Romanul isi mentine formalismul si fata de religie. Una declara, una efectiv traieste.
Se face frate cu dracul ca sa treaca puntea, si in acest domeniu. Nu ... "studiaza"
domeniul (bibliografia domeniului) ci cel mult incearca sa invete o poezie in care apoi
sa se increada.
Popa, invatatorul sau instructorul (sa zicem de fitness) si ... respectand principiul,
presedintele unui stat este ... totuna.
Adica el zice: inspiraaaaam..., expiraaaam....
Un "jucator" si face (deodata cu cei carora le comunica mesajul) ceea ce zice.
Adica cand zicea "inspiraaaam", inspira si el, deodata cu "adrisantii"
Pe cand ceea ce se numeste "fariseu", pune o caseta inregistrata cu "inspiraaam",
"expiraaaam", lasa fraierilor "ceva de ocupatie" in biserica iar el li se duce sa zicem,
pe la neveste.
Mai pe scurt decat mine, Creanga spunea asta in "Povestea lui Mos Ion Roata".
Popa iti citeste dintr-o carte din care ai putea ajunge sa citesti si singur, asa cum si
invatatorul, profesorul iti citeste din carti din care ai putea (evident de la "mai greu"
pana la "mult mai greu") ajunge sa inveti si singur. Dar nu el trebuie sa "respire" in
locul tau. Un instructor de fitness, de yoga sau alte asemenea nu sa respiri te invata
(pentru ca cum-necum respiri si singur, ci iti dezvaluie anumite tehnici de respirare.
Tot la fel se intampla lucrurile si in ce priveste un "presedinte". Daca este "jucator"
ti se ofera ca model dar nu respira si inspira in locul tau (si nici tu in al lui) ci doar
poate dezvalui ce ritm, ce directie, etc trebuie urmate.
Adica, dupa ce ni-l punem in fruntea sirului indian in care noi insine ne asezam, el zice
"stang" deodata cu punerea acelui pas, dar nu poate muta fiecaruia din cei din coloana
din spate, piciorul, ci si-l muta fiecare doar daca vrea.
Apoi zice "drept", apoi de nu stiu cate ori gandeste el "stanga" si de nu stiu cate ori