În utilizarea pe care i-o da Kant, voința bună este un bun in sine, necondiționat, independent de ce se "produce sau realizează" in lume (Întemeierea metafizicii moravurilor).
Ea este hotărarea de a acționa potrivit legii autonomiei sau libertății, adică in acord cu legea morală universală și indiferent de avantajul egoist. ----> imperativ categoric/ipotetic.