Constiinta

Constiinta

Cunoasterea pe care o au oamenii ca o actiune este ceruta sau interzisa din punct de vedere moral.

Natura acestei cunostinte si statutul ei cognitiv constituie o problema centrala in traditia crestina.

Pe de o parte, a actiona impotriva propriei constiinte e un pacata; pe de alta parte constiinta ne poate

induce in eroare, de vreme ce ne putem insela in privinta a ceea ce este cerut sau interzis.

Toma d'Aquino pune problema in felul urmator: "Daca supunerea si nesupunerea fata de o constiinta

eronata sunt ambele rele, se pare ca oamenii ce au constiinte eronate sunt prinsi intr-o capcana si nu

mai pot evita pacatul" (Summa Theologiae, Ia IIae 19.6). Solutia consta in a face distinctie intre greselile

de constiinta care sunt deliberate si condamnabile si cele care sunt involuntare: in primul caz suntem

raspunzatori, in al doilea caz doar facem rau fara sa stim. Problema autoritatii constiintei a devenit

stringenta o data cu aparitia eticii protestante, in care constiinta joaca rolul rezervat pana acum autoritatii

independente a Bisericii. Printre criticii acestei notiuni se afla La Mettrie si Nietzsche, ambii considerand

o constiinta rea ca pe un fel de boala