Ființa umană / Ser humano
Los humanos son entes sociales, capaces de concebir, transmitir y aprender conceptos totalmente abstractos. No se tiene evidencia de que exista otra forma de vida
con dichas capacidades —o superiores— en el universo / "Oamenii" sunt "ființe sociale", capabile de a concepe, transmite și de a învăța concepte în totalitate abstracte .
Nu există nici o dovadă că există un alt mod de viață care sa dispuna de aceste - sau mai multe - capacitati, in univers.
Este evident ca prin natura noastra suntem ... egali.
Numai ca, in cadrul acestei depline egalitati, unii posedam anumite abilitati intr-un grad mai mare decat altii.
Este adica ...o egalitate survenita prin compensare.
Vroiam sa spun doar ca, si in "cealalta fateta a lucrurilor"
in planul pe care ... comun il numim "abstract" (desi cand
vom privi lucrurile din alt unghi "abstractul" va face rocada
cu "concretul", dotarile in ceea ce priveste nu ... palpabila
(si ... masurabila) inteligența ci "imersiunea" ("pescajul")
fiecaruia dintre noi in acel ocean pe care il formeaza acea
„convingere adevărată justificată”, comun numita cunoastere.
In orice caz, "cresterea ca om" este analogica "inaltarii"
corpului din eprubeta "b" deasupra "liniei de plutire".
"Fiinta umana" este un "bi-nom" ce desemneaza la fel de
bine atat "individul" cat si "specia", atat "concretul mic"
cat "concret mare", atat "concretul" cat si "CONCRETUL".
Despre "specie" am crezut si eu intotdeauna ca poate fi
incadrata la conceptul "abstract" dar am inteles, intre timp,
ca fiind "fiinta" in mod automat nu este "abstract".
Daca vorbim in "plan fizic" (al "fatetei fizice a lucrurilor")
fiind acest plan un "plan palpabil", un plan al "realitatii
imediate" sau, cu alte cuvinte in "plan concret", admitem
(cu evidenta usurinta) mai buna dotare a unora dintre noi
pentru "alergare", a altora pentru saritura in lungime,
saritura in inaltime, aruncarea greutatii, maraton, etc.
Admitem intr-adevar aceste evidente, dar uitam ca le
admitem doar dupa ce am fost mai intai invinsi, proband
de mici (fiecare dintre noi) eventualul culoar pe care am
putea sa iesim mai in fata si asezandu-ne (intr-un mod
care nu poate fi vizibil privind lucrurile de la inaltimea 1:1
(cum o denumesc eu), dar poate fi "vazut" daca privesti
lucrurile ..... din avion).
(Daca dam clic pe "link"-ul "maraton" ne aducem sub ochi imaginea
unor alergatori in plin maraton.
Daca ne putem ajuta cu imaginatia sa ne postam in locul oricaruia
dintre alergatori, viziunea asupra acestei (in discutie) imagini, se
schimba, trecand de la a fi o imagine captata virtual de un spectator,
dintr-un anumit unghi, la un anumit moment in timp, la a fi o viziune
luata din "unghi de vedere 1:1")
Vreau sa spun ca desi .... usor-usor (odata invinsi), ne
repliem pe treptele care ni se cuvin si ne asezam ordonat
la o coada pe care nu o vedem (si nici nu prea vrem sa o
vedem), suntem mult mai multi cei care nu avem
capacitatea sa ne admitem (fiecare lui insusi) propria
noastra "determinata dimensiune" (atat si asa cum
suntem), adica nu avem "capacitatea de a ne impaca cu
noi insine".
Si atunci, daca nici macar in acest palpabil (deci "fizic")
"plan concret" nu ramanem in limita "cotelor" pe care le
avem si tindem continuu la a pune piciorul dincolo de
dimensiunea a ceea ce suntem, cand vine vorba de
cealalta fața a monedei (cea de "plan abstract"), acolo ...
auto-asezarea fiecaruia pe locul pe care efectiv si-l merita
este o idealizare la care nici nu are rost sa pretindem sa
visam.
In privinta "imersiunii" asteia, unii dispunem de "pescajul"
unei gaste, altii dispunem de "pescajul" unei mingi de plaja,
altii de "pescajul" al unei ancore de vapor in timp ce doar
pentru unii "apa" oceanului astuia constituie ceea ce pentru
pesti inseamna apa oceanului "clasic".
"Specia" (nici una dintre ele dar in acest caz ma refer strict
la cea umana) nu este o "multime abstracta", ci este o
"fiinta" alcatuita "azi" din peste sase miliarde si jumatate
de ... "celule" (tot la fel cum la randul ei "fiinta" la nivel de
... "individ" nu este nici ea o "multime abstracta" desi e
compusa dintr-o sumedenie de "celule".
Avem deci pentru fiecare "concept" un "concret" si un
"CONCRET", unde putem sa il notam pe "concret" cu "1"
iar pe "CONCRET" cu "1".
De mare ajutor ne este aci (la explicarea acestei aparente
contradictii), "Paradoxul soritilor", paradox care ne ajuta
sa intelegem (intre altele) si pe aceea ca ... si daca iei in
causul palmei un "fir de nisip", si daca iei in causul palmei
o "mana de nisip", si daca ai in fata ochilor tai cantitatea
unui "sac de nisip", si daca ai in fata ta o "gramada (sau,
o "basculanta") de nisip" sau daca te situezi in mijlocul
Saharei si ai in fata ochilor un intreg "desert de nisip", in
momentul in care dai sa-l arati cuiva (indicand si cu degetul)
spui (pur, si simplu): "nisip" (indicand, sau nu, cantitatea).