremos la sala de cine.
pregunta
1. ¿Cómo vivió Savu Petre durante la época de los boyardos?
2. ¿Cómo vive él ya que es colectivista?
3. ¿Quién y cómo ayuda a los colectivistas a obtener ricas cosechas?
Column 3.
An evening in the house of a collectivist
On the beautifully cobbled street of the village, guarded on both sides by young trees, two rows of new houses line up. They are homes of the collectivists, recently built. Savu Petre lives in one of these houses. In the freshly whitewashed room, where he invited us to stay, it is nice and warm.
Savu Petre is about 50 years old. Together with his wife and daughters, he works on the collective farm. Tela, the eldest daughter, is a team leader, and another leader of the second field brigade. Everyone is very happy. We soon find out the reason for their joy, because Savu Petre did not wait to be asked, but began to tell the story:
- These days the advances in our collective household were divided. We took almost 2000 kg of wheat, 1000 kg of corn, 500 kg of sunflowers, 500 kg of barley, 2500 kg of beets for animal feed, 2500 kg of hay and alfalfa, and about 9000 lei in money. With what I have now in the house we can live without worry.
Savu Petre stopped talking and thought.
- I remember the times of the past. Autumn was coming then too, but it didn't bring us any joy. I had to sell the fruits I was picking and pay my debts. Well, for a while I had nowhere to go and I decided to sell the land, even though I had little. What would you have done? I could not eat earth. But in vain. I got over my pain, stepped on the threshold of the town hall and signed the deed of sale. The day also came when I went to the master of my land with the bag in my hand.
- Boyar, give me a few pogonas in tithe.
- I'll give you, I'll give you... he told me. One and one. That is, he with the land, I with the work. I plowed, I sowed, I threshed, I threshed and I carried the fruits to the rich man in the barns or at the station. I was working with my wife and children and we were still barefoot and still naked.
We would listen silently to the story of Savu Petre's past life, similar to the life of hundreds and hundreds of thousands of working peasants.
- Say, say... we urged him when he stopped.
- What should I say next ? Those times are gone forever.
The party helped us get rid of them. Now we live in different times.
At the beginning there were 39 families. Now we are the whole village in the collective household. I built a stable, three sheds, a blacksmith shop and a sheep shed. We have over 500 sheep, 50 beehives, a pig farm and a poultry farm.
The cultural home and nursery were recently inaugurated.
I didn't even feel how time passed. Savu Petre's girls then told us that the young people from the collective household are preparing a play and new songs for the Sunday program of the cultural home.
But they didn't linger long, and hurried to prepare dinner. They brought plates full of roast meat, pickles and bread.
...Before we parted, Savu Petre told us;
- Come visit us again. Soon we will finish the electrification of the village and inaugurate the cinema hall.
question
1. How did Savu Petre live during the time of the boyars?
2. How does he live since he is a collectivist?
3. Who and how helps the collectivists to get rich harvests?
Column 4.
Вечер в доме коллективиста
На красиво мощеной улице поселка, охраняемой с обеих сторон молодыми деревьями, выстраиваются в два ряда новые дома. Это недавно построенные дома коллективистов. Саву Петре живет в одном из таких домов. В свежевыбеленной комнате, куда он нас пригласил, приятно и тепло.
Саву Петре около 50 лет. Вместе с женой и дочерьми он работает в колхозе. Тела, старшая дочь, является командиром группы и еще одним командиром второй полевой бригады. Все очень счастливы. Вскоре мы узнаем причину их радости, потому что Саву Петре не стал ждать, пока его спросят, а начал рассказывать историю:
- В эти дни авансы в нашем коллективном хозяйстве разделились. Мы взяли почти 2000 кг пшеницы, 1000 кг кукурузы, 500 кг подсолнечника, 500 кг ячменя, 2500 кг свеклы на корм животным, 2500 кг сена и люцерны и около 9000 лей деньгами. С тем, что у меня сейчас есть в доме, мы можем жить без забот.
Саву Петре замолчал и задумался.
- Я помню времена минувшие. Тогда тоже наступала осень, но она не приносила нам радости. Мне пришлось продать плоды, которые я собирал, и заплатить долги. Ну, на какое-то время мне было некуда идти и я решил продать землю, хотя у меня было немного. Что бы вы сделали? Я не мог есть землю. Но тщетно. Я преодолела свою боль, ступила на порог ратуши и подписала договор купли-продажи. Настал и тот день, когда я пошел к хозяину своей земли с мешком в руке.
- Боярин, дай мне несколько погон в десятине.
- Я тебе дам, я тебе дам... - сказал он мне. Один и один. То есть он с землей, я с работой. Я пахал, я сеял, я молотил, я молотил и возил плоды богачу в амбары или на станцию. Я работал с женой и детьми, и мы все еще были босыми и голыми.
Мы молча слушали рассказ о прошлой жизни Саву Петре, похожей на жизнь сотен и сотен тысяч трудящихся крестьян.
- Скажи, скажи... подгоняли мы его, когда он остановился.
- Что я должен сказать дальше? Те времена ушли навсегда.
Партия помогла нам избавиться от них. Сейчас мы живем в другое время.
Сначала было 39 семей. Теперь мы всей деревней в колхозе. Я построил конюшню, три сарая, кузницу и хлев для овец. У нас более 500 овец, 50 ульев, свиноферма и птицефабрика.
Дом культуры и детский сад были недавно открыты.
Я даже не почувствовал, как пролетело время. Потом девушки Саву Петре рассказали нам, что молодые люди из колхоза готовят спектакль и новые песни для воскресной программы дома культуры.
Но долго они не задерживались и поспешили приготовить обед. Они принесли тарелки с жареным мясом, солеными огурцами и хлебом.
...Перед тем, как мы расстались, сказал нам Саву Петре;
- Приходите к нам еще. Скоро закончим электрификацию поселка и откроем кинозал.
вопрос
1. Как жил Саву Петре во времена бояр?
2. Как он живет, ведь он коллективист?
3. Кто и как помогает коллективистам получать богатые
Traducerea finală efectuată de admin, din limba română în limba spaniolă
La traducción final, realizada por admin, del rumano al español
The final translation, carried out by admin, from Romanian to Spanish
Окончательный перевод, выполненный администратором, с румынского на испанский
Column I.
Original text.
O seară în casa unui colectivist
Pe ulița frumos pietruită a satului, străjuită pe de o parte și de alta cu pomi tineri, se înșiruie două rînduri de case noi. Sînt locuințe ale colectiviștilor, ridicate de curînd. Într-una din aceste case locuiește Savu Petre. În odaia proaspăt văruită, unde ne-a poftit să stăm, e bine și cald.
Savu Petre are vreo 50 de ani. Împreună cu soția și fiicele sale, el muncește la gospodăria agricolă colectivă. Tela, fiica cea mare, e șefă de echipă, iar alta fruntașă a brigăzii a doua de cîmp. Cu toții sînt tare bucuroși. Motivul bucuriei lor îl aflarăm curînd, căci Savu Petre nu așteptă să fie rugat, ci începu să povestească:
- Zilele acestea s-au împărțit avansurile în gospodăria noastră colectivă. Grâu am luat aproape 2000 kg, porumb 1000 kg, floarea soarelui 500 kg, orz 500 kg, sfeclă pentru hrana animalelor 2500 kg, fîn și lucernă 2500 kg și bani vreo 9000 de lei. Cu ce am acum în casă putem trăi fără grijă.
Savu Petre se opri din povestit și rămase pe gînduri.
- Mi-amintesc de vremurile din trecut. Venea și atunci toamna, dar nu ne aducea nici o bucurie. Roadele ce le culegeam trebuia să le vînd, și să-mi plătesc datoriile. Ba, într-un timp n-am avut încotro și m-am hotărît să vînd din pamînt, cu toate că aveam puțin. Ce să fi făcut? Nu puteam mînca pamînt. Dar degeaba. Am trecut peste durerea mea, am pășit pragul primăriei și am semnat actul de vînzare. Veni și ziua cînd cu traista în mînă m-am dus la stăpînul pamîntului meu.
- Boierule, dă-mi și mie cîteva pogoane în dijmă.
- Îți dau, îți dau... mi-a spus. Pe una și una. Adică el cu pamîntul, eu cu munca. Eu aram, eu semănam, prășeam, treieram si-i căram celui bogat roadele în hambare ori la gară. Munceam cu nevasta și copii de ne speteam și eram tot desculți și tot fără mălai.
Ascultarăm tăcuți povestea despre viața din trecut a lui Savu Petre, asemănătoare, cu viața a sute și sute de mii de țărani muncitori.
- Spune, spune... il îndemnarăm noi cînd se opri.
- Ce să mai spun ? S-au dus pe veci vremurile acelea.
Partidul ne-a ajutat să scăpăm de ele. Acum trăim alte vremuri.
La început eram 39 de familii. Acum suntem tot satul în gospodăria colectivă. Am construit un grajd, trei magazii, un atelier de fierărie și un adăpost pentru oi. Avem peste 500 de oi, 50 de stupi, o crescătorie de porci și una de păsări.
De curând s-au inaugurat căminul cultural și creșa.
Nici n-am simțit cum a trecut vremea. Fetele lui Savu Petre ne-au povestit apoi că tinerii din gospodăria colectivă pregătesc o piesă de teatru și cîntece noi pentru programul de duminică al căminului cultural.
Dar n-au zăbovit mult la vorbă, și s-au grăbit să pregătească cina. Au adus farfurii pline cu carne friptă, murături și pîine.
...Înainte de a ne despărți, Savu Petre ne-a spus ;
- Să mai poftiți pe la noi. În curând vom termina electrificarea satului și vom inaugura sala de cinematograf.
Întrebări
1. Cum trăia Savu Petre pe vremea boierilor ?
2. Cum trăiește el de cînd este colectivist ?
3. Cine și cum ajută pe colectiviști să obțină recolte bogate ?
(3.074 bytes)
Column II.
Una velada en la casa de un colectivista
En la calle bellamente adoquinada del pueblo, custodiada a ambos lados por árboles jóvenes, se alinean dos hileras de casas nuevas. Son viviendas de los colectivistas, de reciente construcción. Savu Petre vive en una de estas casas. En la habitación recién encalada, donde nos invitó a quedarnos, es agradable y cálido.
Savu Petre tiene unos 50 años. Junto con su esposa e hijas, trabaja en la granja colectiva. Tela, la hija mayor, es líder de equipo y otra líder de la segunda brigada de campo. Todos están muy felices. Pronto descubrimos el motivo de su alegría, porque Savu Petre no esperó a que le preguntaran, sino que comenzó a contar la historia:
- En estos días se dividieron los avances en nuestro hogar colectivo. Tomamos casi 2000 kg de trigo, 1000 kg de maíz, 500 kg de girasoles, 500 kg de cebada, 2500 kg de remolacha para alimentación animal, 2500 kg de heno y alfalfa, y alrededor de 9000 lei en dinero. Con lo que tengo ahora en la casa podemos vivir sin preocupaciones.
Savu Petre dejó de hablar y pensó.
- Recuerdo los tiempos del pasado. El otoño también se acercaba, pero no nos trajo ninguna alegría. Tuve que vender los frutos que estaba recogiendo y pagar mis deudas. Bueno, durante un tiempo no tenía adónde ir y decidí vender el terreno, aunque tenía poco. ¿Qué habrías hecho? No podría comer tierra. Pero en vano. Superé mi dolor, pisé el umbral del ayuntamiento y firmé la escritura de compraventa. Llegó también el día en que fui al dueño de mi tierra con la bolsa en la mano.
- Boyardo, dame unas pogonas en diezmo.
- Te doy, te doy... me dijo. Uno y uno. Es decir, él con la tierra, yo con el trabajo. Araba, sembraba, trillaba, trillaba y llevaba los frutos al rico en los graneros o en la estación. Estaba trabajando con mi esposa e hijos y todavía estábamos descalzos y desnudos.
Escucharíamos en silencio la historia de la vida pasada de Savu Petre, similar a la vida de cientos y cientos de miles de campesinos trabajadores.
- Di, di... le urgimos cuando paró.
- ¿Qué debo decir a continuación? Esos tiempos se han ido para siempre.
La fiesta nos ayudó a deshacernos de ellos. Ahora vivimos en tiempos diferentes.
Al principio había 39 familias. Ahora somos todo el pueblo en el hogar colectivo. Construí un establo, tres galpones, una herrería y un establo para ovejas. Tenemos más de 500 ovejas, 50 colmenas, una granja de cerdos y una granja avícola.
Recientemente se inauguró la casa cultural y la guardería.
Ni siquiera sentí cómo pasaba el tiempo. Las chicas de Savu Petre nos contaron entonces que los jóvenes de la casa colectiva están preparando una obra de teatro y nuevas canciones para el programa dominical de la casa cultural.
Pero no se demoraron mucho y se apresuraron a preparar la cena. Trajeron platos llenos de carne asada, encurtidos y pan.
...Antes de separarnos, Savu Petre nos dijo;
- Ven a visitarnos de nuevo. Próximamente terminaremos la electrificación del pueblo e inauguraremos la sala de cine.
pregunta
1. ¿Cómo vivió Savu Petre durante la época de los boyardos?
2. ¿Cómo vive él ya que es colectivista?
3. ¿Quién y cómo ayuda a los colectivistas a obtener ricas cosechas?
Column III.
Admin translation.
Una velada en la casa de un colectivista
En la calle bellamente adoquinada del pueblo, custodiada a ambos lados por árboles jóvenes, se alinean dos hileras de casas nuevas. Son viviendas de los colectivistas, de reciente construcción. Savu Petre vive en una de estas casas. En la habitación recién encalada, donde nos invitó a quedarnos, es agradable y cálido.
Savu Petre tiene unos 50 años. Junto con su esposa e hijas, trabaja en la granja colectiva. Tela, la hija mayor, es líder de equipo y la otra líder de la brigada segunda de campo. Todos están muy felices. Pronto descubrimos el motivo de su alegría, porque Savu Petre no esperó a que le preguntaran, sino que comenzó a contar la historia:
- En estos días se dividieron los avances en nuestra granja colectiva. Tomamos casi 2000 kg de trigo, 1000 kg de maíz, 500 kg de girasoles, 500 kg de cebada, 2500 kg de remolacha para alimentación animal, 2500 kg de heno y alfalfa, y alrededor de 9000 lei en dinero. Con lo que tengo ahora en la casa podemos vivir sin preocupaciones.
Savu Petre dejó de hablar y pensó.
- Recuerdo los tiempos del pasado. El otoño también se acercaba, pero no nos trajo ninguna alegría. Tuve que vender la cosecha que estaba recogiendo y pagar mis deudas. Bueno, durante un tiempo no tenía adónde ir y decidí vender parte del terreno, aunque tenía poco. ¿Qué habrías hecho? No podría comer suelo. Pero en vano. Superé mi dolor, pisé el umbral del ayuntamiento y firmé la escritura de compraventa. Llegó también el día en que fui al dueño de mi tierra con la bolsa en la mano.
- Boyardo, dame unas pogonas en diezmo.
- Te doy, te doy... me dijo. Una contra una. Es decir, él con la tierra, yo con el trabajo. Araba, sembraba, trillaba, trillaba y llevaba la cosecha al rico en los graneros o en la estación. Estaba trabajando durrisimo con mi esposa e mis hijas y todavía estábamos descalzos y desnudos.
Escucharíamos en silencio la historia de la vida pasada de Savu Petre, similar a la vida de cientos y cientos de miles de campesinos trabajadores.
- Di, di... le urgimos cuando paró.
- ¿Qué puedo decir a continuación? Esos tiempos se han ido para siempre.
El partido comunista nos ayudó a deshacernos de ellos. Ahora vivimos en tiempos diferentes.
Al principio había en la colectiva 39 familias. Ahora somos todo el pueblo en la granja colectiva. Hemos construído un establo, tres galpones, una herrería y un establo para ovejas. Tenemos más de 500 ovejas, 50 colmenas, una granja de cerdos y una granja avícola.
Recientemente se inauguró la casa cultural y la guardería.
Ni siquiera sentí cómo pasaba el tiempo. Las chicas de Savu Petre nos contaron entonces que los jóvenes de la granja colectiva están preparando una obra de teatro y nuevas canciones para el programa dominical de la casa cultural.
Pero no se demoraron mucho y se apresuraron a preparar la cena. Trajeron platos llenos de carne asada, encurtidos y pan.
...Antes de despedirnos, Savu Petre nos dijo;
- Volvais a visitarnos de nuevo. Próximamente terminaremos la electrificación del pueblo e inauguraremos la sala de cine.
Preguntas
1. ¿Cómo vivió Savu Petre durante la época de los boyardos?
2. ¿Cómo vive él ya que es colectivista?
3. ¿Quién y cómo ayuda a los colectivistas a obtener ricas cosechas?
(3.261 bytes)
Rubrica rezervata unei viitoare video-prezentări / Columna reservada a una futura video-presentación
Lectură suplimentară recomandată de admin
Lectura adicional recomendada por el admin.
Additional reading recommended by admin
Дополнительная литература, рекомендованная админ .
Collectivization in Romania (Colectivizarea in Romania) - English Wikipedia
Colectivización en la Union Sovietica (Colectivizarea in URSS) - Wikipedia en español.
Decreto sobre la Tierra (Decretul asupra Pământului) - Wikipedia en español .
Agricultura en la Union Sovietica (Agricultura in Uniunea Sovietica).
Código de la Tierra de 1922 - URSS (Codul din 1922 asupra Pământului - URSS)
Desculakizacion - en URSS (Deschiaburirea - in URSS).
Holodomor (Înfometarea).
Hambruna sovietica de 1932-1933 (Foametea sovietica din 1932-1933).
Ley de las espigas (Legea spicelor).
LEGE nr. 18 din 13 iulie 1949 asupra impozitului agricol (EMITENT: MAREA ADUNARE NAŢIONALA).
Fotografie de la Muzeul PMR: țărani luându-și partea de recoltă de la GAC „7 Noiembrie” Bihor — 1952.
Foto del Museo PMR: campesinos tomando su parte de la cosecha del GAC "7 Noiembrie" Bihor — 1952.
Photo from the PMR Museum: peasants taking their share of the harvest from GAC "7 Noiembrie" Bihor — 1952.
Фото из Музея ПМР: крестьяне забирают свою долю урожая из ГАК «7 Ноембрие» Бихор — 1952 год.
De aici în jos, în limita timpului pe care mi-l voi putea permite, voi face observații și comentarii de-ale mele, ca admin. Prin traducere, nu știu în ce măsură voi reuși să traduc nu doar litera, ci și spiritul textului. Este greu (dar nu imposibil) de înțeles trăirile vreunei colectivități. (Vezi: Situare - Teoria comunicării)
Desde aquí en abajo, tanto tiempo como pueda permitirme, haré mis propias observaciones y comentarios, como admin. A través de la traducción, no sé hasta qué punto lograré traducir no sólo la letra, sino también el espíritu del texto. Es difícil (pero no imposible) comprender las experiencias de otro colectivo, situado en otro tiempo y en otro geográfico espacio. ( Vease: Situación - Teoria de la comunicación)
From here on down, as much time as I can afford, I'll make my own observations and comments, as admin. Through translation, I don't know to what extent I will be able to translate not only the letter, but also the spirit of the text. It is difficult (but not impossible) to understand the experiences of another group, located in another time and in another geographical space. (See: Situation - Theory of communication)
С этого момента и далее, столько времени, сколько я могу себе позволить, я буду делать свои собственные наблюдения и комментарии в качестве администратора. С помощью перевода я не знаю, насколько я смогу передать не только букву, но и дух текста. Трудно (но не невозможно) понять опыт другой группы, находящейся в другом времени и в другом географическом пространстве. (См.: Ситуация - Теория общения)
Lecția anterioara: "Calendarul naturii"
Lecția următoare: "Apele îmblînzite"
Recomandare din partea admin:
Atentie! De ținut cont că textul copiat dintr-un manual școlar de clasa a IV-a, și pus aici în pagină, a fost editat și publicat în anul 1960.
Pentru a ne apropia de corectul mesaj al acestei pagini-web a mea, este necesar să ne putem situa mental, la nivelul septembrie 1960. Spre un exemplu, in acel an 1960, a fost atins pentru prima dată în istorie, fundul Gropii Marianelor, în acel an s-a înregistrat pentru prima dată o viteza de 10 secunde pe 100 de metri, atinsă de vreun om. În acel an, 1960, omul încă nu ajunsese pe Lună.
În acel an, 1960, România făcea parte de vreo 15 ani din "blocul sovietic" (bloc sovietic în care avea să mai rămână, în regim dictatorial socialist-comunist, încă 29 de ani, adică până la Revoluția din 1989).
În acel an, 1960, era vigentă ortografia decisă de sistemul comunist prin 1953, ortografie care a fost vigentă în Republica Populară Română și în Republica Socialistă România, o perioadă totală de 40 de ani.
De toate acestea, și de multe altele, trebuie ținut cont atunci când se citește textul lecțiilor din acest manual școlar. Tradusesem eu, din Wikipedia în limba spaniolă" în "Wikipedia în limba română, articolul "Situare (Teoria comunicării)", dar cuiva cu drept de cenzură pe-acolo, nu i-a plăcut sau nu a înțeles conținutul, și mi-a eliminat articolul cel publicasem.
Recomendación del admin:
¡Cuidadoso! Tenga en cuenta que el texto copiado de un libro de texto escolar de cuarto grado y colocado aquí en la página, fue editado y publicado en el año1960.
Para acercarnos al mensaje correcto de esta página mía, es necesario poder ubicarnos mentalmente al nivel de septiembre de 1960. Por ejemplo, en ese año 1960, se llegó al fondo de la Fosa de las Marianas para el primera vez en la historia, en ese año se registró por primera vez una velocidad de 10 segundos por cada 100 metros, lograda por un humano. En ese año, 1960, el hombre aún no había llegado a la luna.
En ese año, 1960, Rumanía formó parte del "bloque soviético" durante unos 15 años (un bloque soviético en el que permanecería, bajo un régimen dictatorial socialista-comunista, durante otros 29 años, es decir, hasta la Revolución de 1989). ).
En ese año, 1960, estaba en vigor la grafía decidida por el sistema comunista en 1953, grafía que estuvo en vigor en la República Popular Rumana y en la República Socialista de Rumania, un período total de 40 años.
Todo esto, y mucho más, debe tenerse en cuenta a la hora de leer el texto de las lecciones de este libro de texto escolar. Yo había traducido, de Wikipedia en español" a "Wikipedia en rumano", el artículo "Situación (Teoría de la comunicación)", pero a alguien con derecho de censura por allá no le gustó o no entendió el contenido, y me quitó artículo el que yo había publicado.
Recommendation from admin:
Careful! Keep in mind that the text copied from a 4th grade school textbook, and placed here on the page, was edited and published in 1960.
In order to get closer to the correct message of this webpage of mine, it is necessary to be able to place ourselves mentally at the level of September 1960. For example, in that year 1960, the bottom of the Mariana Trench was reached for the first time in history, in that year a speed of 10 seconds per 100 meters was recorded for the first time, achieved by a human. In that year, 1960, man had not yet reached the moon.
In that year, 1960, Romania was part of the "Soviet bloc" for about 15 years (a Soviet bloc in which it would remain, under a socialist-communist dictatorial regime, for another 29 years, that is, until the Revolution of 1989).
In that year, 1960, the spelling decided by the communist system in 1953 was in force, spelling that was in force in the Romanian People's Republic and in the Socialist Republic of Romania, a total period of 40 years.
All this, and much more, must be taken into account when reading the text of the lessons in this school textbook. I had translated, from Wikipedia in Spanish" to "Wikipedia in Romanian, the article "Situation (Theory of communication)", but someone with the right of censorship over there didn't like or didn't understand the content, and removed my article the one I had published.
Рекомендация от админа:
Осторожный! Имейте в виду, что текст, скопированный из школьного учебника для 4-го класса и размещенный здесь на странице, был отредактирован и опубликован в 1960 году.
Чтобы приблизиться к правильному сообщению этой моей веб-страницы, необходимо уметь мысленно поставить себя на уровень сентября 1960 года. Например, в том 1960 году было достигнуто дно Марианской впадины для впервые в истории, в том году впервые была зафиксирована скорость 10 секунд на 100 метров, достигнутая человеком. В том 1960 году человек еще не достиг Луны.
В том 1960 году Румыния была частью «советского блока» около 15 лет (советского блока, в котором она оставалась при социалистически-коммунистическом диктаторском режиме еще 29 лет, то есть до революции 1989 года). ).
В том 1960 году действовало написание, установленное коммунистической системой в 1953 году, правописание, действовавшее в Румынской Народной Республике и Социалистической Республике Румынии, в общей сложности 40 лет.
Все это и многое другое необходимо учитывать при чтении текста уроков в этом школьном учебнике. Я перевел с "Википедии на испанском" на "Википедию на румынском" статью "Ситуация (Теория общения)", но кому-то там с правом цензуры не понравилось или не было понятно содержание, и он удалил мою статья, которую я опубликовал.