Paradoxul crimei blânde

Cunoscut și sub numele paradoxul lui Forrester. Dovedește că dacă omori pe cineva, atunci ai făcut numai ce trebuia să faci. Căci dacă omori pe cineva, atunci trebuie să-l omori cu blândețe. Dacă trebuie să omori o persoană cu blândețe, atunci trebuie să o omori. Deci, dacă omori pe cineva, atunci trebuia să o faci. (Paradoxul crimei blande, pag. 285., Oxford. Dictionar de filosofie)


Vezi si / Véase también: Forrester's paradox -  English Wikipedia

Paradoxul crimei blande, pag. 285., Oxford. Dictionar de filosofie

Paradoxul crimei blande, pag. 286., Oxford. Dictionar de filosofie

Acest "paradox al crimei blande" imi aduce in minte pe marele Spartacus. Obligat sa lupte cu Moartea, trebuia sa o omoare la fiecare reincarnare a ei. Doar ca el stia ca si cei ce jucau rolul ei, tot un rol. ca si el, jucau. Trebuia sa omoare doar spre a trai. Era singura optiune pe care Societatea i-o permitea, singura optiune la care Societatea il conducea. Era obligat sa omoare doar spre nu a se lasa omorat. Traia, exact, pe propria-i piele cuvintele pe care mai tarziu, mult mai tarziu, Ayn Rand, le scotea pe gura. Traia "egoismul rational" inlaturand orice surplus de egoism ne-necesar. Ar fi putut sa-si foloseasca capacitatile lui spre ... a se "scoate" pe el, dar isi dadea seama ca scotandu-se doar pe el, problema ramane. Chiar daca luptele de gladiatori nu au disparut (si nu vor disparea vreodata), ele si-au schimbat complet infatisarea si au devenit... aparent mai umane. Nu de a doua (nici de a treia) zi, dar s-au schimbat. Cine crede ca se schimbau si de la sine, o poate face linistit. Nici eu, nici el, nici nimeni, nu ii poate dovedi contrariul (a ceea ce el,.... crede). Ayn Rand nu a sustinut altceva decat aceea ca omul poate inlatura din comportamentul sau, mare parte din cantitatea de egoism nenecesar" pe care o foloseste. Ceea ce a intrat in cultura populara, ceea ce stim noi despre Spartacus se datoreaza in mai mareparte cartii lui Howard Fast si filmului lui Kirk Douglas decat cunostintelor din Istorie. Gasesc magnifica aceasta dovada de contopire intre "zis" si "facut", aceasta asumare aresponsabilitatii individuale, fiecare pentru ale lui fapte, asumare pe care putini electori sunt capabili sa si-o asume (neavand importanta carui spatiu de  timp au apartinut). Cand alegi sa urmezi pe cineva, ori o faci, ori nu ii incurci viata cu a ta.