Minunea
(I.Al.,Bratescu-Voinesti , din volumul " Intuneric si lumina ")
In dimineatza aceea pornisem dis-de-dimineata, asa ca la sosirea noastra abia rasarea soarele.
Cu un bucium inadins facut pentru chemarea oamenilor de pe celalalt mal al lacului, din satul Dobrotesti, am vestit pe Stroe si pe Niculae, care curand au sosit si impreuna am plecat pe lac.
Prinsesera de cu seara ranchita si obleti, pesti mici care slujesc drept nada pentru prinderea bibanilor si a stiucilor....
Si am inceput a pescui...
Din cand in cand se vedeau serpi trecand inot lacul: un punct negricios, capul iesit din apa, iar in urma lui un triunghi din valuri, care increteau luciul lacului.
La un timp, Stroe zice:
- Nea Niculae, nu farmeci un sarpe?
Iar acesta facu cu indiferenta:
- E!...
- Dar ce, stii sa farmeci serpii? intrebai eu.
Cu simplitate, fara nici o umbra de vanitate, Niculae raspunse:
- Stiu.
La scurta vreme, vazand unul care trecea ca la douazeci de metri de barca noastra:
- Uite sarpele, Niculae, facu prietenul meu aratand cu degetul, i-a farmeca-l, sa vedem si noi. Niculae se intoarse cu fata spre sarpe si, fixandu-l cu ochii, incepu sa ingane ceva.
Din ce spunea nu se auzea decat sfarsitul: porunca deslusit suierata: " Grozavior, stai pe loc! "
Punctul negricios si triunghiul de apa incretita inaintau mereu, departandu-se. Dar la a treia porunca au impietrit, s-au stins.
- Hai spre el, a zis Niculae lui Stroe. Acesta a intors barca si am inaintat. Ajunsi la patru-cinci metri de sarpe, l-am vazut. Era verzui, lung ca de un metru si de grosimea unui baston obicinuit.
Valurile apei il saltau usor, iar el sta nemiscat, plutind parca ar fi fost de lemn. Ne-am uitat catava vreme la el: parea mort.
Atunci Niculae, intinzand mana, l-a chemat cu gras prietenos:
- Hai! vino-ncoa.
Indata sarpele a inviat, a venit inotand, s-a ridicat pe marginea barcii si s-a incolacit pe bratul lui. Ochii ii straluceau oteliu,iar limba infurcata ii tasnea mereu din gura.
Incremeniti si infricosati ne uitam cum pescarul il lasa sa-i atinga obrazul cu capul.
Niculae zambea cu un zambet simplu, in care nu era nici o umbra de poza sau de trufie.
Savarsea aceasta minune, care pe noi ne infiora,cu lipsa de preocupare cu care pana atunci isi rasucise tigarile.
Dupa catava vreme a descolacit sarpele de pe brat si l-a lasat binisor in apa. Acolo sarpele si-a reluat infatisarea de lucru neinsufletit.
Fara o miscare, fara o tresarire, plutea leganat de valuri la marginea barcii.
-Daca l-as lasa asa vrajit, a zis Niculae, aici ar ramane si ar muri. Dar e pacat sa-l ucizi, ori sa-l lasi vrajit.
Trebuie sa-l desfac de vraja.
Si cu ochii tinta spre sarpe, a inceput a ingana ceva din care nu se auzea decat sfarsitul: porunca deslusit soptita: " Du-te! "
La a treia porunca sarpele, parca i-ar fi pus sufletul la loc, a inceput sa inoate si s-a departat spre tãrmul opus: un punct negricios, urmat de un triunghi de valuri, care increteau luciul apei...
Dupã masa luatã la hanul din Dobrogesti, Niculae m-a luat deoparte si mi-a spus:
- Farmecul asta, de vrajesc cu el serpii, il stiu de la un unchias batran, care a murit. Eu nu l-am mai spus la nimeni, dar dumitale ti l-as spune ... Si-ai sa-i poti vraji, dar se cere sa crezi, sa
nu te-ndoiesti si sa nu te sfiesti...
Ai dumneata un condei si un petic de hartie?
- Am.
- Scrie. Pentru vrajit zici asa, uitandu-te drept la sarpe:
" Subt o piatra mare-nvoalta,
Sade-un bou negru urnit.
Din barbie dand,
Din limbi scaparand.
Mai Cernate, blestemate!
Blestema-te-ar Dumnezeu
Sa-ti curga veninul tau,
Ca untura slinului.
Trei nuiele de alun impleticite,
Gura sarpelui impietrita.
Herendeu !
Berendeu !
Grozavior, stai pe loc !
Iar ca sa-l dezlegi zici asa:
Sarpe !
Sa fi viteaz,
Sa umbli precum ai umblat,
Sa musti precum ai muscat.
Sa treci prin vai adanci,
Ape reci,
Du-te !
-Dumneata sa-nveti bine pe dinafara vorbele astea si cand ai mai veni sa cerci, si ai sa vezi cã-i vrãjesti.
Asa m-a sfatuit Niculae; dar eu, neavand ambitia sa stiu sa vrajesc serpi, iaca vi le spusei tuturora."??