Inaltare
Omul este (si el), alaturi de . . . "tot ce este pe lume" o "fiinta (in cazul lui . . . un animal) terrestra".
Cuvantul asta ("terestru") este (si el) polisemantic (ca mai toate celelalte cuvinte). Enuntarea cuvantului "terrestru" defineste (in acelasi timp) atat faptul ca . . ne aflam in situatia de "locuitor al (planetei) Terrei", cat si pe acela ca noi (fiinte umane), nu apartinem (ca fiinte) mediului de viata "acvatic", nici celui "aerian" ci . . . celui "terestru" (am putea sa spunem ca suntem "terenali", ca sa mai reducem din confuzie dar, . . . "terenal" este un termen pe care
oricum, majoritatea, nu-l va "consacra", asa ca ramanem sa ne razbatem, pe mai departe, cu " varianta consacrata").
In mod natural (fara . . . "artificii"), indivizi apartinand vreunuia dintre cele trei "medii de viata" nu sunt capabili sa-si transforme stadiul.
In mod natural, omul, nu se poate transforma din "fiinta terenala" in "fiinta aeriana" sau in "fiinta acvatica". Dupa ce am (re)clarificat asta, revenim cu picioarele pe Pamant si vorbim despre "punctul de vedere".
Imaginea alaturata ne ajuta (as vrea eu) sa ne constituim o "imagine mentala" a faptului ca, din orice "punct in spatiu" am fi (la vreun "moment dat") situati, ceea ce vedem este, in fiecare caz in parte, "o alta imagine" (sau, cum spunem mai simplu, "altceva").
Daca de la "firul ierbii" (sau de la "rasul Pamantului", cum ii mai spunem) avem, "un orizont" (si convenim punctul "b", din imaginea cu "eprubeta gradata" ca fiind . . . "rasul Pamantului" sau "firul ierbii") este usor de inteles ca pe masura ce "crestem" (sau . . . "ne inaltam")" sau "descrestem (ori . . . "ne scufundam")" avem "punct de vedere schimbat" (sau avem . . . "un alt punct de vedere").
De la inaltimea lui (medie) de 1,70 - 1,80 m, omul a simtit, dintotdeauna ca "in jos" se ineaca iar ca "in sus" "e de trait", asa ca nu avea de ce sa nu aspire spre directia "in sus" (sa aspire . . . atat "la propriu" cat si "la figurat").
La propriu, a incercat in fel si chip dar . . . a luat multe "trante" (vezi Icar, vezi Manole (mesterul), Traian Vuia si . . . etc) pana cand a ajuns la "ziua de azi" incat "zborul sau" (chiar daca este "al sau", doar . . . "de forma") sa i se para o "a doua Natura" (intr-atat incat uita ca aceea nu-i o "stare (a sa) naturala" ci doar o "proteza"), neobtinand astfel, in acelasi timp cu "cresterea" si "ramanerea cu picioarele pe Pamant".
Adevarata imagine a cresterii nu ne-o ofera "zborul" ci "fenomenul (sau mai bine zis, "procesul") de . . .
"telescopare".
Asta pentru ca, dupa cum spuneam, omul trebuie sa ramana "cu picioarele pe pamant" in orice conditie, chiar si cand "fizic" intre "oricare dintre partile lui" si Pamant ar interveni "orice distanta fizica".
Atat mentinerea "ancorei", a "legaturii la pamant" cat si "inaltarea" nu se pot obtine prin vreun alt mijloc in afara de "cunoastere" (in sensul "stiut-ului pe ce lume traiesti").
Ca sa scurtez, hai sa spunem (sau . . .sa intelegem lucrurile "ca si cand") ca "fiinta umana" (vorbim acum, in acest moment, de "individ" si nu "specie") a fost destinata (din proiect) a fi avion (de unica folosinta), sau mai bine spus a fost destinata a fi . . . un avion - racheta (pentru ca este conceput sa se duca fara sa se mai intoarca)
Ca orice avion el este "menit" sa ruleze o prima parte din al sau (unic) traiect, pentru decolare, apoi (in "timpul util") incepe sa se desprinda, inaltandu-se pana la o . . . "asezare pe traictorie" si, se duce . . . pana ce se transforma intr-un fel de "stea (vesnic) calatoare" (in cazul asta "cazatoare" nefiind un adjectiv potrivit)
Numai ca (in realitate), unii nu reusesc sa-si "cultive" aripile de asa natura incat in urma rulajului sa inceapa sa se inalte si se comporta ca orice autoturism care (fie el "Pobeda", fie vreo ultima aparitie de "Formula 1") oricat "gaz" ar arde, din punct de vedere al "inaltarii", il arde degeaba.
Intorcandu-ne cu picioarele pe Pamant putem face o comparatie mai aproape de (naturala) realitate daca luam in discutie un mamifer (sa zicem "lupul") si o pasare (sa zicem "condorul").
Inaltimea de la care isi arunca lupul privirea asupra "Lumii" este diferita de inaltimea de la care si-o arunca condorul si atunci si "punctul de privire" (o "medie" a tuturor punctelor de vedere ale unui "subiect", obtinuta asa cum se obtine orice "medie") al unuia este diferit de al celuilalt (desi privesc "una si aceeasi Lume").
Daca am inversa lucrurile (imbracand un lup . . . in "piele" de condor si un condor in "piele" de lup) si ne-am putea situa (noi, "ganditorii") cu mintea noastra, in locul lor am putea sa pricepem mai usor ca . . . cine nu-i facut sa zboare, mai bine sta la locul lui (ca altfel il cuprinde ameteala) ca o sa-i apara Lumea atat de mica incat nu o sa mai inteleaga nimic nici macar din cat intelegea (micsorandu-i-se "zoom"-ul la maxim) iar cine este facut sa zboare, la inversarea rolurilor ceea ce i se intampla este o "marire a zoom"-ului din care nici el nu va intelege mai mult decat "cealalta extrema".
Mai simplu ar fi sa spunem ca una din cele trei situatii este a "miopului" vezi "escala de reducciòn" (1:100), iar cealalta este a "prezbitului" vezi "escala de ampiaciòn" (100:1) in timp ce "calea de mijloc" este "vederea normala" (prin antonomasie) "escala natural" (1:1).
Pagina in lucru. Scuze pt deranj. Unde este prea incalcit, raspund eventualelor intrebari.